Născută în 1960 în estul Ucrainei, Iulia Timoşenko a lucrat ca inginer-economist până la prabuşirea Uniunii Sovietice. Din aceasta poziţie, viitorul premier a condus, după independenţa ţării, în 1991, o importantă companie energetică ce deţinea monopolul importurilor de gaze ruseşti în Ucraina. În acea vreme ea a fost acuzată atât în ţara sa, cât şi în Rusia, de mituirea unor oficiali din cadrul Ministerului rus al Apărării.
Apoi, ea intrat în conflict deschis cu președintele de atunci al Ucrainei, Leonid Kucima.
„Mi-au spus că, dacă nu voi înceta cu atacurile la adresa clanului lui Kucima, dacă îmi mai bag nasul în afacerile lor dubioase, îl vor arunca în închisoare pe soţul meu. Eu nu m-am oprit, aşa că pentru început l-au închis pe soţul meu, apoi pe alţi membri ai familiei mele şi în cele din urmă şi pe mine”, a povestit Timoșenko într-un interviu televizat.
„Pur şi simplu este o răzbunare personală, împotriva cuiva care a devenit o ameninţare pentru interesele financiare personale ale acestor oameni, mai ales pentru că magnaţii din industria gazului gravitau în jurul lui Ianukovici”, explica Taraz Kuzio, comentator politic.
Dar n-a fost să fie. Opoziţia străzii a făcut ca Iulia Timoşenko să fie eliberată şi, alături de Viktor Iuşcenko, ea a devenit principalul lider al opoziţiei ucrainene după „revoluția portocalie”, care a dus la câştigarea alegerilor de către cei care susţineau apropierea ţării de Europa.
Timoșenko a ocupat postul de premier în două rânduri, în 2005 şi între 2007 şi 2010. Şi nu lasat nicio umbră de îndoiala asupra manierei de a conduce guvernul:
„Fiecare ministru are responsabilitatea de a plăti datoriile acumulate în domeniul său, până în luna martie. Martie este termenul-limită. Când acesta va expira, vă voi jupui de vii pe toţi. Jur că aşa voi face!”, își amenința Timoșenko miniștrii.
În 2011, Iulia Timoşenko a fost acuzată de abuz de putere pentru că, în urmă cu doi ani, încheiase cu Moscova acorduri în domeniul gazelor naturale în urma cărora a prejudiciat statul cu 130 de milioane de euro. Adversară a lui Viktor Ianukovici la alegerile din 2010, ea a susţinut mereu că e victima unei răzbunari politice a lui Viktor Ianukovici.
Uniunea Europeană a făcut presiuni asupra Kievului să o elibereze din închisoare pentru a se trata la un spital din Germania, în condiţiile în care acuza grave probleme de sănătate. Iulia Timoşenko s-a plâns de condiţiile de detenţie, precum şi de abuzurile la care ar fi fost supusă în închisoare, unde a intrat de mai multe ori în greva foamei. Occidentul a condiţionat chiar eliberarea fostului premier de semnarea acordului de asociere de la Vilnius între Uniune şi Ucraina, dar nici asta nu l-a putut convinge pe Viktor Ianukovici să-şi lase inamicul numarul unu în libertate.