O femeie din Filipine a plecat să muncească în casa unei familii înstărite din Arabia Saudită, iar de șase ani familia sa nu a mai putut lua legătura cu ea. Dincolo de dispariția ei, care rămâne încă un mister, cazul ei readuce în discuție controversatul sistem kafala, prin care angajatorii dețin controlul absolut asupra libertății de mișcare a angajatului.
Edelyn Eborda Astudillo și-a dorit o viață mai bună pentru cei trei copii ai ei. Femeia de 36 de ani, din Filipine, și soțul ei, Crisanto, erau șomeri de șase ani.
Din cauza sărăciei, la începutul anului 2015, Edelyn a luat decizia de a pleca să muncească în Orientul Mijlociu, ca menajeră.
După ce a aplicat la o agenție de recrutare din Filipine, ea a reușit să se angajeze la o familie din vestul Arabiei Saudite.
Încă de la început însă, lucrurile nu păreau a fi în ordine. Telefonul lui Edelyn fusese luat de angajator, iar ea nu putea vorbi cu familia decât o dată pe lună.
În 26 august 2015 a fost ultima oară când Edelyn a vorbit cu soțul ei. A vrut să vorbească și cu copiii, dar ei erau la școală, moment în care femeia a început să plângă. Pe fundal se auzea vocea femeii la care Edelyn lucra, care țipa la ea și îi cerea să închidă.
De atunci, Edelyn nu a mai putut fi contactată.
Copiii lui Edelyn - Chris Edrix, 19 ani, Crislyn Jane, 17 ani, și Christine Joy, 13 ani - sunt traumatizați de dispariția mamei lor.
Care este povestea familiei Astudillo
În 2009, Edelyn și Crisanto și-au pierdut locurile de muncă în fabrica unde lucrau, din cauza crizei economice.
Au supraviețuit prin împrumuturi și cu bani de la rude, iar Crisanto a muncit ocazional. Sărăcia și datoriile au devenit însă atât de copleșitoare, încât singura cale rămasă era ca unul dintre ei să plece pentru a încerca să câștige bani în străinătate.
"Visul ei a fost să construiască o nouă casă pentru familia ei, să poată cumpăra mâncare mai bună. A avut multe visuri, dar acestea nu se vor mai împlini pentru că lipsește. Este asa de trist", povestește Lou Astudillo Ambita, cumnata lui Edelyn.
"Edelyn este amuzantă, inteligentă, grijulie. Cele mai fericite momente au fost cele în care am visat împreună că într-o zi vom avea o casă a noastră", spune Crisanto.
Cât de perfid și de periculos este sistemul kafala
Țările bogate din Golf se bazează pe milioane de migranți din țările din Africa, Asia și statele arabe mai sărace pentru a-i angaja cu salarii mici în construcții, restaurante, hoteluri sau la activități casnice. Arabia Saudită este principala destinație pentru muncitorii filipinezi. Unii, precum Edelyn, nu se mai întorc acasă niciodată.
The Guardian a analizat peste 40 de pagini de documente și e-mailuri referitoare la cazul Edelyn. Familia Astudillo a spus că vrea să știe ce s-a întâmplat, dar nu a primit răspunsuri de la autoritățile saudite.
Lucrătorii casnici din rândul migranților sunt angajați în Golf în cadrul sistemului de sponsorizare kafala, care leagă statutul lor juridic de angajatorul lor.
Cerința de sponsorizare implică asumarea de către angajator a anumitor obligații față de persoanele pe care acesta le invită în țara de destinație pentru prestarea anumitor munci sau pentru angajare. Această responsabilitate include, oferirea unui loc de muncă și a unui salariu conform legii cât și deseori responsabilitatea de a urmări ca lucrătorul migrant să nu încalce regimul de ședere al țării de destinație. Iar în caz de nerespectare a acestuia, obligația de a suporta cheltuielile de părăsire a statului de către lucrător.
Sistemul impune muncitorilor străini să solicite consimţământul angajatorilor atunci când îşi schimbă locul de muncă, motiv pentru care a fost intens criticat deoarece oamenii ajung să fie expuşi abuzurilor.
Chiar dacă acest lucru este acum ilegal în majoritatea țărilor din Golf și interzis în Arabia Saudită din 2015, angajatorii le iau lucrătorilor migranți pașapoartele și le verifică orice mișcare. Dacă un angajat casnic încalcă contractul și pleacă - sau fuge dacă este abuzat - se consideră că este infracțiune.
Sistemul kafala a fost intens criticat pe scară largă de organizațiile umanitare, Human Rights Watch numindu-l "abuziv". De altfel, acest sistem a fost comparat de multe ori cu sclavia.
Documentele examinate de Guardian relevă că nici autoritățile filipineze, nici agenția de recrutare nu au făcut nimic timp de trei luni pentru a ajuta la găsirea lui Edelyn.
Abia în decembrie 2015 consulatul filipinez a luat legătura cu angajatorul lui Edelyn, un cetățean saudit. El a depus apoi un document către autoritățile saudite în care se arăta că femeia fugise în 21 septembrie 2015, ceea ce presupunea că nu mai avea nicio responsabilitate în ceea ce o privește.
Conform sistemului kafala, Edelyn este acum considerată o fugară, iar angajatorul a fost absolvit de orice responsabilitate.
Versiunea fugii lui Edelyn nu este crezută de familie
Familia crede că femeia i-ar fi contactat dacă ar fi putut: "Cred că angajatorul i-a făcut-o rău. Dacă a murit, am vrea să știm unde este."
Consulatul filipinez nu a răspuns la solicitările venite din partea jurnaliștilor de la The Guardian.
Un cetățean saudit care a lucrat pentru scurt timp la caz a afirmat sub protecția anonimatului că astfel de situații sunt tratate superficial, ca și când nu ar fi vorba de viața oamenilor sau de familiile lor afectate.
La rândul său, Rothna Begum, susținătoare a drepturilor femeilor în cadrul Human Rights Watch, spune că este o obișnuință ca angajatorii să depună rapoarte false despre fuga unor angajați care de fapt, se află încă în casa lor, pentru a nu le mai plăti salariul și pentru a-i ține ca servitori. Rothna Begum a dat ca exemplu cazul unei femei din Indiană, reținută într-o casă din Arabia Saudită timp de 16 ani, până când a reușit să trimită un mesaj familiei ei. În respectivul caz, angajatorul nu a fost pedepsit.
Ar putea fi Edelyn încă în viață?
O percheziție în locuința angajatorului la scurt timp după dispariția lui Edelyn ar fi putut ajuta la elucidarea misterului, dar asta nu s-a întâmplat.
Un raport din ianuarie 2018 al Administrației pentru Ocuparea Forței de Muncă din Filipine arată că o cerere de percheziție a casei a fost transmisă autorităților saudite în ianuarie 2017, fără să fie soluționată.
Nu se știe cu exactitate numărul exact al lucrătorilor migranți dispăruți în țările din Golf, potrivit Human Rights Watch și Organizației Internaționale a Muncii.
"Mulți angajați migranți dispar în fiecare an. Guvernele țărilor lor de origine ar trebui să urmărească acest lucru chiar și atunci când guvernele din Golf nu fac niciun demers", a spus Rothna Begum.
The Guardian a trimis întrebări despre cazul Edelyn către Departamentul Afacerilor Externe al guvernului filipinez, Departamentul Muncii și Ocuparea Forței de Muncă, ambasada filipineză și lui Silvestre Bello, secretarul muncii și ocupării forței de muncă din Filipine, precum și la consulat la Jeddah. Niciuna dintre aceste întrebări nu a primit răspuns.
Între timp, familia Astudillo susține că autoritățile filipineze nu au acordat prioritate cazului pentru că ei sunt săraci.
Copiii au rămas cu dorul de mama lor. "Au fost vremuri foarte fericite. Mama mea a dorit întotdeauna să ieșim în familie. Îi plăceau marea și nisipul. Mi-aș dori să-mi pot vedea mama de ziua mea, ar fi cel mai frumos cadou. Îmi este foarte dor de ea. Nu suntem bogați, dar pentru mine este suficient să am o familie completă. Este cea mai bună mamă din lume.", spune Crislyn, care va împlini 18 ani în octombrie.
Editor : G.M.
