Politico: Cum a devenit Austria fortăreața alpină a lui Putin

Pentru Viena, neutralitatea este doar o afacere profitabilă, scrie Politico. Cu toate că Austria nu este nici pe departe singura țară care a avut relații strânse cu Rusia înainte de invazia declanșată de Putin în Ucraina, niciun alt membru al UE nu a întâmpinat dificultăți mai mari în încercarea de a se lepăda de legăturile cu Kremlinul, în condițiile în care Ungaria nici măcar nu își propune să se distanțeze de Moscova.

Camera de comerț a Austriei nu a avut nicio problemă să organizeze un eveniment de networking la periferia Moscovei în luna ianuarie.

În speranța că va putea atrage unele din sutele de companii austriece active în Rusia și pe partenerii lor de afaceri, Camera a oferit chiar și echipament și instructori de schi pentru ca cei neinițiați să poată naviga „pădurile înzăpezite din parcul de cultură, sport și relaxare” de la Odințovo.

Abia după ce un reporter de la platforma austriacă de investigații ZackZack a început să pună întrebări în legătură cu acest eveniment, Camera l-a anulat.

Evenimentul din apropierea Moscovei este un exemplu al poziției ambivalente pe care țara alpină o are față de Rusia de când președintele rus Vladimir Putin a lansat atacul brutal asupra Ucrainei anul trecut: Viena nu vrea să pară că sprijină Moscova, dar nici nu își dorește să distrugă definitiv o relație profitabilă pe care a clădit-o în mai multe decenii.

În timp ce a sprijinit Ucraina cu multe ajutoare umanitare, a acceptat zeci de mii de refugiați, a sprijinit sancțiunile impuse de UE împotriva Rusiei și l-a criticat în public pe Putin pentru încălcarea normelor internaționale, în spatele cortinei, legăturile comerciale dintre cele două țări rămân intacte, în special în domeniul energetic și cel financiar.

Cancelarul austriac, primul lider european care a vizitat Moscova după invadarea Ucrainei

Când cancelarul austriac Karl Nehammer s-a decis în luna aprilie a anului trecut să fie primul lider european care vizitează Moscova după declanșarea invaziei pentru a se întâlni cu Putin față în față, călătoria lui în Rusia a fost prezentată drept o misiune de pace, Nehammer afirmând că este datoria lui solemnă să o îndeplinească.

Criticii din Europa ai Austriei au bănuit că negocierile de pace erau doar un pretext pentru Nehammer să se asigure că gazul rusesc va continua să curgă spre țara lui.

Pentru UE, care are deja destul probleme cu Viktor Orban și relația sa apropiată cu Putin, refuzul Austriei de a se desprinde economic de Rusia complică și mai mult eforturile de a prezenta un front comun.

Bruxelles-ul se teme că, în timp, se va forma o zonă în inima Europei dispusă să tolereze acțiunile Rusiei, care se va extinde dincolo de Ungaria și Austria.

Ministrul austriac de externe, Alexander Schallenberg, insistă că Austria a întărit unitatea europeană: „Pentru o țară ca Asutria, un stat mic, dependent de exporturi, din centrul continentului european, este esențial ca legea internațională și principiul pacta sunt servanda (acordurile trebuie respectate) să fie respectate”.

Începuturile neutralității Austriei

Pentru a înțelege relația Austriei cu Rusia, trebuie să ne întoarcem în 1955. La un deceniu după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, țara a rămas ocupată de cele patru puteri aliate și împărțită în mai multe zone de control.

Pentru a-i convinge pe sovietici să plece din Austria și pentru a-și recâștiga suveranitatea, țara a fost nevoită să accepte introducerea neutralității în propria ei constituție, pe care populația de la acea vreme a acceptat-o ca pe un rău necesar.

Inițial, austriecii nu erau prea îngrijorați dacă nu le făceau pe plac sovieticilor - mulți bărbați austrieci au luptat în armata Germaniei împotriva sovieticilor și au ajuns în lagărele de prizonieri de război. După ce sovieticii au intervenit violent în Revoluția Ungară din 1956, Viena nu a ezitat să se alăture celorlalte țări occidentale în a critica acțiunile Moscovei în cadrul ONU.

Totuși, Austriei nu i-a luat mult să descopere avantajele noului lor statut. În calitate de țară neutră, separată atât de NATO, cât și de blocul sovietic, Viena a putut face afaceri de ambele părți ale Cortinei de Fier.

Austria a devenit în 1968 prima țară europeană din Occident care a semnat un contract pe termen lung cu Uniunea Sovietică pentru aprovizionarea cu gaze naturale, care intrau în țară printr-un centru de distribuție de la granița cu Cehoslovacia.

Doar câteva luni mai târziu, însă, dezastrul a lovit din nou Europa Centrală, de data aceasta, chiar în Cehoslovacia. Tancurile sovietice s-au întors pentru a pune capăt Primăverii de la Praga.

Sovieticii nu au invadat, iar gazul a continuat să curgă

Temându-se că sovieticii vor invada și țara lor, guvernul austriac a luat măsuri preventive: s-a pregătit să mute administrația de la Viena în vestul statului și și-a retras trupele la 30 de kilometri de granița cu Cehoslovacia.

Austriecii aveau toate motivele să fie îngrijorați: sovieticii aveau în plan să trimită trupele Pactului de la Varșovia dincolo de granițe, dar din motive neclare s-au decis să nu o mai facă până la urmă.

A fost un moment decisiv pentru Austria în Războiul Rece: sovieticii nu au invadat, iar gazul a continuat să curgă. Lecția era clară pentru majoritatea austriecilor: neutralitatea este bună pentru afaceri, cât și pentru menținerea păcii.

Neutralitatea i-a permis Austriei să devină un centru important pentru diplomația internațională. În anii '60, OPEC și-a mutat sediul acolo, urmată de ONU în '79 și de OSCE în '93.

Acordul de aprovizionare cu gaze a reprezentat un avantaj pentru grupul OMV, care la acea vreme ținea de stat, devenind unul dintre principalii vectori ai gazului rusesc destinat Europei de Vest.

Austria, poarta către Occident a Rusiei și locul preferat de oligarhii lui Putin

Relația Austriei cu Rusia a fost construită încă de la început din teamă și pe baza speranței că va aduce prosperitate economică.

În timp ce germanii își descriu deseori afinitatea pentru Rusia în termeni culturali și istorici, motivația principală a Austriei pentru a construi această relație, de la finalul războiului și până în prezent, a fost una tranzacțională.

De cealaltă parte, elita rusă a privit de mult timp înspre Austria cu ochi buni: pentru ruși, ea reprezenta o poartă către Occident și, totodată, nu era întocmai o parte din Occident. Viena este unul dintre locurile preferate de oligarhi și alți oameni din sistemul de conducere al Rusiei.

Mai presus de orice, Austria este un loc unde rușii cu bani și influență au fost mereu bine veniți, atunci când au dorit să obțină cetățenie - cum a fost cazul fiicei fostului președinte rus, Boris Elțîn - sau proprietăți de lux în Munții Alpi - ca în cazul lui Oleg Deripaska, „industriașul preferat al lui Putin”.

Foști cancelari și miniștri austrieci cu funcții bănoase în Rusia

Aproape toți foștii cancelari austrieci rămași în viață și-au îndreptat atenția spre est după ce și-au terminat mandatul: Wolfgang Schüssel s-a alăturat consiliilor de administrație ale operatorului rus de telecomunicații mobile MTS și gigantului petrolier Lukoil, iar succesorul său, Alfred Gusenbauer, a ajuns să lucreze pentru „Institutul de Cercetare Dialogul Civilizațiilor”, un think tank prorus fondat de unul dintre apropiații lui Putin. Christian Kern a ajuns la conducerea companiei naționale ruse de căi ferate RJD.

Mai mulți foști miniștri austrieci au profitat și ei de relațiile apropiate cu Moscova. Fostul ministru de finanțe, Hans Jörg Schelling, a devenit un consultant pentru Gazprom, iar fostul ministru de externe, Karin Kneissl, cunoscută cel mai bine pentru că l-a invitat la nunta ei pe Putin, cu care a dansat pe ritm de vals vienez, a făcut parte din consiliul administrativ al Rosneft și a scris mai multe articole de opinie publicate de RT, site-ul internațional de propagandă al Kremlinului. Kneissl trăiește acum în Liban și se descrie drept un „refugiat politic”.

Cei mai mulți dintre acești foști oficiali austrieci au fost nevoiți să renunțe la posturile bine plătite pe care le obținuseră în Rusia după ce Putin a invadat Ucraina.

Unul dintre cele mai marcante evenimente care au demonstrat ce fel de relație cu Rusia au ales să construiască liderii austrieci s-a petrecut în 2014, la doar câteva săptămâni după ce Putin a anexat Crimeea și a declanșat războiul din estul Ucrainei.

Președintele rus a fost invitat în opulenta cameră de comerț de la Viena, acolo unde Putin a glumit cu președintele camerei. „Am fost președinte așa de mult timp că aceasta este a treia oară când am avut plăcerea să vă primesc”, i-a spus Cristoph Leitl lui Putin, care s-a întors spre audiență, l-a arătat cu degetul pe austriac și a exclamat: „Dictatură!”

În timp ce lumea a râs în hohote la gluma lui Putin, președintele rus a adăugat în germană cu un zâmbet larg: „Însă, o dictatură bună”.

Leitl i-a amintit apoi lui Putin că au trecut exact 100 de ani de când o parte din teritoriul de azi al Ucrainei a aparținut Austriei (Austro-Ungaria). „Ce sugestii aveți?” l-a întrebat Putin pe președintele camerei, adăugând apoi că îi este frică de ce ar putea să-i răspundă Leitl.

Glumele au încetat odată cu invadarea Ucrainei, dar relația economică a supraviețuit aproape neatinsă.

Rusia, al doilea cel mai mare investitor al Austriei

Rusia rămâne al doilea cel mai mare investitor al Austriei, după Germania, o poziție pe care a dobândit-o în 2014. Investițiile directe s-au ridicat la 25 de miliarde de euro anul trecut, reprezentând 13% din totalul investițiilor străine în Austria.

În comparație, SUA au investit 13 miliarde de euro, iar vecina Italia doar 11 miliarde.

În același timp, multe din sutele de companii austriece care au investit în Rusia în ultimii ani și-au continuat afacerile acolo. Peste două treimi din cele 65 de companii austriece analizate de Școala de Economie din Kiev au spus că intenționează să rămână în Rusia - cu mult peste media pentru toate celelalte țări de numai 40%.

Având în vedere că OMV a spus că este obligată prin contract să cumpere cel puțin 6 miliarde de metri cubi de gaze rusești pe an până în 2040, rămâne un mister cum Austria va reuși să își reducă dependența de gazul din Rusia la 0 până în 2027, conform promisiunii făcute de Viena.

În 2019, o filmare secretă cu vice-cancelarul Heinz-Christian Strache de la Partidul Libertății, partid de extremă dreapta din Austria, l-a arătat pe aceasta oferind influență politică în schimbul investițiilor, în discuțiile cu o femeie despre care se crede că ar fi nepoata unui oligarh rus.

Mai mult, oficialii din Occident au atenționat Viena timp de mai mulți ani după anexarea Crimeei că serviciile austriece de securitate au fost infiltrate de agenți ruși, dar toate avertismentele au fost ignorate.

Descâlcirea legăturilor ruso-austriece, misiune imposibilă?

Considerând cât de adânc infiltrate sunt interesele ruse în politica și economia țării, descâlcirea legăturilor ruso-austriece ar putea fi o misiune imposibilă în acest moment.

În timp ce restul Europei și-a redus dependența de gazul rusesc într-o proporție mai mare de jumătate în 2022, până la 19%, Austria a cumpărat 60% din gazul său din Rusia, în comparație cu 80% înainte de invazie. Anul trecut, Austria a plătit 7 miliarde de euro pentru gazele rusești.

Cu toate că retorica din partea liderilor austrieci s-a mai schimbat între timp, rezultatele concrete s-ar putea să nu se concretizeze.

Grupul de extremă dreapta prorus, Partidul Libertății, care vrea să renunțe la toate sancțiunile împotriva Rusiei, conduce în sondaje încă de anul trecut, obținând în jur de 28% din voturi, cu câteva procente mai mult decât social-democrații, principalii rivali.

Editor : Raul Nețoiu