Ultima zi a Germaniei cu Angela Merkel. Cine va conduce după alegeri cea mai puternică economie a Europei?
Germania alege duminică noua componență a celui de-al 20-lea Bundestag, Parlamentul federal al țării. Peste 60 de milioane de alegători sunt așteptați la urne pentru a vota viitorul cancelar al Germaniei, care o va succede pe Angela Merkel. Principalii candidați care se luptă pentru poziția de viitor șef al guvernului federal de al Berlin sunt Olaf Scholz (social-democrați), Annalena Baerbock (Verzi) și Armin Laschet (creștin-democrați). Miza acestor alegeri nu vizează doar Germania, ci și Europa, pentru că în joc este direcția în care o va lua Uniunea Europeană cu un nou lider al celei mai puternice economii a blocului comunitar.
În ultimele săptămâni, majoritatea sondajelor de opinie au acordat social-democraților (SPD) un avans electoral în fața creștin-democraților (CDU-CSU), partidul din care face parte și Angela Merkel. La distanță considerabilă, pe locul trei, s-a clasat Partidul Verzilor. Indiferent de partidul care se va clasa pe pirmul loc în preferințele electoratului german, niciuna din formațiunile politice prezente în cursă nu va obține majoritatea calificată. Prin urmare, viitorul guvern al Germaniei va fi format tot dintr-o coaliție, care va fi negociată după alegeri.
Totodată, alegerile germane punctează și câteva premiere. Este primul scrutin de la înființarea în 1949 a Republicii Federale Germania când un cancelar în funcție nu mai candidează. Acest lucru coincide cu o altă premieră, care constă în faptul că, pentru prima oară în 72 de ani, niciun partid nu depășește 30% în sondajele de opinie înainte de vot, după cum notează Financial Times.
Totodată, schimbările climatice au devenit una din principalele teme de campanie, mai ales din cauza inundațiilor care au lovit vestul țării în urmă cu două luni, scriu jurnaliștii de la Deutsche Welle.
Pentru ce votează germanii pe 26 septembrie 2021?
60,4 milioane de alegători germani eligibili, cu vârsta peste 18 ani, dintre care aproximativ 2,8 milioane de alegători care votează pentru prima dată, aleg duminică componența noului parlament federal, Bundestag. Deși votul în persoană are loc în ziua de 26 septembrie, votul prin corespondență a început deja, după cum notează BBC News.
Bundestagul este format din 598 de deputați, jumătate (299) aleși prin vot majoritar uninominal în circumscripții și jumătate (299) prin vot proporțional de listă la nivelul fiecărui land. Pe ansamblu, reprezentarea este proporțională, fiind dată de totalul procentelor obținute de partide la nivel național în urma votului pe listă.
Pentru a intra în parlamentul federal, un partid politic sau o alianță politică trebuie să întrunească minim 5% din voturi la nivel național sau minim trei mandate la votul uninominal. Conform arhivelor organizației internaționale Uniunea Interparlamentară, aceasta din urmă condiție a fost întrunită o singură dată, în 1994, de Partidul Socialismului Democratic (PDS), fostul partid comunist din Germania de est, care în 2007 a devenit partidul de extremă Linke. Atunci, formațiunea nu a depășit 5% din voturi, însă a reușit să obțină patru mandate prin vot direct uninominal și a reușit să intre ca formațiune politică în Bundestag.
Numărul de 598 de mandate este unul minim, la care se pot adăuga mandate suplimentare dacă structura votului național nu este reprezentată de acest prag minim. De altfel, actualul Bundestag, care a fost ales în 2017, numără 709 deputați, cu 111 mandate suplimentare, fiind astfel cel mai numeros legislativ din lume ales prin vot democratic.
Nu vom cunoaște numele viitorului cancelar al Germaniei după încheierea votului
Chiar dacă în seara de duminică se va cunoaște ce partid a câștigat alegerile, componența următorului guvern federal al Germaniei va fi cunoscută numai după ce câștigătorul va fi capabil să formeze o majoritate absolută în viitorul parlament alături de unul sau mai multe partide politice. Cu alte cuvinte, numele următorului cancelar nu va fi cunoscut cu precizie în seara alegerilor, după închiderea urnelor de vot, deși rezultatul va putea sugera cineva îi va fi succesul actualului cancelar Angela Merkel.
De obicei, partidul de coaliție cu cele mai multe locuri este și cel care dă cancelarul. Însă constituirea coaliției de guvernare va necesita timp, deoarece partidele politice trebuie să cadă de acord asupra unor puncte comune în ceea ce privește planul de guvernare și numirile noii componențe guvernamentale.
După încheierea unui acord de coaliție, membrii parlamentului nou ales vor vota pentru aprobarea noului cancelar.
Este așteptat ca negocierile pentru formarea coaliției să se deruleze pe tot parcursul perioadei care a mai rămas până la sfârșitul anului. Un exemplu care întărește această ipoteză este formarea ultimului guvern Merkel. După alegerile din 24 septembrie 2017, negocierile pentru formarea acestuia au continuat până în luna martie 2018, timp de aproximativ șase luni. De asemenea, în 2013, a fost nevoie de aproape trei luni pentru a forma un guvern.
Principalii competitori electorali
Alegerile desfășurate în era Merkel, care se încheie după acest scrutin, nu a oferit momente surprinzătoare, însă competiția din ultimele luni s-a accentuat foarte mult între cei trei candidați care se luptă pentru fotoliul de cancelar.
Conform ultimelor sondaje de opinie de dinainte de vot, pe primul loc în preferințele electoratului german se clasează social-democrații (SPD), urmați de creștin-democrații (CDU/CSU) lui Merkel, iar pe locul al treilea, partidul Verzilor, potrivit The Guardian.
Alianța CDU-CSU
Uniunea Creștin Democrată (CDU), partidul politic al Angelei Merkel, a dominat politica germană în ultimele decenii, alături de aliații din Bavaria, Uniunea Socială Creștină (CSU). Liderul CDU, Armin Laschet, în vârstă de 60 de ani, considerat inițial de o parte din societatea germană drept succesorul natural al cancelarului Merkel, s-a străduit să cucerească alegătorii germanii, mai ales după ce a fost surprins râzând în timpul unei vizite într-un oraș afectat de inundații în luna iulie. Chiar dacă liderul formațiunii CSU, Markus Söder, este mult mai popular, s-a considerat ca viitorul succesor al cancelarului Angela Merkel să fie tot un membru al CDU. Numai că Armin Laschet a ajuns acum să conducă un partid care are în sondaje un scor electoral la jumătate față de cel pe care îl avea în urmă cu aproape 10 ani. De asemenea, o parte importantă din partid îl consideră deja învins.
Partidul Social Democrat
Partidul Social Democrat (SPD) face parte din actuala coaliție de guvernare pe care o conduce Angela Merkel. Tradițional, este partidul de opoziție de centru-stânga, care își are rădăcinile în republica de la Weimar. Este singurul partid în afară de CDU care a oferit un cancelar al Republicii Federale a Germaniei în ultimii 72 de ani.
Olaf Scholz, în vârstă de 62 de ani, actualul ministru de Finanțe și candidatul partidului pentru funcția de cancelar, a reușit să ducă SPD în fața CDU pentru prima dată în 15 ani. Printre principalele puncte de pe agenda planului guvernamental se numără creșterea salariului minim la 12 euro pe oră, aborgarea scutirilor de taxe pentru cei bogați, extinderea programului de locuințe sociale și accelerarea economiei naționale către neutralitate din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon. În acest moment este cotat cu cele mai mari șanse de a deveni cancelar al Germaniei.
Partidul Verzilor
Partidul Verzilor din Germania este o forță politică mai puternică decât partidele similare din alte țări. Datorită sistemului electoral reprezentativ al Germaniei, aceștia formează de obicei un bloc politic substanțial în Bundestag, iar între 1998 și 2005 au făcut parte din coaliția guvernamentală împreună cu SPD-ul, pe care a condus-o Gerhard Schröder.
Anul acesta, propunerea partidului Verzilor pentru funcția de cancelar este Annalena Baerbock, în vârstă de 40 de ani. Dacă rezultatul alegerilor va fi asemănător cu sondajele de opinie, Annalena Baerbock ar putea dubla scorul partidului său față de alegerile din 2017. Campania electorală a Verzilor a fost centrată pe planuri ambițioase privind schimbările climatice, dar și pe investiții publice, precum și o mai bună integrare europeană, dar și o poziție mult mai dură în relația cu China și cu Rusia. Cu toate acestea, candidata Partidului Verzilor nu a fost lipsită de controverse, fiind vizată chiar și de un scandal de plagiat.
Metoda prin care se decide câștigătorul
Când germanii merg la vot, primesc două buletine. Primul este pentru votul privind circumscripția electorală din care fac parte și din care trebuie să aleagă un candidat pentru Bundestag. Există în total 299 circumscripții electorale, adică aproximativ un deputat pentru fiecare 250.000 de persoane.
Candidatului care câștigă cele mai multe voturi din fiecare circumscripție obține un loc în Parlamentul federal, pentru că beneficiază de sistemul “câștigătorul ia tot”.
Al doilea buletin de vot are legătură cu sistemul de reprezentare proporțională. Restul de 299 de locuri în Bundestag sunt alocate în funcție de procentul de vot al fiecărui partid și sunt atribuite candidaților aflați pe listele întocmite de fiecare formațiune politică.
Experții consideră că al doilea vot este decisiv, pentru că determină procentul total de locuri pe care fiecare partid politic le va obține în Bundestag și șansele sale de a forma sau a face parte din viitorul guvern. Conform sistemului electoral mixt al Germaniei, componența parlamentului trebuie să reflecte rezultatul acestui al doilea vot.
Principalele scenarii politice după 26 septembrie și culorile în care acestea vor fi îmbrăcate
Până la închiderea urnelor, singura certitudine este că niciun partid care nu va câștiga mai mult de 50% din voturi directe, ceea ce înseamnă că partidele de pe primele poziții vor trebui să construiască o coaliție de guvernare. Reuters a realizat o analiză a scenariilor disponibile pentru alcătuirea viitorului guvern federal al Germaniei. Printre acestea se numără „coaliția semafor”, „coalițiea Jamaica” sau „coalițiea Kenya”.
Marea Coaliție
După ce trei dintre cele patru mandate ale Angelei Merkel au fost constituite sub forma acestei componențe guvernamentale, denumită „mare coaliție”, atât CDU și SPD nu ar dori încă un mandat în aceeași barcă. SPD, în special, caută o alternativă de guvernare. Cu toate acestea, cele două formațiuni au dovedit că pot lucra împreună, iar în eventualitatea în care nu se va găsi o altă soluție decât continuitatea acestei formule, acestea ar putea construi un program politic care să pună mai mult accentul pe problemele ecologice.
Coaliția Jamaica
Unii dintre experți consideră că formula „Jmaica” este unul dintre cele mai probabile scenarii. Aceasta include o coaliție între CDU-CSU, Partidul Verzilor și Partidul Liberal Democrat (FDP). Însă este dificil de realizat o astfel de uniune, având în vedere prioritățile opuse ale Verzilor și Liberal Democraților, în special în ceea ce privește politica fiscală și raportarea față de Uniunea Europeană. Această alianță aproape a preluat puterea sub Merkel după alegerile din 2017, dar s-a prăbușit după ce FDP a ieșit de la discuții.
Coaliția Conservatorilor și Verzilor
În ultimele săptămâni, această coaliție dintre CDU-CSU și Partidul Verzilor a fost văzută ca fiind cea mai probabilă coaliție. Laschet a precizat că este deschis să abordeze o agendă mai ecologică decât partidul său a făcut-o anterior. De asemenea, liderul creștin-democraților a mai spus că există spațiu pentru compromisuri politice în ceea ce privește politica fiscală. În prezent, această coaliție funcționează în landul Hesse.
Coalițiea Kenya
O eventuală coaliție formată din SPD, CDU-CSU și Partidul Verzilor, principalele partide de pe scena politică din Germania ar reuși să stângă o majoritate parlamentară considerabilă. În cazul în care ar s-ar ajunge la această varintă, ar putea fi intensificate eforturile de combatere a schimbărilor climatice, însă s-ar vedea foarte clar diferențele în ceea ce privește investițiile, dar și politica socială și financiară.
Coaliția Semafor
Această coaliție ar fi formată din socialiștii de la SPD, liberalii de la FDP și Partidul Verzilor. Însă o astfel de alianță ar fi greu de realizat, mai ales din cauza diferențelor dintre politicile celor trei partide privind politica de impozitare și regulile bugetare.
Tudor Dan Ancuța, absolvent de drept la Universitatea liberă din Berlin și un cunoscător al politicii germane, a declarat pentru Digi24.ro că în ziua votului „SPD are în continuare prima șansă și se află la distanță nu foarte mare, dar semnificativă, în fața CDU/CSU”.
„Votul prin corespondență cel mai probabil îi avantajează pe social-democrați, ținând cont că atunci când a început votarea Laschet și Bareback erau destul de la pamant în sondaje, iar Scholz pe un mare val de popularitate. Asta însă nu înseamnă ca nu putem asista la o surpriză. Aproximativ 25% din nemții pregătiți să meargă la vot declară că încă nu s-au hotarat în privința cui votează, acest lucru favorizând în principiu CDU/CSU, care sunt opțiunea "de casa" și sigură pentru mulți dintre aceștia.
De asemenea, mai există o categorie de votanți care s-ar putea să își schimbe opțiunea de vot. Aceștia sunt în general susținătorii ecologiștilor și liberalilor. De ce spun asta? Deja e previzibil ca aceste două partide sunt practic mai mult sau mai puțin necesare pentru formarea unui nou guvern. Prin urmare, singura dilema a votantului care nu e atașat de un anumit partid în sine este pe cine vrea cancelar, pentru că cel mai probabil partidul de care îi place oricum intră la guvernare. S-ar putea, deci, ca votanții verzilor și ai FDP să se ducă la vot și să voteze fie SPD fie CDU-CSU, pentru a decide pe cine vor cancelar”, a mai spus Tudor Dan Ancuța, care locuiesște în Berlin.
În ceea ce privește formarea coalițiilor, Tudor Dan Ancuța spune că avem mai multe scenarii pe care trebuie să le luăm în calcul
„CDU are în principiu două opțiuni de coaliție, în caz că termină pe locul întâi, însă numărul posibilelor coaliții poate sa fluctueze în funcție de scor. Prima opțiune pentru CDU-CSU este coaliția Jamaica, împreuna cu Verzii și FDP. Aceasta este în acest moment cea mai probabilă coalitie în caz ca CDU termină pe primul loc. Ar fi o coaliție care a mai fost încercată și în 2017, dar atunci FDP și Partidul Verzilor nu s-au înțeles în ceea ce privește programul de guvernare. Diferenta acum este ca mai ales FDP nu-și mai permite politic să recurgă la abordarea din 2017, pentru că ar arăta ca un partid care nu își dorește guvernarea deloc.
Desigur o să asistăm, la fel ca în 2017, la cateva luni bune de negocieri, iar fiecare partid o sa se laude cu ce a reușit să puncteze și să negocieze.
A doua opțiune pentru CDU-CSU poate să fie continuarea marii coaliții. Conform ultimelor sondaje și mai ales pentru că, după cum spuneam, există o șansă bună ca cele două partide mari să obțină un scor mai mare decât o arată sondajele, actuala coaliție este posibil să aibă continuitate. Ținând cont că în Germania, istoric vorbind, niciodată nu s-au făcut coaliții mai mari decat necesare pentru a forma o majoritate, CDU-CSU nu ar mai obligată să coopteze partide la aceasta coaliție decât dacă ar fi absolut necesar pentru a asigura jumătate din parlamentari.
SPD are mai multe opțiuni pe hartie din simplul fapt ca ei ar fi dispuși să intre la guvernare inclusiv cu partidul de stânga Die Linke. Prima opțiune a SPD este însă, de asemenea, o coaliție formată alături de Partidul Verzilor și FDP, numită o coaliție semafor. Exact ca în situația CDU, fiecare partid trebuie sa puncteze în lunile care vor urma cât de mult își impun propria viziune în viitorul program de guvernare. În cazul acesta o să asistăm cel mai probabil la un FDP care o să declare, după niște saptamani bune de negocieri, că nu poate să intre la guvernare, ca nu i se fac concesii deloc. Asta o sa dea mingea înapoi la SPD, care o să anunțe ca se duc să negocieze cu Die Linke, pentru a forma o coaliție.
A doua opțiune este desigur o coaliție formată între SPD, verzi și Die Linke. E drept că partidele sunt la poluri complet opuse pe orice subiect referitor la politica externă, mai ales în ceea ce privește NATO, pe care formațiunea Die Linke nu o apreciază deloc și pe care o vrea distrusă. Acest lucru însă s-ar putea să nu fie atât de important în cazul în care șefii partidelor și echipele de negociatori se înțeleg bine pe alte subiecte unde sunt mai apropiați ideologic. De ce zic asta? În primul rând pentru că ministerul de externe va fi ocupat cel mai probabil de Bareback. Asta ar putea fi una din concesiile pe care vor trebuie să le facă cei de la Die Linke”, a explicat specialistul în politica germană, Tudor Dan Ancuța.
Angela Merkel nu dispare încă din peisaj
După 16 ani în fruntea guvernului federal de la Berlin, Angela Merkel nu caută realegerea în alegerile germane din 26 septembrie. Asta nu înseamnă însă că actualul cancelar german a devenit un „lame duck”, adică un politician ieșit din scenă și a cărui relevanță politică nu mai există, pentru că succesorul său a fost deja ales și va preluat funcția curând. Angela Merkel rămâne unul dintre liderii politici importanți ai Europei, iar aceasta ar putea influența rezultatul alegerilor prezidențiale din Franța, dar și setul de politici climatice ale UE.
Citește și: Cum arăta Angela Merkel în copilărie și tinerețe. Colecție de fotografii „de epocă” cu cancelarul german
Până la formarea viitoarei coaliții guvernamentale, cancelarul Angela Merkel rămâne șeful interimar al guvernului de la Berlin. Dacă negocierile politice pentru viitorul guvern se prelungesc până după data de 17 decembrie 2021, Angela Merkel îl va depăși pe fostul ei mentor, Helmut Kohl, în calitate de cel mai longeviv cancelar postbelic.
Politica germană după Angela Merkel
Gestionarea pandemiei de COVID-19 și relansarea economică rămân printre principalele aspecte care vor trebui să se afle în topul viitorului guvern federal, indiferent de culoarea acestuia și numele care îl vor compune. Politicile în domeniul climei, care au devenit mai urgente după inundațiile recente din această vară, dar și ecologizarea sectorului industrial sunt, de asemenea, printre temele dezbătute în campania electorală și cărora electoratul german a început să le acorde din ce în ce mai multă atenție. De asemenea, digitalizarea și asigurarea egalității de șanse, precum și a securității sociale au devenit subiecte de prim-plan ale scenei politice din Germania, se arată într-o analiză a cotidianului american The New York Times.
În funcție de cineva va prelua puterea, poporul german, dar și Europea, vor putea să afle dacă politicile cancelarului Merkel vor avea continuitate sau dacă țara își va stabili o nouă direcție. Dacă CDU rămâne la putere, cel mai probabil va exista o mai multă consecvență în privința păstrării linilor directoare ale epocii Merkel. În schimb, în cazul în care social-democrații vor prelua puterea, o serie de politici în plan intern se vor schimba cu siguranță.
În ceea ce privește politica externă, atât conservatorii de la CDU, cât și social-democrații de la SPD nu sunt adepții unor schimbări majore sau radicale. Noul guvern federal al Germaniei, oricum va arăta acesta, va păstra legături puternice de securitate cu SUA și NATO și va proteja oportunitățile de extindere a relațiilor economice cu China. De asemenea, dependența Germaniei de energia rusă, având în vedere și gazoductul Nord Stream 2, va necesita continuarea unei abordări pragmatice a Germanei în raport cu regimul condus de Vladimir Putin, asemănătoare celei pe care a avut-o Angela Merkel.
Potrivit lui Tudor Dan Ancuța, s-au scris deja zeci de pagini despre moștenirea lui Merkel asupra Europei sau a lumii.
„Ce nu s-a scris atât de des este moștenirea pe care o lasă Angeal Merkel în politica internă după 16 ani la conducerea țării. Dacă CDU pierde alegerile, Merkel își lasă partidul la cel mai slab scor din istoria lui. În anul 2000, când a preluat partidul, acesta era cotat la un scor electoral de 40%. De asemenea, Angela Merkel lasă în urmă o scena politică mai diversificată decat cea care exista atunci când a preluat conducerea guvernului, AfD fiind un partid care a apărut pe scena politică și a crescut electorat inclusiv pe fondul unor decizii luat de actualul cancelar. Totodată, Angela Merkel lăsă în urmă o Germanie mai dependentă de China ca niciodată”, a mai punctat Tudor Dan Ancuța.
De altfel, acesta a mai spus că „generații întregi de copii, atât din Germania cât și din restul Europei, s-au născut într-o perioadă în care hegemonia masculină în politică a fost pusă la încercare cu foarte mult succes chiar de către Merkel. Aceasta schimbare de paradigmă se va accentua mai ales în anii ce urmează, cand aceste generații se maturizează și ajung invariabil și în politică. În privința asta putem deja vedea că partidul cu cea mai mica vârstă medie a membrilor de partid este și partidul cu cea mai mare proporție de femei active politic, adică Partidul Verzilor”.
De ce contează alegerile din Germania?
În cadrul Uniunii Europene, Germania este adesea văzută ca un lider, de facto. Are atât cea mai mare economie, cât și cea mai mare populație și, împreună cu Franța, este considerată drept motorul care ia cele mai importante decizii pentru Europa.
Sub conducerea Angelei Merkel, care a devenit unul dintre cei mai influenți lideri politici ai celor 27 de state membre, influența Germaniei a crescut și mai mult, deși actualul cancelar german nu a reușit să realizeze un consens între statele membre le UE cu privire la politica refugiaților și la derapajele democratice ale Ungariei și Poloniei.
În cadrul G7, Angela Merkel s-a folosit de poziția țării sale, care este a patra cea mai mare economie din lume, pentru a susține o politică globală mai adecvată privind clima și pentru a supune Rusia unor sancțiuni dure pentru anexarea Crimeei.
Succesorul ei va moșteni probleme spinoase ale politicii externe și mai ales rolul de mediator al conflictelor dintre unele state membre ale UE, care sunt gata să restabilească relațiile comericale cu Moscova.
În timpul celor patru mandate ale Angelei Merkel, națiunea de 83 de milioane a suferit o schimbare generațională, devenind mai diversă din punct de vedere etnic. Cu toate acestea, Germania sub Angela Merkel a îmbătrânit considerabil, iar mai mult de jumătate din toți alegătorii eligibili pentru scrutinul din 26 septembrie au peste 50 de ani. Normele sociale au devenit mai libere, printre acestea numărându-se legalizarea căsătoriilor persoanelor de același sex și dreptul cetățenilor de a avea pe documentele oficiale o identitate de gen nonbinară.
Citește și: ANALIZĂ. Cum a schimbat Angela Merkel Europa în cei 16 ani în care a condus Germania
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
