„Vrăjitoarele din Bucea”, așa cum își spun ele însele, sunt o unitate voluntară de apărare aeriană formată aproape în întregime din femei, care ajută acum la protejarea cerului Ucrainei pe măsură ce tot mai mulți bărbați sunt trimiși pe linia frontului, relatează BBC.
Turele de noapte le permit femeilor să își combine munca de apărare a țării cu slujbele de zi cu zi ca profesoare, doctorițe sau manichiuriste.
Multe spun că este o modalitate de a depăși neputința pe care au simțit-o atunci când forțele ruse au ocupat regiunea Bucea, la începutul invaziei.
Poveștile de groază din acele săptămâni - inclusiv despre crime, tortură și răpiri - au început să apară abia după ce forțele ucrainene au eliberat zona la sfârșitul lunii martie 2022.
Povestea Valentinei: „Am 51 de ani, cântăresc 100 kg, nu pot alerga ”
„Am 51 de ani, cântăresc 100 kg, nu pot alerga. Credeam că mă vor trimite la plimbare, dar m-au luat pe sus!” își amintește Valentina, un medic veterinar care s-a înrolat în această vară în trupele de distrugere a dronelor și care poartă acum indicativul Valkyrie.
Ea vorbește despre prietenii desfășurați pe front și despre alții care au murit în lupte, ca parte a ceea ce a adus-o în acest rol.
Ea s-a alăturat unității în această vară. „Pot face această muncă. Echipamentul este greu, dar noi, femeile, o putem face.”
Valentina are ocazia să demonstreze acest lucru câteva ore mai târziu, când este activată o alertă aeriană în întreaga regiune. Unitatea ei pleacă de la baza lor din pădure, iar reporterul BBC le urmărește camioneta prin întuneric, în timp ce se îndreaptă spre mijlocul unui câmp. Echipa de patru persoane sare afară și începe să își monteze armele.
Mitralierele sunt din altă epocă: două Maxim fabricate în 1939, cutiile de muniție ștampilate cu steluțe roșii din perioada sovietică.
Serhi, singurul bărbat din echipă, trebuie să toarne manual apă îmbuteliată în cutia mitralierei, ca agent de răcire.
Asta este tot ce este disponibil: cele mai bune echipamente ale Ucrainei se află pe linia frontului.
Dar armele vechi sunt întreținute impecabil, iar vrăjitoarele spun că au doborât trei drone în această vară.
„Rolul meu este să îi ascult”, explică Valentina. „Este o muncă agitată. Dar trebuie să rămânem concentrați, să ascultăm cel mai mic sunet.”
Citește și
Motivul pentru care Statele Unite au cumpărat 21 de avioane de luptă MiG-29 rusești din Moldova
F-15 israelian vs MiG-29 iranian. Care avion născut în Războiului Rece câștigă
Rusia a oprit producția de avioane de luptă stealth Suhoi SU-57
Povestea Innei: „E înfricoșător. La fel de înfricoșători este și să naști”
Prietena ei, Inna, are și ea 50 de ani și se află la una dintre primele sale misiuni. „Este înfricoșător, da. Dar la fel este și să naști, și tot am făcut asta de trei ori”, râde ea, spunându-mi că propriul ei indicativ este Cherry: «Din cauza mașinii mele, nu a roșiilor».
Profesoară de matematică, uneori trebuie să se întoarcă în grabă din pădure pentru a ține o oră.
„Îmi țin hainele în mașină. Pantofii cu toc. Mă dau cu ruj, predau lecția. Apoi mă întorc în mașină, mă schimb rapid după colț și am plecat.”, spune ea.
Apoi spune: „Băieții au plecat, dar noi suntem aici. Ce nu pot face femeile ucrainene? Putem face orice. Este înfricoșător, da. Dar la fel este și nașterea”
Inna face parte din echipă și lucrează ca profesoară de matematică
Undeva la orizont este o rază de lumină de la un alt grup, care cercetează cerul în căutarea pericolului deasupra propriei zone de patrulare.
Nu există date publice cu privire la numărul total de unități de voluntari - sau câte femei sunt implicate. Dar cum Rusia trimite drone pline cu explozibili aproape în fiecare noapte, acestea contribuie la formarea unui scut suplimentar în jurul orașelor mari.
Din poziția vrăjitoarelor de pe un câmp, Iulia urmărește două drone pe tableta sa. Acestea se află deasupra regiunii învecinate, așa că nu există un pericol iminent pentru Bucea, dar mitralierele vor rămâne pe poziții până la sfârșitul alertei.
Nu mai sunt oameni
Comandantul voluntarilor este un bărbat masiv, abia întors de la Pokrovsk, din estul regiunii Donbas, unde luptele sunt cele mai aprinse.
„Sunt focuri de artificii, non-stop”, așa descrie Andrii Verlati situația de acolo, cu un zâmbet.
Pe vremuri, el avea aproximativ 200 de oameni care operau unități mobile de apărare antiaeriană în regiunea Bucea și patrulau în timpul stingerii nocturne, mulți dintre ei nefiind apți pentru serviciul militar complet.
Apoi, Ucraina și-a revizuit legislația privind mobilizarea, având nevoie urgentă de mai mulți soldați, iar mulți dintre membrii echipajului colonelului s-au trezit dintr-o dată eligibili pentru linia întâi.
Colonelul spune că nu exista prea multă încredere în femeile din forțele armate, dar acest lucru s-a schimbat în timp
„Aproximativ 90% dintre oamenii mei au ajuns în armată și alți 10% s-au ascuns, împrăștiindu-se ca șobolanii. Am rămas cu aproape nimeni”, spune tranșant colonelul Verlati. „Doar oameni fără picioare sau cu jumătate de craniu lipsă”.
A avut de ales: să completeze rolurile cu bărbați sub vârsta de mobilizare sau să recruteze femei.
„La început a fost ca o glumă: „Să luăm femei! Nu exista prea multă încredere în ele, în forțele armate. Dar asta s-a schimbat cu adevărat”, spune el.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Antrenamente militare în weekend
„Vrăjitoarele” își petrec weekendurile urmând un antrenament militar mai amplu. Învață, de exemplu, să ia cu asalt o clădire. Ele se antrenează în ruinele unei latrine de fermă, înfigând puștile în ușile goale înainte de a trece cu precauție pe lângă ele.
Unele reușesc să pară mai convingătoare decât altele, dar angajamentul și concentrarea femeilor sunt clare - deoarece motivele pentru care fac acest lucru sunt profunde și personale.
„Îmi amintesc de ocupație. Îmi amintesc oroarea. Îmi amintesc țipetele propriului meu copil”, spune Valentina, printre mici suspine. „Îmi amintesc cadavrele, când fugeam”.
Familia ei a fugit din Bucea pe lângă tancuri arse, soldați și civili morți. La un punct de control rusesc, ea spune că un soldat i-a obligat să coboare geamul mașinii, apoi i-a pus un pistol la tâmplă fiului ei.
Este plină de furie tăcută.
Acesta este și motivul pentru care Valentina crede în continuare în victoria Ucrainei, în ciuda tristeții care s-a așternut peste o mare parte din țara sa după aproape 1 000 de zile de război total.
„Viața s-a schimbat, toate planurile noastre au fost distruse. Dar sunt aici pentru a ajuta la accelerarea sfârșitului acestui război. Așa cum spun fetele noastre de aici, nu se va termina fără noi.”
Ucrainenii rămân hotărâți să învingă invadatorii ruși
Povestea Aniei: „Nu voi mai sta niciodată ca o victimă”
Ania, manager de birou, este o altă „vrăjitoare” voluntară. Acum în vârstă de 52 de ani, ea consideră că pregătirea militară îi dă putere.
„Sub ocupație, am simțit inutilitatea absolută a existenței mele. Nu puteam nici să ajut pe altcineva, nici să mă apăr singură. Am vrut să învăț cum să folosesc armele, ca să pot fi de folos”.
Se vorbește mult cu instructorii: femeile se simt bine. Dar mai târziu în acea noapte, la baza lor din pădure, una dintre ele se deschide și mai mult și împărtășește o poveste înfricoșătoare.
Când Bucea a fost cucerită, forțele ruse au început să meargă din casă în casă. Au violat și au ucis. Apoi, într-o zi, s-a răspândit un zvon conform căruia ocupanții veneau să ucidă copiii.
„Pentru decizia pe care am luat-o în acea zi, nu-i voi ierta niciodată pe ruși”, îmi mărturisește această femeie.
„Nu voi împărtăși detaliile a ceea ce mi-a spus - decizia extremă pe care a luat-o - ci doar faptul că soldații nu au venit niciodată și că ea nu a trebuit să acționeze în consecință”, explică reporterul BBC. „Dar această femeie a fost bântuită de acel moment de atunci și de vinovăție.”
Prima dată când a simțit ușurare a fost atunci când a început să învețe să se apere, să-și apere familia și țara.
„Venirea aici m-a ajutat foarte mult”, povestește Ania, liniștită. „Pentru că nu voi mai sta niciodată ca o victimă și nu-mi va mai fi atât de frică.”
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Editor : S.S.
