ROMÂNIA MEA. Atragerea fondurilor europene, în impas
Fondurile europene, văzute ca o soluție pentru România, se dovedesc a fi uneori o piedică pentru dezvoltarea companiilor. De vină sunt autorităţile, spun întreprinzătorii.
I s-a întâmplat unui om de afaceri din Piatra Neamţ, care a luat bani comunitari pentru a cumpăra utilaje. Supriza a venit la câteva luni, când autoritățile i-au spus că trebuie să dea înapoi 5% din valoarea ajutorului nerambursabil. Motivul: nu a precizat valoarea maximă a utilajelor pe care voia să le cumpere. Legea, totuşi, nu îi obliga să facă asta.
„Penalizarea e de 5%, reprezintă un milion de lei, prin diferența de curs am mai pierdut încă 10%. Per total, fondurile noastre nerambursabile s-au diminuat cu 15%”, a declarat Adrian Vais, directorul firmei din județul Neamţ.
Este doar un exemplu prin care birocraţia excesivă şi schimbarea condiţiilor din timpul jocului pun beţe în roate oamenilor de afaceri. O problemă recunoscută prea târziu de oficiali.
„Am avut proiecte de peste o mie de file, iar clientul respectiv a trebuit să semneze și să ștampileze pagină cu pagină, filă cu filă. A stat zile la rând, cate 2-3 ore”, a spus George Stoian, consultant pe fonduri europene.
„Ne propunem ca perioada de evaluare să fie mai mică. Sunt timp morți în procesul de evaluare, care au dus la fonduri în buget nealocate și necheltuite”, a declarat Marius Nica, ministrul Fondurilor Europene.
Nu este nevoie doar de mai puţine hârtii, ci şi de o reformă administrativă. Economiştii spun că România trebuie să înveţe mai întâi să cheltuiască banii publici şi abia apoi fondurile europene.
„Nu se teleportează în România autostrăzi sau ciment, nu vin muncitorii nemți să muncească aici, spune economistul Bogdan Glăvan.
O demonstrează numeroasele cazuri de fraudare a banilor europeni. Spre exemplu, în martie, deputatul Vlad Cosma şi tatăl lui, preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, a fost audiaţi la DNA Ploieşti, într-o anchetă privind deturnarea unor fonduri europene. Cei doi sunt acuzaţi că ar fi sprijinit grupul infracţional din care ar fi făcut parte chiar cumnatul premierului României.
Nu este singurul caz de acest fel. În 2012, suspiciunile de fraudare a banilor comunitari şi achiziţiile publice de multe ori netransparente au dus la blocarea, mai bine de şase luni, a plăţilor prin programele pentru transport, mediu și resurse umane.
Proiectele au fost ulterior deblocate, dar Comisia Europeană a cerut corecţii financiare de până la un sfert din sumele deja plătite. Risipa a continuat şi în anii următori. Institul pentru Politici Publice a făcut un calcul al banilor irosiţi în ultimii cinci ani, returnaţi Comisiei ca urmare a unor corecţii financiare - 230 de milioane de euro.
Dacă tragem linie, vedem că efectele politicilor publice defectuoase şi numeroasele cazuri de fraudă au făcut ca România să aibă cele mai mici rate de absorbție din UE. În perioada 2007-2015, abia am reuşit să folosim jumătate din banii alocaţi.
Cu aceste rezultate, este greu de crezut ca vom putea atinge ținta asumată de Guvern: un grad de absorbție de 80 la sută până la sfârșitul anului.
Cei mai puţin bani au fost folosiţi în sectoarele mediu şi transport. Iar fără autostrăzi spre Vest care ar atrage investitori, România rămâne un punct izolat pe harta Europei.
Economiştii mai spun că România nu a învăţat nimic din experienţa Poloniei. Timp de şase ani, polonezii au luat aproape 90 la sută din fondurile care erau destinate pentru infrastructură şi aproape în întregime pe cele pentru agricultură şi mici afaceri.
Diferențele sunt enorme: funcționarii polonezi au fost şcoliți în instituțiile europene, în timp ce România a înființat la patru ani de la aderare un Minister al Fondurilor Europene. În plus, a contat și faptul că polonezii au creat un program special pentru estul țării, care era mai puțin dezvoltat.
România, în schimb, nici nu a început procesul de regionalizare și nici nu și-a stabilit clar prioritățile.
Spania, un exemplu de eficiență
De la intrarea în UE, în 1986, Spania și-a a construit reţeaua de drumuri şi autostrăzi aproape în totalitate cu fonduri comunitare.
Existau 2.000 de kilometri de autostrăzi la momentul intrării în Uniunea Europeană. 20 de ani mai târziu, cu fonduri europene, s-a ajuns la 10.000 de kilometri.
În topul țărilor codașe la atragerea banilor comunitari, România este urmată pe locurile doi și trei de Slovacia și Cehia.
Din rândul statelor membre ale zonei euro, Italia sta cel mai prost. A reușit să absoarbă puțin peste 61 la sută dintre cele 28 de miliarde de euro puse la dispoziție de europeni.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
