De ce Europa nu se poate baza doar pe umbrela nucleară a Franței și ce ar putea descuraja cu adevărat un atac al Rusiei

Președintele francez Emmanuel Macron i-a invitat pe ceilalți lideri europeni să discute dacă și cum ar putea arsenalul nuclear al Franței să fie folosit pentru a descuraja orice viitoare agresiune din partea Rusiei. Dar aliații săi s-ar putea să nu fie de acord cu limitele pe care Parisul le va impune cel mai probabil asupra folosirii forței de descurajare a Franței, potrivit Financial Times.

Ideea extinderii „umbrelei nucleare” a Franței pentru a proteja alte țări europene a devenit mult mai urgentă odată ce Trump a început să submineze NATO și să amenințe că va abandona rolul de garant de securitate al Europei pe care SUA l-au avut încă de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial.

„Nu a existat niciodată vreo cerere din partea unei țări europene pentru așa ceva pentru că nimeni nu dorea să pună sub semnul întrebării susținerea Statelor Unite”, a spus Hubert Védrine, un fost ministru francez de externe care a lucrat la doctrina nucleară a țării sale.

„Dezbaterea care a început acum ne duce pe un teren neexplorat și va fi foarte greu de rezolvat”, a mai spus Védrine.

În afară de arsenalul vast din SUA, umbrela nucleară a Americii include și peste 100 de bombe gravitaționale staționate în Europa. Cu toate că se află sub controlul american, potrivit acordului de „partajare nucleară” din cadrul NATO, aceste arme nucleare pot fi transportate și lansate de avioane militare din Belgia, Germania, Grecia, Italia, Olanda și Turcia.

Nicio țară din Europa nu vrea ca SUA să își retragă garanția nucleară, dar îngrijorările cu privire la deciziile pe care le va lua Trump sunt atât de mari încât liderii a două dintre țările cele mai pro-americane – Polonia și Germania – au spus recent că pregătirile pentru un astfel de scenariu trebuie să înceapă.

Berlinul ar vrea ca umbrela nucleară a Franței și Marii Britanii să fie extinsă pentru a cuprinde și Germania, în timp ce premierul polonez Donald Tusk a spus chiar că Polonia ar trebui să ia în considerare ideea de a avea propriul său arsenal nuclear. Lituania și Letonia au spus că sunt și ele interesate de oferta Franței.

Franța a spus de multe decenii că „interesele vitale” ale țării – factorii care determină folosirea armelor nucleare – au o „dimensiune europeană”, dar Parisul nu a clarificat niciodată ce înseamnă acest lucru. Una dintre principiile cheie din spatele descurajării nucleare este să nu dai toate cărțile pe față astfel încât adversarul să nu îți cunoască clar intențiile.

Dar chiar dacă Franța ar vrea să extindă protecția nucleară pentru restul Europei, experții spun că arsenalul său de aproximativ 300 de focoase nucleare este prea mic pentru a proteja întreaga regiune. Rusia are 5.580 de focoase și a mutat recent o parte din ele în Belarus.

În plus, Franța nu deține arme nucleare tactice, care sunt mai puțin distructive și cu o rază mai mică de acțiune, fiind menite a fi folosite pe câmpul de luptă. Franța are mai puține opțiuni la dispoziție decât SUA și Rusia în privința intensificării treptate a acțiunilor sale militare.

Dacă s-ar confrunta cu o amenințare gravă, Franța ar lansa un atac nuclear „de avertizare” împotriva adversarului, înainte de a încerca să distrugă ținte cheie precum marile orașe din țara inamică.

Cel mai simplu și rapid mod pentru ca Franța să dezvolte capacitatea de descurajare de care dispune Europa ar fi să se alăture Grupului de Planificare Nucleară al NATO care coordonează politică nucleară a alianței și din care face deja parte și Marea Britanie, cealaltă putere nucleară din regiune.

Decizia i-ar semnala Rusiei faptul că Franța se angajează să apere Europa și „ar arăta că NATO, un NATO european, ar rămâne puternic chiar dacă SUA se va detașa”, a spus Marion Messmer, expert în securitatea internațională de la institutul britanic Chatham House.

Însă, această opțiune ar răsturna tradiționala independență nucleară a Franței care datează încă de pe vremea Generalului Charles de Gaulle, care era de părere că garanțiile de securitate din partea Statelor Unite nu sunt de încredere.

Macron a insistat asupra faptului că președintele Franței va fi întotdeauna cel care va decide în ultimă instanță dacă arsenalul nuclear al Franței va fi folosit în cadrul NATO – același lucru se aplică și în cazul Marii Britanii și Statelor Unite.

Arsenalul combinat al Franței și Marii Britanii ar pune măcar pe gânduri Moscova în cazul în care ar vrea să atace Europa, potrivit unui oficial din Occident.

Însă, ceea ce influențează cu adevărat deciziile luate de Rusia este capacitatea de descurajare a Statelor Unite. Europa ar avea nevoie de cel puțin un deceniu în care să cheltuie în jur de 6-7% din PIB ca să adauge alte 1.000 de focoase la arsenalul său nuclear, potrivit oficialului citat de FT.

Unii experți cred că Franța ar trebui să își clarifice doctrina nucleară în legătură cu condițiile în care ar veni în ajutorul aliaților europeni, chiar dacă acest lucru va limita libertatea de acțiune a președintelui țării.

„Dacă pentru fiecare întrebare pe care aliații noștri o au, răspunsul este 'aveți încredere în noi', atunci noi nu creăm ceva foarte liniștitor pentru aliații noștri”, a spus Camille Grand, fost oficial NATO care lucrează acum la Consiliul European pentru Relații Externe.

Guvernele din Marea Britanie și Franța au declarat deja în 1995 că nu poate exista nicio situație în care interesele vitale ale uneia dintre țări să fie amenințate fără ca interesele vitale ale celeilalte țări să fie și ele amenințate.

Un posibil scenariu ar fi ca o declarație asemănătoare să fie făcută și în legătură cu alte țări aliate sau poate să fie legată de clauza de apărare reciprocă a Uniunii Europene.

Grand a avertizat că ar fi o greșeală pentru Europa să încerce să copieze umbrela nucleară a Statelor Unite sau să creeze o versiune inferioară. „Trebuie să inventăm împreună ceva diferit.”

Editor : Raul Nețoiu