REFERENDUM SCOȚIA. Război și pace, în varianta anglo-scoțiană. Istoria relațiilor

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

După şapte sute de ani de la cea mai importantă bătălie din istoria Scoţiei şi trei secole de uniune, orgoliile naţionale sunt intacte şi la sud, şi la nord de graniţă. Nici nu e de mirare. Primele conflicte militare importante dintre scoţieni şi englezi datează din secolele XIII-XIV. Atunci au devenit eroi naţionali William Wallace şi Robert the Bruce. Iar pentru scoţienii de astăzi e o datorie sfântă reconstituirea celei mai mari victorii a strămoşilor lor împotriva englezilor, în 1314, la Bannockburn. O bătălie reconstituită în fiecare vară şi acum, după 700 de ani.

Citiți și REFERENDUM SCOȚIA. Votul a început, poliția este în stare de alertă

Primul pas spre unificare a fost făcut în 1603, când regele Iacob al Scoţiei a urcat şi pe tronul Angliei, iar în 1707, uniunea dinastică a fost dublată de cea politică şi economică, odată cu apariţia Regatului Marii Britanii. Scoţia a fost obligată să recurgă la această soluţie pentru că se afla într-o gravă criză financiară, însă prin actul de uniune, toată puterea politică se muta la Londra. Scoţienii îşi păstrau totuşi propriul sistem legal, plus autonomia religioasă şi universitară.

„Exista atunci o mare îngrijorare printre scoţienii de frunte, că Scoţia era în urma restului Europei şi în special în urma celor mai avansate regiuni din punct de vedere economic. Cred că erau motive bune pentru uniunea din 1707. Nu a fost populară, dar a fost în interesul Scoţiei”, spune Chris Whatley, profesor de istorie la Universitatea din Dundee.

Citiți și REFERENDUM ISTORIC. Scoțienii decid astăzi dacă părăsesc sau nu Regatul Unit

În timp, situaţia economică a Scoţiei s-a îmbunătăţit considerabil, dar au rămas frustrările legate de împărţirea puterii politice cu parlamentul şi guvernul de la Londra. Până la urmă, în 1999, Londra a cedat parţial şi a permis reînfiinţarea parlamentului scoţian. Ceremonia de la Edinburgh s-a desfăşurat sub patronajul reginei Elisabeta a II-a.

Citiți și REFERENDUM SCOŢIA. Ce-i aşteaptă pe scoţieni dacă votează pentru independență

Un moment important pentru drumul Scoţiei spre independenţă a fost la mai 2011, când naţionaliştii conduşi de Alexander Salmond au câştigat alegerile parlamentare cu o majoritate clară şi au cerut organizarea unui referendum privind independenţa. Deşi din punct de vedere constituţional regina Elisabeta nu se poate pronunţa deschis pro sau contra independenţei, suverana şi-a făcut cunoscută opinia, discret, dar ferm în acelaşi timp: „Sper că toată lumea se va gândi foarte atent în privinţa viitorului", a spus regina cu cinci zile înaintea referendumului.

Extrem de respectată, chiar iubită în Scoţia, suverana de 88 de ani are puternice legături cu aceste meleaguri, graţie mamei sale, şi nu ratează nicio ceremonie legată de tradiţiile locului.