Referendum în Marea Britanie | Un coșmar pentru Bruxelles

Klaus Iohannis amână desemnarea premierului. „Coaliția pro-europeană continuă negocierile. Sunt optimist”

George Simion a mers la Palatul Cotroceni, pentru consultări, dar a anunțat că nu intră: „AUR nu recunoaște legitimitatea lui Iohannis”

Consultări la Palatul Cotroceni. Coaliția a stat sub 20 de minute. Partidele extremiste AUR, POT și SOS au refuzat să meargă

Ploi și lapoviță, în aproape toată țara. Meteorologii anunță și temperaturi de până la -15°

Elena Lasconi, după consultările cu Iohannis: „Am fost să îi transmitem că mandatul lui s-a încheiat şi că trebuie să-şi dea demisia”

Circul continuă în Parlament: Becali spune cum a făcut facultatea fără prezență. Șoșoacă jignește jurnaliștii. AUR îl atacă pe Iohannis

Influencerul Makaveli, amenințări din Parlament cu limbaj suburban: „Ascundeți-vă soțiile. Fiți cuminți, mergeți pe vârfuri”

Surse: Liberalii strâng semnături pentru a-l propune pe Crin Antonescu candidat comun la prezidențiale. PSD nu l-ar refuza

VIDEO: Incendiu puternic la Piața Matache din București

 Votul britanicilor de pe 23 iunie este crucial pentru viitorul lor, dar şi pentru viitorul nostru, al celorlalţi cetăţeni din statele membre ale Uniunii Europene. Având doar 9 ani vechime în interiorul marii familii de 28 de ţări, noi, românii, suntem printre cei mai mari fani ai acestei construcţii. Apartenenţa la UE ne-a îngăduit să călătorim doar cu buletinul, să muncim şi să învăţăm la Londra, la Roma, în Madrid. Putem acum foarte simplu să ne stabilim definitiv în Vest, să ne creştem copiii acolo - sunt drepturi şi libertăţi după care noi am tânjit atât de mult. La polul opus, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord este membru UE de 43 de ani, timp în care s-a profilat drept unul dintre lideri şi unul dintre marii contributori la bugetul Uniunii. E esenţial să înţelegem când şi de ce au ajuns atât de mulţi cetăţeni din Marea Britanie să simtă că le-ar fi mai bine fără noi şi să-şi dorească ieşirea din Uniunea Europeană.

În 1975, două treimi dintre britanici au votat să rămână în Comunitatea Economică Europeană, predecesoarea Uniunii Europene. Doar că în anii care s-au scurs, ceilalţi europeni şi-au dorit să fie mai uniţi, în timp ce britanicii, din contră, au vrut mai multă libertate. Marea Britanie n-a intrat în grupul ţărilor care au eliminat controalele la frontiere şi n-a vrut nici moneda unică europeană.

În ciuda acestor concesii din partea celorlalte state membre, ca în orice relaţie, s-au acumulat frustrări. Aproape toate nemulţumirile sunt legate de aspecte economice, dar în ultimă instanţă pe britanici îi deranjează felul în care sunt luate şi aplicate deciziile la nivel comunitar. Aşa că după aproape patru decenii, s-au întors la întrebarea fundamentală, a fi sau a nu fi în Uniunea Europeană.

David Cameron, premierul Marii Britanii: „În 2015, vom cere poporului britanic să mandateze un guvern conservator să negocieze o nouă înţelegere cu partenerii noştri europeni. Şi după ce vom negocia acest nou acord vom organiza un referendum în care poporul britanic va avea două opţiuni simple: da sau nu. Să rămână în Uniunea Europeană în condiţiile acestui nou acord sau să plece definitiv”.

22 ianuarie 2013 a fost ziua în care premierul David Cameron a făcut din viitorul european al Marii Britanii o promisiune electorală. Se întâmpla cu doi ani înaintea alegerilor parlamentare, într-o perioadă în care sondajele indicau o creştere surprinzătoare a popularităţii euroscepticilor. Propunerea lui David Cameron era un răspuns la preocupările britanicilor care alimentau ascensiunea UKIP - Partidul Independenţei. La urne, apelul său a găsit susţinători, iar Partidul Conservator a obţinut o victorie confortabilă şi a format singur Guvernul. Ceea ce în 2013 era doar o promisiune, în 2015 a devenit lege.

Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii: „Guvernul meu va renegocia relaţia Regatului Unit cu Uniunea Europeană şi va căuta să reformeze Uniunea Europeană spre binele tuturor statelor membre. Totodată, va fi introdusă legislaţia necesară pentru organizarea unui referendum pe tema apartenenţei la Uniunea Europeană înainte de sfârşitul anului 2017”.

David Cameron şi-ar fi dorit să înceapă negocierile cu partenerii din Uniunea Europeană chiar la primul summit de după alegeri, în iunie, dar criza datoriilor din Grecia şi creşterea fluxului de refugiaţi au acaparat discuţiile. Abia din toamnă, Comisia Europeană a numit un grup de lucru a cărui misiune a fost să gestioneze toate temele care ţineau de Marea Britanie, reformele cerute şi organizarea referendumului. În noiembrie, propunerile Londrei au fost expediate la Bruxelles. Ideile Londrei au dat fiori reci responsabililor europeni.

Donald Tusk, preşedintele Consiliului European: „Ce vă pot spune cu siguranţă este că solicitările sunt dure ceea ce face ca scrisoarea aceasta să fie foarte interesantă. Trebuie să recunosc că va fi foarte greu să ajungem la un consens. Mai mult ca sigur nu se va întâmpla până în luna decembrie”.

Planul de reformă propus de David Cameron era prea îndrăzneţ, includea prevederi despre care unii spuneau că încalcă principiile liberei circulaţii a forţei de muncă, iar statele est-europene exportatoare de forţă de muncă s-au împotrivit. Pentru a le câştiga încrederea, David Cameron a pornit într-un turneu fulger în această regiune şi a ajuns şi la Bucureşti, unde şi-a argumentat nevoia de schimbare.

David Cameron, premierul Marii Britanii: „Am discutat şi despre cum putem reforma Uniunea Europeană ca să fie mai competitivă şi să rezolvăm îngrijorările poporului britanic privind apartenenţa noastră la UE. Facem progrese, dar recunosc că în unele domenii e mai dificil, mai ales reformele privind bunăstarea”.

După summitul european din 17-18 decembrie, David Cameron s-a întors acasă cu mâna goală. A fost ridiculizat de politicienii naţionalişti şi, inevitabil, a fost pusă sub semnul întrebării capacitatea sa de a-şi ţine cuvântul dat poporului britanic. Abia după alte două luni, negocierile duse de premier cu liderii europeni au dat roade şi era în postura de a promite cetăţenilor Regatului Unit că, de va fi să rămână în Uniunea Europeană, se vor bucura de un statut privilegiat.

David Cameron, premierul Marii Britanii: „Statutul nostru special ne garantează că putem să stăm departe de acele părţi ale UE cu care nu suntem de acord. Aşa că nu vom adera niciodată la zona euro, nu vom participa niciodată la pachete de salvare economică, nu vom face parte niciodată din zona fără graniţe (n.r.: spaţiul Schengen), nici dintr-o armată a Uniunii Europene, nici dintr-un superstat european”.

Convins că a obţinut toate avantajele posibile pentru Regatul Unit, David Cameron a plecat triumfător de la Bruxelles. Avea, în sfârşit, acordul promis britanicilor. Din acel moment putea organiza un referendum oricând până la sfârşitul anului viitor. Dar 2017 este an electoral şi în Franţa, şi în Germania. Aşa că a hotărât să-l convoace în cel mai scurt timp posibil, pentru a nu lăsa dezbaterile de pe continent să influenţeze opiniile insularilor.

David Cameron, premierul Marii Britanii: „Voi merge în Parlament şi voi propune ca poporul să decidă viitorul ţării noastre în Uniunea Europeană printr-un referendum ce va fi organizat joi, 23 iunie. Poziţia Guvernului este să recomande rămânerea Marii Britanii într-o Uniune Europeană reformată”.