Un nou cvartet al haosului amenință Occidentul: Ce presupune alianța tot mai strânsă dintre Rusia, China, Iran și Coreea de Nord

Cu toate că membrii noului cvartet al haosului format din Rusia, China, Iran și Coreea de Nord au la bază ideologii și viziuni despre lume foarte diferite, aceste țări sunt unite de ura pe care o împărtășesc pentru ordinea mondială condusă de SUA și sunt dornice să formeze relații tot mai strânse - o nouă axă a răului care a cooperat mai mult timp și în mai multe feluri decât au făcut-o membrii Axei din anii '30 înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, avertizează experți militari citați de The Economist.

Antony Blinken, secretarul american de stat, a avut o reacție neobișnuit de directă în timpul unei vizite recente în Europa: „Unul dintre motivele pentru care Putin este capabil să continue această agresiune este din cauza susținerii asigurate de Republica Populară Chineză.”

China este „cel mai mare furnizor de mașini-unelte, cel mai mare furnizor de componente de microelectronică, care ajută Rusia să își susțină baza industrială de apărare”, a adăugat Blinken.

Deși oficialii americani nu vor să ofere prea multe detalii despre ceea ce le furnizează rușii aliaților lor, secretarul adjunct de stat al SUA, Kurt Campbell, a spus recent că Rusia a aprovizionat China cu tehnologii militare, inclusiv pentru construcția de submarine și rachete.

Iranul, la rândul său, i-a trimis Rusiei sute de rachete balistice cu rază scurtă de acțiune.

Aceste dezvăluiri sunt doar câteva exemple ale legăturilor industrial-militare tot mai strânse dintre Rusia, China, Iran și Coreea de Nord. „Suntem aproape înapoi la axa răului”, a spus amiralul John Aquilino, fostul șef al Comandamentului Indo-Pacific al armatei americane, referindu-se la termenul folosit de fostul președinte George W. Bush în legătură cu Iran, Irak și Coreea de Nord.

Coreea de Nord și Iran alimentează mașinăria de război a Rusiei cu rachete, drone și obuze

Relațiile dintre membrii noului cvartet al haosului reprezintă un fel de „tranzacționism strategic”, a spus un oficial al administrației americane. Cele patru regimuri împărtășesc o intenție sistematică de a conduce înțelegeri bilaterale ce sunt în interesul foarte limitat al fiecărui participant și, uneori, în interesul colectiv.

Cooperarea acestor state poate fi împărțită în trei categorii: gloanțe (transferuri de arme), forță brută (sprijin industrial) și inteligență (difuzarea tehnologiilor). Cu toate că primele două prezintă cel mai mare pericol imediat, schimbul de tehnologii și expertiză militară reprezintă marele pericol pe termen lung care amenință securitatea și capacitatea Occidentului de a-și contracara adversarii.

Coreea de Nord și Iran livrează Rusiei sute de rachete, inclusiv peste 200 de proiectile balistice cu rază scurtă de acțiune Fath-360, după ce au trimis deja milioane de obuze și mii de drone de atac.

Analiștii se așteaptă ca Rusia să le folosească pentru a copleși sistemele de apărare antiaeriană ale Ucrainei, ceea ce le va permite să își folosească rachetele mai performante în atacuri de la mare distanță în alte regiuni.

Rusia a lansat în jur de 65 de rachete nord-coreene cu rază scurtă de acțiune KN-23 de la începutul războiului.

China nu a trimis armament în Rusia, până acum, dar livrările sale de mașini-unelte și componente de microelectronică reprezintă 90%, respectiv 70%, din importurile de aceste gen ale Rusiei și au permis Moscovei să producă pe bandă rulantă rachete de croazieră și drone noi.

Sprijinul Chinei pentru Rusia s-a resimțit și în alte părți ale câmpului de luptă: o creștere a importului de excavatoare din China au ajutat Rusia să construiască apărări formidabile în 2022 pentru a opri contraofensiva lansată de Ucraina anul trecut.

Ucraina a devenit un „laborator de cunoaștere și învățături” pentru cvartetul haosului

Mai puțin cunoscut este schimbul de tehnologii dintre aceste state. Războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu au creat multe oportunități pentru schimbul de expertiză tehnică.

Ucraina este un „laborator de cunoaștere și învățături” pentru iranieni, potrivit lui Dima Adamski de la Universitatea Reichman din Israel. Iranul câștigă informații în timp real legate de eficiența armelor sale împotriva sistemelor de apărare occidentale, în timp ce Rusia învață de la consilierii iranieni cum să lanseze atacuri aeriene care combină drone și rachete.

China studiază în Ucraina eficiența sistemelor HIMARS, a minelor și a dronelor peste care se așteaptă să dea într-un viitor război pentru Taiwan.

Cu toate că nu există prea multe dovezi în legătură cu o posibilă colaborare în domeniul armelor nucleare, schimbul cu cele mai avansate tehnologii militare este tot mai des întâlnit în rândul membrilor cvartetului.

„Dacă Rusia se va despărți de piesa cea mai de preț este greu de spus, dar Putin are nevoie de muniție”, a explicat Victor Cha, expert în Coreea de Nord al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS).

Neîncredere și aversiune la risc în alianța celor patru dictaturi anti-Occident

Grupul celor patru dictaturi întâmpină totuși o serie de dificultăți care ar putea să le limiteze capacitatea de cooperare.

O problemă este apetitul variat pentru a lua decizii riscante. În timp ce Rusia, Iran și Coreea de Nord sunt deja state sancționate și nu se tem la fel de înrăutățirea relațiilor cu Occidentul, China vrea să își păstreze imaginea de mediator neutru pe plan extern și legăturile economice cu lumea bogată.

Chiar și Rusia s-a abținut să le trimită rachete anti-navă rebelilor Houthi, militanți susținuți de Iran, după ce monarhiile din Golful Persic au pus presiune pe Moscova și Beijing - ambele au nevoie de stabilitate în Marea Roșie pentru continuarea comerțului.

O altă problemă este neîncrederea reciprocă. China, care pretinde mai multe teritorii ocupate de Rusia, concurează cu statul vecin pentru influență în Asia Centrală și asupra Coreei de Nord, pe care Beijingul o consideră un stat client. În același timp, mulți iranieni nu au uitat de invazia sovietică din 1941.

„Toate aceste țări au legături bilaterale, dar nu există niciun fel de cooperare cvadrilaterală”, precizează Nicole Grajewski de la Carnegie Endowment for International Peace. „Asta nu este o alianță, este un joc spontan”, a spus și Jon Alterman de la CSIS.

Dar în ciuda tuturor slăbiciunilor, cvartetul a început deja să îi dea mari bătăi de cap Occidentului, iar durerile provocate se vor intensifica. Armata americană, care nu este organizată pentru a purta mai multe războaie majore în același timp, a fost deja nevoită să ia decizii grele și să accepte mai multe compromisuri din cauza resurselor limitate.

Spre exemplu, în luna ianuarie a anului trecut, SUA a apelat la rezerve de muniție depozitate în Israel pentru a aproviziona Ucraina, dar a fost nevoită să inverseze fluxul în octombrie, când obuze destinate Ucrainei au fost trimise în Israel.

Fiecare rachetă lansată în direcția dronelor militanților Houthi care atacă navele din Marea Roșie este o rachetă în minus pentru apărarea Taiwanului.

Lucrurile ar putea sta mult mai rău, însă: cele patru autocrații nu au ajuns încă să își coordoneze eforturile legate de armele nucleare sau să lanseze campanii militare comune.

Cele patru adversare ale Occidentului acționează conform unui calcul foarte simplu: cu cât un membru al cvartetului devine mai puternic și problematic, cu atât este mai ușor pentru ceilalți să profite de haosul creat.

Editor : Raul Nețoiu