Apelul lui Kim Jong-un la întărirea aderenței la valorile tradiționale nord-coreene nu are priză în rândul locuitorilor din capitala Phenian, în special pe segmentul de vârstă al tinerilor, scrie publicația Daily NK, semnalând faptul că produsele de televiziune sud-coreene rămân pe primul loc pe „lista ilegalităților” din Coreea de Nord.
Hallyu, este termenul care descrie fenomenul cultural pe care sud-coreenii îl numesc „Valul Coreean”, care, începând cu anii 1990, a câștigat o popularitate crescută în Asia de Est și Sud-Est, prin seriale și muzică K-pop, căpătând apoi, odată cu influența tot mai mare a YouTube și a rețelelor de socializare, o detentă globală.
O sursă sub acoperire din Coreea de Nord a declarat pentru Daily NK că tinerii din Phenian întorc spatele dansului tradițional nord-coreean, preferând stilul K-pop. Mai mult, pe străzi pot fi auzite voci care imită accentele vedetelor din serialele sud-coreene, iar mulți dintre adolescenți nu ar mai folosi apelativul „tovarăș” (dongmu), ci „prieten” (chingu), după modelul tinerilor de la Seul.
„Generația economiei de piață”, astfel li se spune tinerilor nord-coreeni la Phenian, fiind considerați simbolurile unui posibil „crepuscul” al dictaturii dinastice din Coreea de Nord, potrivit sursei citate.
Autoritățile lucrează pe cât mai multe fronturi pentru a bloca breșa prin care astfel de produse mass-media și de showbiz pătrund în Coreea de Nord. Dacă o persoană este prinsă în posesia unui stick USB cu muzică sau filme sud-coreene, aceasta este arestată și trimisă într-un lagăr de concentrare sau într-o colonie de muncă forțată, fiind acuzată de o infracțiune similară cu deținerea de arme sau cu consumul de stupefiante.
Dar aderența la „materiale trădătoare” nu este de găsit doar în rândul tinerei generații, ci chiar în aparatul de stat, subliniază Daily NK. Asemenea cazuri sunt de multe ori pedepsite cu execuții publice, fapt care indică gradul de amenințare pe care îl reprezintă informația externă pentru regimul lui Kim Jong-un.
O altă sursă din Phenian spune că există o metaforă la modă în Coreea de Nord: aceea că agenții de securitate de elită, cei din prima linie a dictaturii, au „două inimi”. O „inimă” care vânează traficul cu astfel de produse în Coreea de Nord și o „inimă” care tânjește după aceste „materiale trădătoare”.