Serghei Narîşkin a cerut Comisiei pentru Afaceri Externe din Parlamentul rus să studieze posibilitatea unei rezoluţii prin care să condamne ceea ce el numeşte anexarea Germaniei de Est de către Germania de Vest, în 1989.
Are şi o motivaţie pentru acest demers. Serghei Narîşkin spune că, dacă alipirea Crimeei la Rusia este privită ca o anexare, atunci şi unirea RDG cu RFG poate fi privită la fel, mai ales că, spre deosebire de cazul Crimeei, în Republica Democrată Germană populaţia nu a fost consultată cu privire la unirea cu Germania de Vest.
Mihail Gorbaciov, ultimul preşedinte al URSS şi unul dintre cei care au participat activ la reunificarea Germaniei, a calificat iniţiativa noilor politiceni ruşi drept o prostie.
Procesul reunificării Germaniei a început la sfârşitul lui noiembrie 1989, la aproape două săptămâni de la căderea Zidului Berlinului. Primul pas a fost realizarea unificării economice şi financiare, care a avut loc în iulie 1990. De asemenea, în scurt timp, legislaţia Germaniei Federale a început să fie aplicată şi în Germania de Est, astfel încât, pe 3 octombrie 1990, Germania a devenit o singură ţară, prin alipirea celor cinci landuri din Estul fost comunist. Cancelarul federal Helmut Kohl este considerat artizanul acestui moment istoric, prin acţiunile sale diplomatice în relaţia cu Moscova.
Germania a fost împărţită după cel de al Doilea Război Mondial în sectoarele controlate de occidentali şi cel ocupat de sovietici. Cele două părţi au devenit Republica Federală Germană, ţară membră NATO şi apoi a Comunităţii Europene, şi Republica Democrată Germană, cu un regim comunist şi controlată de Uniunea Sovietică. De asemenea, Berlinul a fost separat în două sectoare - cel vestic, capitalist, şi cel estic, comunist, despărţite de celebrul Zid al Berlinului.
La un sfert de secol de la reunificare, nu toţi germanii sunt însă mulţumiţi de efectele acestui proces. Potrivit unui sondaj de opinie, jumătate dintre germanii din fostul Est comunist consideră că au profitat de pe urma unificării. Ei consideră că principalul câştig este libertatea de circulaţie. Aproape un sfert dintre cei chestionaţi cred totuși că au avut de pierdut, pentru că ar fi văzuţi drept cetăţeni de rangul doi.