Medicul CIA Paul Andrews a fost unul dintre primii oameni trimiși la Havana, Cuba, pentru a investiga o serie de simptome misterioase care afectau personalului ambasadei și al agenției în 2017. A fost însă lovit și el de misterioasa boală. El a povestit acum pentru CNN, în primul interviu acordat pe tema „Sindromului Havana”, cum s-a întâmplat totul.
Andrews (un pseudonim folosit pentru a-i păstra confidențială identitatea) studiase deja primele victime ale „sindrom Havana”, boala misterioasă care a primit oficial numele de „incidente anormale de sănătate”. Medicii din Florida au înregistrat o serie de simptome care sugerau, printre altele, că victimele sufereau de o leziune cerebrală care le afecta echilibrul. Andrews a mers în Cuba pentru a investiga aceste simptome la aproximativ două luni după ce a aflat de primele cazuri.
Nu a fost prea îngrijorat pentru propria lui siguranță, la început. În prima noapte petrecută la Havana, s-a culcat în jurul orei 23:30. Dar cu puțin timp înainte de ora 5 dimineața a fost trezit de dureri severe în urechea dreaptă, greață și o durere de cap îngrozitoare. Apoi a început să audă un țiuit despre care îi povestiseră și pacienții săi.
La început a crezut că visează.
„Mă gândeam că așa ceva nu se poate întâmpla. Am stat un minut pe marginea patului și m-am simțit din ce în ce mai rău. Nu-mi venea să cred. Am început să mă întreb dacă visez”, a spus Andrews.
Pentru că oficialii de la acea vreme bănuiau un fel de atac sonor, Andrews a intrat în baie, și-a pus căștile în urechi și a stat așa 45 de minute. Dar simptomele nu s-au atenuat așa că, la 6 dimineața, a decis să plece din camera de hotel.
Și-a dat seama că îi e greu să-și facă bagajele. A verificat baia „de cel puțin patru sau cinci ori” pentru a se asigura că și-a luat periuța de dinți, apoi a făcut același lucru când și-a scos haina din dulap. În drum spre restaurantul hotelului, nu-și dădea seama dacă ar trebuiasă împingă sau să tragă ușile. Avea și probleme de echilibru.
Fiind sigur că el și colegii săi erau supravegheați, a încercat să le spună încet că a fost atins de misterioasele simptome, dar nu știa dacă a reușit să se facă înțeles. Tot restul zilei, Andrews a spus că era în ceață: avea grețuri, era dezorientat și îi era greu până și să-și arate cartea de identitate personalului de securitate.
Când s-a întors în Statele Unite, l-a sunat pe medicul din Florida cu care lucrase pentru a investiga primele victime și i-a spus că are nevoie de ajutor.
De la apariţia primelor cazuri la Havana, de unde se trage și numele misterioasei boli, au fost semnalate succesiv cazuri în China, Germania, Australia, Rusia, Austria şi chiar la Washington. Departamentul de Stat refuză să ofere o estimare a numărului de persoane afectate, însă a fost menţionată cifra de 200.
Încă de la început, autorităţile americane au oscilat, unii responsabili minimalizând simptomele atribuite uneori stresului, alţii făcând referire în privat la posibile atacuri prin unde radio şi suspectând ţări precum Rusia.
Acu, după mai bine de 5 ani, Andrews încă suferă simptome debilitante. Are probleme de echilibru și de vedere. Citește cu dificultate, nu mai poate face drumeții sau jogging, întoarcerea capului la stânga sau la dreapta îl amețește și îl face rău.
„Ajungi la punctul în care pur și simplu nu vrei să ieși din casă pentru că spui: ce rost mai are? Vreau să fac asta, dar știu că mă va îmbolnăvi. Nu vreau să-mi fie greață. Nu vreau să mă împiedic și să cad. Este foarte frustrant să nu poți face acele lucruri pe care ți le dorești”, spune el.
Andrews a fost examinat de o mulțime de medici, care au descoperit leziuni ale structurilor sale vestibulare - părțile corpului care guvernează echilibrul și orientarea. Dar, la fel ca multe victime ale „Sindromului Havana”, Andrews nu are un singur diagnostic clar.
„Cu siguranță am aflat despre această afecțiune mai mult decât am vrut să știu”, a spus el.
Editor : M.B.
