Pașaport diplomatic. Consilier prezidențial: Rusia ar avea de câștigat, dacă Georgia aderă la NATO și UE
Sunt 10 ani de când Georgia are părţi din teritoriul său sub ocupaţie rusă. Micul stat din Caucaz, care se învecinează cu Rusia în mod direct, are însă curajul să îşi menţină linia dreaptă spre NATO şi Uniunea Europeană. Iar acest lucru nu este deloc pe placul vecinului mai mare de la nord. „Dacă Georgia devine membru NATO - şi Georgia va deveni membru NATO - înseamnă că Rusia va primi stabilitate la graniţa ei de sud. Înseamnă stabilitate pentru regiunea Mării Negre, importantă pentru cooperarea europeană, dar şi pentru Rusia, care este interesată de regiune”. Declaraţia a fost făcută de Tengiz Pkhaladze, consilierul preşedintelui Georgiei, într-un interviu realizat de jurnalista Digi24 Cristina Cileacu.
În analiza politică mai puţin pretenţioasă se spune că atunci când ruşii mută armata pe un teritoriu, uită să mai plece. Un exemplu de astfel de practică este cazul Georgiei. Din 2008, două părţi din teritoriul georgian recunoscut internaţional, Abhazia şi Osetia de Sud, sunt sub ocupaţie rusă. S-au făcut deja 10 ani de când Rusia şi-a invadat vecinul de la sud şi a provocat un război de şase zile, ale cărui nefericite efecte sunt resimţite şi astăzi.
Cristina Cileacu: 20% din teritoriul Georgiei este încă sub ocupaţie rusească, mă refer la Abhazia şi Osetia de Sud. Dacă luăm în calcul şi invazia recentă a Crimeei, făcută de Rusia, şi anexarea ei ilegală, mai cred georgienii şi autorităţile că aceste teritorii ale ţării dvs nu vor mai fi ruseşti şi vor fi returnate Georgiei?
Tengiz Pkhaladze: Cu siguranţă, da. Dar aş vrea să încep prin a spune că aceste teritorii sunt ocupate de când am devenit o republică independentă. 2008 a fost doar punctul culminant al acestui război hibrid în care ne aflam din 1992, pentru că adevărata ocupaţie a început în 1992. Iar ceea ce am văzut ulterior în Crimeea, aşa-numiţii „omuleți verzi”, a fost mai întâi testat în Georgia, la începutul anilor 90. Anul 2008 a însemnat agresiunea directă, momentul în care armata rusă a intrat oficial pe teritoriul Georgiei.
De ce suntem aşa de optimişti legat de viitor şi de recâştigarea integrităţii noastre teritoriale? Georgia, ca stat, are cam 3.000 de ani. Iar în tot acest timp am avut complicaţii, apoi complicaţii la complicaţii. Dar am supravieţuit, ne-am păstrat identitatea, limba, alfabetul, statul şi aşa mai departe. Credeţi-mă, la acea vreme, Georgia nu avea atât de mulţi prieteni aşa cum avem acum. Astăzi, lumea este schimbată şi cred că comunitatea internaţională nu va fi de acord niciodată cu acest gen de tratament din partea unei ţări, aşa cum are Rusia. Când discutăm despre integritatea teritorială a Georgiei şi rezolvarea acestei probleme, de fapt discutăm de fapt despre principalii piloni ai legii internaţionale, ai stabilităţii şi securităţii. Pentru că, dacă tolerăm violarea acestor piloni în Georgia, cu siguranţă vom vedea aceeaşi problemă, poate chiar mai mare, în diferite locuri.
În 2008 războiul a fost oprit, dar problema nu a fost eliminată. De aceea am avut situaţia din Ucraina în 2014. De aceea, când am vorbit despre integritatea teritorială a Georgiei, nu spuneam că este doar problema Georgiei. Este o problemă a securităţii europene.
De aceea sunt aşa de optimist, pentru că noi, împreună cu prietenii noştri, vom rezolva această problemă şi vom elimina ameninţările la securitatea europeană.
Cristina Cileacu: Dar există un plan? Pentru că, aşa cum aţi spus, comunitatea internaţională nu este de acord cu acest tip de invazie şi anexare, dar totuşi, dacă ne întoarcem la momentul Crimeea, vedem că Rusia a luat-o şi a făcut-o pe a ei. Nu are niciun plan să o dea înapoi Ucrainei. Deci, care ar fi diferenţa în cazul Georgiei? Pot fi de acord cu dvs că aveţi o istorie lungă şi existaţi ca stat georgian de mult timp, dar care este planul, atunci când aveţi un adversar atât de puternic care nu prea se supune regulilor internaţionale?
Tengiz Pkhaladze: De fapt, în 2008, Rusia nu a plătit niciun preţ politic pentru ocuparea Georgiei. Acest preţ politic a venit abia după anexarea Crimeei. Deci, cum poate fi rezolvată problema? Cum a fost rezolvată problema ocupaţiei germane, cum a fost rezolvată problema statelor baltice? Acest lucru are nevoie de unitatea noastră, cu siguranţă are nevoie de multe eforturi, dar la final, cred că Ucraina îşi va recâştiga integritatea teritorială, la fel şi Georgia. Problema integrităţii teritoriale a Moldovei va fi rezolvată şi la fel şi alte conflicte.
Ceea ce vedem astăzi nu este doar un conflict, este o nedreptate istorică. Este ceva inacceptabil şi este o tensiune permanentă pe continentul european. De aceea cred că toţi, împreună, putem transmite un mesaj foarte puternic Rusiei şi dacă începem să ne gândim raţional, astăzi avem paradigma în care nimeni nu este de fapt câştigător, nici măcar Rusia. Pentru că oamenii din teritoriile ocupate, crede-mă, suferă de pe urma acestei ocupaţii. Ţări precum Georgia şi Ucraina suferă de asemenea din cauza acestei ocupaţii şi Rusia are multe sancţiuni şi buzunare de instabilitate lângă graniţele sale. Nici în Suhumi sau în Ţhinvali (n.r. - capitalele din Abhazia şi Osetia de Sud, autodeclarate independente) sau la Donbas sau în Crimeea nu este vreo chestiune care poate rezolva problema reală, adică ceea ce are Rusia de înfruntat: probleme economice, corupţie, dezvoltarea, instituţiile de stat şi aşa mai departe. Dacă începem să ne gândim din punct de vedere raţional, cred că vom ajunge la o înţelegere, că este mult mai bine să avem relaţii bune cu ţările din jur decât să avem zone de instabilitate.
Georgia şi Rusia nu au relaţii diplomatice, dar oficialii din cele două ţări se întâlnesc constant pentru discuţii. Abordarea georgiană faţă de Rusia este pragmatică, încearcă să obţină avantaje de pe urma uriaşei pieţe ruseşti. Adică, se iau măsuri care să uşureze comerţul, să faciliteze transportul şi călătoriile între state. Aceste lucruri nu schimbă însă principiile pe care autorităţile de la Tbilisi le au faţă de ocupantul Rusia.
Cristina Cileacu: Dvs îl sfătuiţi pe preşedintele Georgiei când este vorba despre politică, care sunt sfaturile dvs în ceea ce priveşte Rusia?
Tengiz Pkhaladze: În primul rând, Georgia a declarat că suntem aşa de hotărâţi să ne dezvoltăm ţara şi statul ca ţară europeană. Când este vorba de Rusia, cred că cea mai bună strategie este să facă mai multe eforturi în dezvoltare, reforme şi să facă ţara cât mai de succes. Şi dacă vrei să rezolvi problemele existente trebuie să construieşti o stabilitate pe termen lung a instituţiilor de stat şi de dezvoltare sustenabilă a ţării. Cred că ruşii vor înţelege că Georgia poate aduce mai multe beneficii şi pentru ei, dacă devine membră a UE şi NATO. Încă o dată, aduce stabilitate, aduce oportunităţi, pentru că Georgia este legătura dintre Est şi Vest. Iar partenerii noştri au beneficii din această cooperare Est-Vest.
Sunt rute de tranzit care vin dinspre Asia şi merg spre Europa. Sunt coridoare de transport, proiecte energetice strategice şi aşa mai departe. Noi putem oferi multe posibilităţi ţărilor străine, inclusiv Rusiei, dar când ajungem la linii roşii precum integritatea teritorială, libertatea de alegere şi aşa mai departe, Georgia este puternic dedicată acestor valori. De aceea, noi încercăm să folosim toate oportunităţile, mă refer la tot felul de formate, ca să fim vocali şi să vorbim despre aceste probleme, dar şi să trimitem Rusiei mesajul că este mult mai bine să aibă relaţii bune, decât conflicte şi neînţelegeri. Bineînţeles, Georgia nu este singură. Cu ajutorul prietenilor noştri, cum este România, alte ţări europene, state membre NATO, SUA şi aşa mai departe, noi încercăm să dezvoltăm securitatea, statul, rezistenţa noastră, capacităţile de apărare, ca să facem Georgia mai puternică şi mai de succes, mult mai europeană şi, încă o dată, împreună putem să ne atingem scopul.
România este unul dintre exemplele la care se uită Georgia pentru a reuşi în cele două planuri ale sale, obţinerea statului de membru NATO şi UE. Georgienii îşi amintesc, uneori mai bine decât noi, cât de vechi sunt de fapt legăturile dintre ţările noastre.
Cristina Cileacu: Suntem la Bucureşti acum şi dacă vorbim despre 2008, Georgiei i s-a făcut o promisiune, să îi fie menţinut parcursul spre Vestul lumii, în mod special spre NATO. Aceeaşi promisiune a fost reluată anul acesta, la recentul summit NATO de la Bruxelles. Ce aşteptări are statul georgian de la România, când vine vorba despre integrarea în NATO şi de ce nu, cea europeană?
Tengiz Pkhaladze: Nu pot spune că suntem cu adevărat parteneri strategici, ca ţări.
Cristina Cileacu: Am spus parteneri-cheie.
Tengiz Pkhaladze: De fapt acest parteneriat este foarte natural. Când este vorba despre relaţia dintre Georgia şi România, nu este vorba doar de 25-26 de ani. Ştii că acum aproape 300 de ani, prinţul Constantin Brâncoveanu şi regele Vakhtang VI corespondau în scris şi cu susţinerea României s-a înfiinţat prima tipografie în regiunea noastră. Asta a fost acum 300 de ani şi dacă liderii aveau o corespondenţă înseamnă că aveam relaţii diplomatice şi acum 300 de ani. Deci, sunt multe lucruri şi multe legături între ţările noastre. De aceea, această cooperare este naturală. Dar ce este cel mai important este faptul că voi deja aţi mers pe acest drum pe care îl facem noi acum. Mă refer la transformări, integrarea europeană şi euroatlantică. De aceea, experienţa României este foarte importantă şi crede-mă, la acea vreme, voi aţi avut mai puţini susţinători decât avem noi acum. Şi de aceea, poziţia, susţinerea şi experienţa României este foarte importantă pentru Georgia.
În plus, suntem două ţări la Marea Neagră. Aşa cum preşedintele meu şi liderii noştri văd viitorul acestei regiuni, cred că parteneriatul şi cooperarea dintre România şi Georgia sunt hotărâtoare pentru dezvoltarea şi securitatea la Marea Neagră. De aceea, sunt multe chestiuni unde cooperăm şi comunicăm: bilateral, securitate, reforme, economie, turism, contactele între oameni, dar în acelaşi timp sunt formate multilaterale, pentru integrarea europeană şi euroatlantică, unde experienţa şi susţinerea României sunt foarte importante pentru Georgia.
Georgia este aliatul SUA care a trimis cele mai multe trupe în Afghanistan. Iar NATO intenţionează să îşi menţină promisiunea făcută în 2008, ca ţara să devină unul dintre membrii săi. Acest lucru este mai greu de pus în practică. Pe de o parte, pentru că teritorii georgiene sunt încă sub ocupaţie. Pe de altă parte, pentru că Rusia trimite constant avertismente că va răspunde agresiv tentativelor NATO de a face Georgia un aliat cu drepturi depline.
Cristina Cileacu: Mă întorc din nou la 2008 şi la summitul NATO din Bucureşti unde a fost prezent şi preşedintele Putin şi nu a fost deloc de acord cu extinderea NATO spre Est, aproape de graniţele ruseşti. Dar, entuziasmul georgian legat de NATO nu s-a diminuat, dimpotrivă. Ce credeţi că se va întâmpla dacă în cele din urmă ţara dvs va deveni unul dintre aliaţi?
Tengiz Pkhaladze: Nu „dacă”. Ţara mea va deveni cu siguranţă membru al Alianţei. Aş vrea să încep prin a intra mai adânc în relaţia dintre Georgia şi NATO. A început în anii '90 şi în 2002 Georgia a făcut declaraţia oficială că vrea să devină membru NATO. În 2008 a fost angajamentul din partea NATO, dar declaraţia noastră a fost acum 16 ani. Drumul spre NATO este unul de transformare a ţării, este ca un instrument pe care îl folosim ca să fim mai securizaţi, mai de succes, să avem o armată mai profesionistă, să fim mai rezistenţi şi să contribuim mai activ la securitatea noastră comună. Când este vorba de Rusia - şi am auzit de foarte multe ori acest argument, că problemele din Georgia au început ca un răspuns la deciziile de la summitul NATO de la Bucureşti. Nu. Acest lucru nu este adevărat. Agresiunile au început înainte, au început în 1992, dar când este vorba despre decizia NATO şi extinderea sa nu este niciun motiv pentru care Rusia să fie împotriva acestui lucru, pentru că, dacă ne uităm la istoria noastră comună, Rusia a avut, înainte de sancţiuni, cooperări excelente cu ţările NATO, inclusiv militare. Iar partea cea mai sigură a graniţelor ruseşti este cea de pe partea ţărilor NATO.
Cristina Cileacu: Dar ei sunt de altă părere.
Tengiz Pkhaladze: Letonia, Lituania, Estonia, vecinii Federaţiei Ruse, sunt membri ai Alianţei şi apropo, Rusia beneficiază de pe urma acestui fapt. Deci, dacă Georgia devine membru NATO - şi Georgia va deveni membru NATO - înseamnă că Rusia va primi stabilitate la graniţa lor de sud. Înseamnă stabilitate pentru regiunea Mării Negre, care este foarte importantă pentru cooperarea europeană, dar şi pentru Rusia, care este interesată de regiune. Aceste lucruri sunt foarte importante şi pentru alţi vecini ai Federaţiei Ruse, precum republicile din Asia Centrală, interesate direct de stabilitatea Georgiei, pentru că vor să facă rute de transport, de la ei la noi. Vreau să spun că prin această strategie câştigăm toţi. De multe ori, NATO a avut de înfruntat diferite provocări şi de fiecare dată când se punea problema noilor membri, îmi amintesc scepticismul legat de România, de statele baltice şi aşa mai departe, dar la final, vedem toţi că a fost benefic. La fel este şi în cazul Georgiei.
Naţionalismul este o problemă şi pentru fostul stat sovietic Georgia. Şi aici sunt organizaţii susţinute de Rusia, care transmit populaţiei mesaje false despre răul care vine de la Vest şi urmează să transforme societatea într-una lipsită de valori reale.
Cristina Cileacu: Dacă vorbim despre integrare europeană, Europa însăşi, Uniunea Europeană, are multe probleme cu naţionalismul, cu mişcările de extremă-dreaptă şi dvs aveţi aceeaşi problemă la dvs acasă. Dacă în Georgia aceste mişcări de extremă-dreaptă sunt în creştere, cum puteţi convinge populaţia ţării că a urma această cale spre Europa şi Uniunea Europeană este drumul bun?
Tengiz Pkhaladze: În primul rând aş spune că ne bucurăm de susţinerea populaţiei pentru integrarea europeană şi în NATO. Numărul lor este foarte stabil, dacă vorbim despre integrarea europeană, este între 70-80%, dacă vorbim de NATO, numărul cel mai mic pe care l-am avut a fost de 65% şi a urcat până la 76-78%. Acestea sunt cerinţele publice ale populaţiei noastre şi este o alegere strategică. Aceasta nu este alegerea guvernului georgian, aceasta este alegerea oamenilor din Georgia.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
