81 de morţi, acesta este cel mai recent bilanţ al incendiilor care au distrus o staţiune de pe malul Mării Egee, aflată la doar 40 de kilometri de Atena. Printre victime au fost identificaţi un bărbat din Irlanda, care era în luna de miere, doi polonezi, mamă şi fiu, şi un belgian a cărui fiică adolescentă a fost salvată. Acum, prioritatea echipelor de intervenţie a devenit căutarea dispăruţilor al căror număr nu-l ştie nimeni cu exactitate.
Incendiile din Grecia au lăsat în urmă, pe lângă sute de case distruse şi suprafeţe mari de teren arse, traume de care supravieţuitorii nu vor scăpa, probabil, niciodată.
Agni Gantona, supravieţuitoare: „Eram pe plajă cu circa 250-300 de alţi oameni. Unii erau arşi, alţii aproape leşinau de la fum şi de la flăcări. Stăteam grupaţi, ne ţineam de mâini şi ne strigam pe nume deoarece nu vedeam nimic prin fum. Ne tot băgam capul sub apă, ca să nu respirăm fumul, deoarece pinii din jurul plajei erau în flăcări şi bucăţi care ardeau cădeau în apă. Oamenilor care erau lângă copaci le cădeau în păr şi în cap fragmente în flăcări. Am petrecut cinci ore de teroare.”
Mulţi dintre cei care au scăpat cu viaţă au rămas doar cu hainele de pe ei şi cu amintirile. Restul s-a transformat în scrum şi ruine.
Athanasios Gantonas, supravieţuitor: „Mi-am ţinut nepotul în braţe timp de cinci ore. Am încercat să salvez copiii. Deşi era zi, totul în jur era întunecat.”
O misiune foarte dificilă au acum echipele de voluntari şi pompieri care merg din casă în casă, în căutarea de persoane dispărute. Asta implică şi un mare efort psihic, dincolo de cel fizic.
Dionysis Tsiroglou, şef de echipă: „Rudele şi prietenii celor dispăruţi vin şi ne cer ajutorul. Ne spun că acea persoană locuia în acea casă, dar că este dispărută de câteva zile. Mergem în acele case, încercăm să ajutăm, căutăm, dar din păcate nu am găsit nimic până acum. ”
În zonele calamitate au început să ajungă haine, medicamente, mâncare şi alte produse de strictă necesitate pentru sinistraţi.
Dimitra Lamparou, viceprimar din Nea Makri: „Nu pot să vină mulţi oameni aici aşa că le ducem noi provizii.”
Elena Kremlidou, voluntar: „Nu am apropiaţi sau casă aici, dar am simţit nevoia să vin. Nu lucram astăzi aşa că am venit să ajut şi să stau cât de mult pot. ”
Pădurile acoperă jumătate din suprafaţa Greciei iar incendiile de vegetaţie sunt frecvente, mai ales vara, din cauza secetei. Dar proporţiile dezastrului din Mati sunt fără precent în ultimul deceniu.