Chiar dacă nu este membră a Uniunii, Norvegia se gândește să facă un pas mare și mai departe de ea. Ajutoarele sociale pentru străini nu mai sunt pe placul ei, iar modelul englezesc arată că se poate și fără ele.
Norvegienii vor concesii. Anual, țara lor cheltuie peste 22 de milioane de euro pe ajutoare sociale date migranților, fie că sunt beneficii pentru familii sau ajutoare pentru șomaj. Aceasta a fost una dintre condițiile apartenenței sale la Zona Economică Europeană, care îi permite să își vândă produsele pe piața unică.
Acum însă, voci din Partidul Conservator aflat la putere spun că odată cu negocierile purtate de englezi, a venit momentul ca și Norvegia să își rezolve această problemă.
Marea nemulțumire este că o mare parte din cele 22 de milioane de euro nu rămâne în țară ci e trimisă către Polonia sau Bulgaria, unde costul vieții este mai mic. Se propune, de pildă, ca ajutoarele să nu mai vină în mărime universală ci să se facă distincție între țări, ceea ce s-ar putea califica drept discriminare în cărțile Bruxellesului.
Totuși, un mic spirit naționalist se conturează în tușe tot mai groase de partea Norvegiei. Este a doua cea mai bogată țară din Europa ca PIB pe cap de locuitor, are un fond suveran de 800 de miliarde de euro, rezerve uriașe de petrol, educație gratis, sănătate gratis și cam tot ce-i trebuie s-o califice drept magnet pentru migranți. E un statut care alimentează o doză de precauție cu privire la est-europeni și în general la membrii mai săraci ai Uniunii.
Bloomberg arată că o parte din membrii Parlamentului norvegian vor un acord pe modelul celui negociat de premierul englez David Cameron. Totuși, să scape de influența Bruxellesului nu este ușor. Sunt puține lucruri de pus pe masa negocierilor deoarece Europa nu are mare lucru de pierdut, tocmai fiindcă Norvegia nu face parte din blocul comunitar.
Încă, actuala stare de fapt nu mulțumește țara care contribuie anual cu aproape 900 de milioane de euro la proiectele europene, a adoptat 75% din legile Europei și nu are niciun cuvânt de spus la desenarea lor.
Există, bineînțeles, și plusuri, 60% din schimburile comerciale ale Norvegiei sunt cu țările UE. Totuși, și relația oficializată pe jumătate se poate rupe sau din contră, se poate schimba în bine. Totul depinde de cum se va negocia arhitectura Uniunii în viitor în condițiile în care Brexitul ar putea deschide calea altor țări să ceară alte concesii.