De ce participă Israelul la Eurovision?
Eurovision 2018 a fost câștigat de Netta Barzilai, reprezentanta Israelului, cu melodia „Toy”, care se dorește a fi un mesaj de susținere pentru mișcarea #Metoo. Deși e o țară care nu se află pe continentul european, Israelul a participat la concursul Eurovision de 41 de ori, prima participare fiind în 1973. De atunci, a reușit să obțină trofeul de patru ori.
Israelul a putut participa la cel mai vechi concurs internațional de muzică, întrucât Autoritatea pentru Radio și Televiziune a Israelului a aderat la Uniunea Europeană de Radio și Televiziune (EBU).
Ce este EBU și cine sunt membrii ei
EBU este o organizaţie neguvernamentală, cea mai mare asociaţie a organismelor publice de radio şi televiziune, care acţionează ca o platformă prin intermediul căreia entităţi radio şi TV din întrega lume pot face schimburi de servicii în aceste domenii, în special de ştiri, dar și programe de televiziune – via Eurovision – şi de programe de radio – via Euroradio, explică rador.ro.
EBU a fost înființată la 12 februarie 1950, din inițiativa a 23 de organizații din domeniul audiovizual din Europa și zona Mediteranei. Sediul administrativ central al organizației se află la Geneva, în Elveția, unde se găseşte şi centrul de control al Eurovision, fiind guvernată de legile elveţiene şi de propriile reglementări statutare. EBU are, de asemenea, centre de coordonare pentru producţii TV la New York, Washington şi Moscova, precum şi un birou la Bruxelles, care reprezintă interesele posturilor publice de radio şi TV pe lângă instituţiile europene. Totuși, în pofida numelui pe care îl poartă, organizația nu este subordonată Uniunii Europene.
Calitatea de membru activ poate fi deţinută de organizaţii sau grupuri din zona europeană de radio şi televiziune sau din afara acestei zone, dar de ţări membre ale Consiliului Europei. În esenţă, un membru activ are obligaţia de a transmite programe variate şi echilibrate pentru toate categoriile de populaţie. În prezent EBU are 74 de membri din 56 de ţări din Europa, Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, dar şi 37 de membri asociaţi din alte 22 de ţări.
Calitatea de membru activ al EBU implică şi achitarea unei cotizaţii anuale care ţine cont de statutul financiar al fiecărui membru, iar aderarea la organizaţie implică, deasemenea, o taxă de admitere.
Radio România – Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune au devenit membri activi ai EBU din anul 1993.
Cea mai importantă activitate din portofoliul EBU este concursul muzical „Eurovision Song Contest” organizat şi transmis anual, prin intermediul platformei Eurovision, începând din anul 1956. Acesta a devenit în ultimii ani show-ul TV favorit la nivel european. Concursul Eurovision a fost creat după ideea Festivalului de la Sanremo, Italia, care a fost inaugurat în anul 1951.
În 2016, participarea României la Eurovision a fost suspendată din cauza acumulării unor datorii către EBU.
Prima participare a Israelului la concursul Eurovision, în 1973, a fost încununată de succes. Reprezentantul țării, Ilanit, a terminat pe locul al patrulea, Apoi, Israelul a reușit să câștige trofeul chiar doi ani la rând, în 1978 și 1979. În anii 80 a reușit să se apropie din nou de locul 1, de două ori consecutiv, clasându-se pe locul al doilea în 1982 și 1983 (în 1983 a fost reprezentat de Ofra Haza). În 1991 s-a clasat pe locul al treilea, pentru ca apoi, în 1998, să obțină din nou supremația în concurs cu Dana International, o artistă transgender (s-a născut băiat, iar la 13 ani a decis că e fată), al cărei bunic era evreu născut în România.
Deși a câștigat Eurovisionul de trei ori până anul acesta, Israelul a găzduit concursul numai de două ori, în 1979 și 1999, de fiecare dată în Ierusalim. În 1980 a respins organizarea concursului, pentru al doilea an la rând, din motive financiare. Concursul s-a ținut până la urmă la Haga, în Olanda, dar Israelul nici n-a participat până la urmă, pentru că data concursului coincidea cu Yom Hazikaron - Ziua Amintirii, o zi de comemorare pentru Israel.
După anii 2000, performanțele Israelului la Eurovision nu au mai fost grozave, cu excepția unui loc patru în 2005. „Ghinionul” a fost spart însă sâmbătă seara, de Netta, care a reușit să se claseze pe locul 1.
Citiți și: Câștigătoarea Eurovision 2018: Mă respect, indiferent de ce măsuri am
Eurovision este cel mai vechi program de televiziune din lume, dar și cel mai urmărit, cu excepția evenimentelor sportive. În ultimii ani, concursul a fost urmărit de până la 600 de milioane de oameni la nivel internațional. Concursul de muzică a fost transmis și în afara Europei, în câteva țări care nu concurează cum ar fi SUA, Canada, Noua Zeelandă și China. O excepție a fost făcută în 2015, când Australia a primit statut de „invitat special” pentru a marca a 60-a aniversare a evenimentului. În noiembrie 2015, EBU a anunțat că Australia a fost invitată din nou să participe la ediția din 2016, ca urmare a succesului înregistrat în 2015. După care, Australia a intrat din nou în competiție și anul trecut, și anul acesta.
De obicei, câștigarea concursului Eurovision oferă vizibilitate și succes artistului, dar pe termen scurt. Singurele excepții notabile sunt ABBA (în 1974 pentru Suedia), Bucks Fizz (1981, UK) și Céline Dion (1988, Elveția), cărora Eurovisionul le-a oferit startul pentru o îndelungată carieră de succes.
Recordul pentru cele mai multe victorii la Eurovision îl deține Irlanda, câștigătoare de șapte ori. Patru dintre victorii s-au înregistrat în decurs de cinci ani, iar trei titluri au fost consecutive: în 1992, 1993, 1994 și 1996.
Conform actualului sistem de vot, câștigătorul cu cel mai mare scor a fost portughezul Salvador Sobral, în 2017, la Kiev, care a acumulat 758 de puncte (Netta, anul acesta a avut 529 de puncte). În precedentul sistem de vot, valabil din 1975 până în 2015, cel mai mare scor l-a avut Alexander Rybak, reprezentant al Norvegiei, cu 397 de puncte în 2009. Rybak a reprezentat Norvegia și în 2018, dar s-a clasat pe locul al 15-lea.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
