„Noi suntem convinşi că indiferent oriunde te-ai afla dacă se întâmplă un rău lângă tine trebuie să iei atitudine.
Fiecare copil este important pentru noi. Trebuie să fim lângă el aproape şi să îl susţinem atunci când are nevoie de ajutorul nostru. Sunt multe lucruri care se observă, când ajunge la unitate (grădiniţă/şcoală, n.r.), raporturile cu familia, cine îl aduce, cum este îmbrăcat, pachetul de mâncare, sunt o mie şi una de detalii care se observă. De multe ori povestesc copiii despre ce este acasă, ce activităţi au. Sunt lucruri care se observă.
Ideea este ca o familie, un copil să primească sprijin. La un moment dat se ajunge la situaţii incredibile când un singur angajat de la Protecţia Copilului analizează şi din cauza aceasta sunt preluaţi foarte mulţi copii imediat din familiile lor, aşa cum s-a întâmplat în multe cazuri.
Teoretic se declanşează o anchetă socială. Trebuie să menţionez că sunt oameni profesionişti care într-adevăr îşi fac datoria. Problema este că nu toţi sunt profesionişti şi de asta se ajunge la lucruri complet greşite. Până la urmă sunt anumite excepţii în lege. Chiar dacă se declanşează ancheta socială, unul sau doi oameni decid că este atât de grav şi ajung la nişte concluzii abracadabrante, nimeni nu mai trebuie să demonstreze nimic şi se iau copii.
În practică şi, de fapt, şi în teorie nu există prezumţia de nevinovăţie. Deci dacă un angajat a fabricat un dosar şi a ajuns la nişte suspiciuni, părinţii nici nu mai apucă să aducă lămuriri că le este luat copilul.
Intenţiile au fost bune în ceea ce priveşte Legea Protecţiei Copilului în Norvegia, dar anumite articole din lege, cât şi modul de aplicare a lor au ajuns să se ajungă la anumite abuzuri. Faptul că sunt acceptate note explicative, felul în este fabricat dosarul. Sunt lucruri care practic contribuie la încălcarea drepturilor. Se vorbeşte despre interesul suprem al copilului şi tocmai acest interes al copilului este călcat în picioare.”