Cât timp vor fi războaie, vor exista și familii separate de sârma ghimpată. Asta se întâmplă acum în două sate de la granița ruso-ucraieană. O poveste de când lumea.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Două surori bătrâne, o iarnă și un gard de sârmă ghimpată. Un decor aproape standard al conflictelor armate răsăritene.
Raisa Iakoleva trăiește într-un ciot de sat pe partea rusă, în Chertkovo, aflăm dintr-un videoreportaj realizat de Radio Europa Liberă.
Satul e atât de mic, încât abia poate fi găsit de Google pe hartă. Așezarea se află chiar lângă segmentul de frontieră al regiunii Rostov. Până la izbucnirea războiului în estul Ucrainei, aici nu trona niciun gard – de fapt, nicio graniță, fiindcă hotarul îl reprezintă o uliță.
„Ce se întâmplă cu lumea noastră?”, se întreabă, privind în gol, Raisa Iakoleva.
Aproape zilnic vine la gardul de sârmă ghimpată, împânzită acum de ciucuri înghețați, ca să schimbe câteva vorbe sora ei.
Dintr-un bloc de cărămidă arsă, iese Valentina, sora, care trăiește vizavi, în Milove, Ucraina, regiunea Lugansk.
„Ferestrele noastre au vedere spre sârma ghimpată. Ne uităm la ea zi și noapte, de parcă am fi în curtea unei închisori. Uitați, acolo este sora mea. Cum să vorbim? Mereu prin sârma ghimpată?”, spune femeia, pășind atentă prin sloată.
Ajunsă la granița absurdă, Raisa îi face semn Valentinei: „Uite-i, vin. Nu ne vor lăsa să discutăm”. Raisa arată spre trei grăniceri care se apropie de ele, vizibil iritați de insistența lor zilnică. Au veste antiglonț și din banduliere le atârnă mitraliere AK-47.
„Ați ajuns prea târziu. Deja am făcut schimb de informații cu ea”, îi ia peste picior Raisa.
„Nu ne lasă nici măcar să facem schimb de o bucată de pâine”, explică Valentina. „Nici când este vreo înmormântare nu ne permit să ne apropiem. Ne simțim ca niște mici insecte”.
Din august, armata rusă şi-a consolidat în mod semnificativ forţele la frontiera cu Ucraina, ceea ce reprezintă o ameninţare militară fără precedent de la anexarea peninsulei Crimeea în 2014, a declarat marţi şeful Statului Major al forţelor ucrainene, generalul Viktor Mujenko, într-un interviu acordat Reuters, transmite Agerpres.
În sprijinul afirmaţiei sale, generalul ucrainean a prezentat mai multe imagini din satelit care arată prezenţa tancurilor ruseşti T-62 M la 18 km de graniţa ucraineană, unde numărul lor a crescut de la 93 la 250 între mijlocul lunii septembrie şi 1 octombrie.
În opinia sa, aceasta este o dovadă a consolidării concertate de forţe ruse înainte de 25 noiembrie, când gărzile de coastă ruse au oprit cu forţa şi sechestrat trei nave militare ucrainene în apropiere de strâmtoarea Kerci, după ce au deschis focul asupra lor, o acţiune ce a provocat temeri conducerii ucrainene că acest incident ar putea fi precursorul unei invazii de amploare.