WSJ: A avertizat lumea despre un posibil dezastru nuclear în Ucraina. Apoi, a fost aruncat într-o închisoare din Rusia și torturat
Când trupele ruse au lansat primul atac armat asupra unei centrale nucleare, Andrii Tuz a devenit vocea care transmitea Occidentului vești din complexul Zaporojie care risca să devină epicentrul unui dezastru cu consecințe globale, relatează Wall Street Journal. Ca purtător de cuvânt al centralei nucleare Zaporojie, bărbatul de 33 de ani a apărut la televiziunea locală, în presa occidentală și în videoclipuri postate online în care descria scenele haotice cu bombardamente și focuri de armă, care au șocat experții din domeniul nuclear și guvernele din toată lumea.
„Atacurile continuă, din aer și din tancuri”, a spus Tuz pentru CNN în martie 2022. „În orice moment, se pot produce accidente nucleare.”
În lunile ce au urmat, după ce orașul Enerhodar și zona centralei nucleare au fost ocupate de ruși, Tuz spune că a fost torturat de ruși și că mama lui a fost amenințată cu moartea.
Ca să scape din închisoare, Tuz a fost de acord să apară într-un videoclip în care s-a dezis de declarațiile sale anterioare despre pericolul unui dezastru nuclear în Ucraina. Tuz spune că a fost forțat să spună acele lucruri și că nu și-a schimbat niciodată opinia cu adevărat: riscul unui act terorist nuclear rămâne foarte ridicat la Zaporojie.
Tuz nu credea că cineva va lua în serios videoclipul pe care a fost forțat să îl filmeze. Spre surprinderea sa, cuvintele sale au fost luate în considerare. „Nu sunt o persoană importantă”, a spus el.
Vânat de ruși, considerat trădător de ucraineni
După ce a fost eliberat de ruși și a fugit din Rusia cu mama lui, Tuz a aflat de la colegii lui că li s-a spus că el este un trădător, că nu ar trebui să vorbească cu el și că a fost dat afară.
Tuz trăiește acum în exil în Boston, acolo unde i s-a oferit un job la Institutul de Tehnologie Massachusetts (MIT) și se consideră norocos că poate trăi într-un loc sigur și că are un job care îi place.
Mai mult decât orice, Tuz își dorește ca Ucraina să învingă așa încât el și alții care se află în situația lui să se poată întoarce acasă, cu toate că nu știe dacă se va mai putea întoarce vreodată în siguranță acasă, după ce a fost acuzat că a colaborat cu rușii.
SBU, serviciul de securitate al Ucrainei, are misiunea de a investiga cazurile a mii de persoane care sunt suspectate că au colaborat cu rușii, dar nu le este mereu ușor să facă distincția între cei care au trecut de partea inamicului cu adevărat și cei care au făcut-o doar pentru a supraviețui.
În jur de 480.000 de ucraineni precum Tuz au ajuns în America, potrivit Departamentului pentru Securitate Internă (Homeland Security).
Centrala nucleară Zaporojie se află la ceva mai puțin de 500 de kilometri de Cernobîl, locul celui mai grav accident nuclear din istorie. Când Rusia a invadat, Tuz a crezut că acela va fi unul dintre cele mai sigure locuri.
Viața sub ocupația rusă: „Ești ca un iepure într-o fermă”
Enerhodar este acum ocupat. Reactoarele de la Zaporojie unde Tuz a lucrat timp de un deceniu sunt închise. Uneori, când își sună prietenii din Ucraina, Tuz aude din nou sunetul bombardamentelor prin telefon.
„Războiul a distrus multe vieți în Ucraina”, a spus Tuz. Realitatea vieții sub ocupația rusească este greu de explicat.
„Nu poți să spui ce gândești. Nu poți să faci ce îți dorești. Ești ca un iepure într-o fermă. Poți să mănânci morcovi, să te plimbi, dar oricând dorește fermierul să te omoare, te poate omorî.”
Rușii au reținut și, în multe cazuri, torturat sute de muncitori de la centrala nucleară. Când a fost pus să facă videoclipul de propagandă pentru ruși, Tuz a refuzat, dar știa că nu îl va putea evita pentru totdeauna.
Tuz și mama lui au fugit împreună conducând spre est și sud, în speranța că vor putea da ocol Mării Negre prin Rusia, Georgia și Turcia ca să ajungă în vestul Ucrainei.
„Nu puteam să gândesc. Nu puteam să respir”
Mii de ucraineni au mers pe aceeași rută, dar Tuz a fost oprit la un punct de control și capturat. El spune că a fost bătut, i s-a pus un sac pe cap, a fost legat la mâini și dus la o închisoare din Soci, Rusia, acolo unde a fost ținut pentru două zile.
Tuz spune că mâinile i-au fost arse și paznicii îi râdeau în față în timp ce îl lovea în cap, spunând că îl ajută să omoare un țânțar.
„Nu puteam să gândesc. Nu puteam să respir. La acea vreme, credeam că o să mor cu siguranță. Doar că nu știam cât de repede.”
Tuz spune că a fost ținut într-o celulă de doi metri pătrați cu un alt bărbat care înnebunise de la chinurile la care a fost supus și lovea în ușă în continuu. Era mizerie peste tot.
Rușii i-au spus lui Tuz că dacă va filma videoclipul s-ar putea să își mai vadă mama. În acea filmare, Tuz spunea că este în vacanță în Soci, stațiunea turistică de la malul Mării Negre, și că totul este bine la centrala nucleară.
„Doar o persoană care trece prin aceeași situație poate să înțeleagă”, a spus Tuz.
„Ți se poate întâmpla un fel de accident. Niciunde în Europa, Statele Unite, nu ai vreun loc sigur”
Rușii i-au dat pașaportul înapoi și l-au avertizat să nu mai vorbească niciodată despre cum stau lucrurile la centrala nucleară. „Ți se poate întâmpla un fel de accident. Putem să îți facem ție și mamei tale ceva oriunde. Niciunde în Europa, Statele Unite, nu ai vreun loc sigur.”
Îngroziți de posibilitatea de a fi prinși din nou, Tuz și mama lui au călătorit mii de kilometri, de multe ori fiind nevoiți să o ia pe arătură pentru a evita punctele de control militare.
Au dormit în mașină sau pe jos în păduri – le era frică să vorbească cu alți călători sau să stea prea mult în țări cu simpatizanți ruși. Tuz și mama lui au ajuns într-un final în Elveția.
La Zurich, s-a întâlnit cu un profesor de inginerie nucleară și directorul de știință și tehnologie de la reactorul MIT, Jacopo Buongiorno, care avea un post liber și voia să găsească un fost angajat de la Zaporojie.
MIT l-a adus pe Tuz în Boston prin programul american Uniting for Ukraine, care oferă o cale pentru cetățenii ucraineni afectați de război să stea temporar în SUA. În jur de 174.000 de persoane au venit în SUA prin acest program.
Tuz lucrează acum ca inginer de instalații de iradiere, unde ajută la proiectarea, construirea și desfășurarea experimentelor în reactorul de cercetare. Trăiește într-un apartament mic, merge pe jos la muncă și nu deține o mașină.
Tuz nu știe dacă va mai putea rămâne după ce viza sa pentru doi ani va expira. Mama lui a rămas în Europa. A rămas în contact cu prietenii lui din Enerhodar, dar întotdeauna există teama că cineva le ascultă conversațiile.
„Înăuntru, ei susțin Ucraina”, a spus Tuz. „Dar ei nu pot să spună adevărul.”
Editor : Raul Nețoiu
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
