Caz rar în urma infectării cu coronavirus: „Carnea are gust de benzină, prosecco seamănă cu merele putrezite”

Două dintre simptomele infectării cu COVID-19 sunt pierderea gustului și a mirosului, însă deși majoritatea celor vindecați și-au recăpătat aceste simțuri, sunt și cazuri în care acest lucru nu s-a întâmplat. Kate McHenry este o femeie care de două luni a rămas cu parosmie, o tulburare olfactivă constând în percepția falsă a mirosurilor.

Kate McHenry este o femeie de 37 de ani din Widnes, un orășel din apropiere de Liverpool, care s-a infectat cu coronavirus în martie și în cele patru săptămâni în care a fost bolnavă nu a avut deloc gust sau miros, relatează BBC.

După ce s-a vindecat, a început să-și recapete ușor aceste simțuri, însă din luna iunie totul s-a schimbat. Mâncărurile și băuturile nu mai aveau aceleași arome, iar produsele pe care le folosea înainte acum miroseau extrem de urât.

Până și apa de la robinet avea un miros greu de suportat. „Șamponul favorit a căpătat cel mai dezgustător miros din lume”, spune femeia.

Medicii i-au spus că a dezvoltat parosmie, o tulburare olfactivă care constă în percepția falsă a unui miros. Din acest motiv Kate McHenry și-a schimbat și mai mult viața. A început să slăbească foarte mult, din cauză că nu se mai poate bucura de alimentele care îi făceau plăcere, și suferă de anxietate. Ea se teme că ar putea rămâne toată viața cu această tulburare.

„Îmi place să mănânc gustos, să merg la restaurant, să beau cu prietenii dar acum aceste lucruri nu se mai întâmplă. Carnea are gust de benzină, prosecco seamănă cu merele putrezite. Dacă prietenul meu Craig mănâncă ceva care are curry, mirosul e îngrozitor și stau cât mai departe de el”, spune Kate McHenry.

„Mă supăr de fiecare dată când gătesc și nu pot avea ceva care să-mi placă, pentru că știu totul o să aibă un gust cumplit. Mă tem că voi fi așa mereu”, mai spune ea.

BBC relatează și despre cazul unei femei de 34 de ani din Leeds. Pentru Pasquale Hester, problema o reprezintă pasta de dinți și se spală cu sare, care pentru ea are același gust.

Ca multe alte persoane infectate, și în cazul ei a durat multe săptămâni până să înceapă să-și recapete gustul și mirosul. Pentru ea, curry avea gust de vopsea.

„Unele lucruri sunt mai ușor de suportat, dar cafeaua, ceapa și usturoiul sunt absolut insuportabile. În unele zile pot totuși să mănânc niște mazăre de zahăr sau niște brânză. Pierderea mirosului a fost o mare provocare, care m-a dat peste cap”, spune tânăra.

Profesoara Claire Hopkins, șefa Societății Britanice de Rinologie, afirmă că „există o credință larg răspândită, dar greșită” că lipsa mirosului este ceva de scurtă durată.

„Da, există șanse bune de recuperare, dar sunt mulți oameni care își pierd această abilitate pentru o lungă perioadă de timp, iar impactul acestui lucru a fost ignorat”, a adăugat medicul.

Medicii au stabilit până acum că persoanele care se îmbolnăvesc de COVID-19 își pierd mirosul, o afecțiune numită anosmie, deoarece coronavirusul deteriorează țesuturile și terminațiile nervoase din nas.

Astfel, parosmia se dezvoltă atunci când aceste țesuturi și terminații nervoase se dezvoltă din nou, iar creierul încă nu poate să identifice mirosul corect.

Afecțiunea este de obicei legată de simple răceli, probleme cu sinusurile și uneori lovituri la cap. Însă, în unele cazuri mai severe, tulburarea acestui simț produce o stare în care persoanele simt nevoia să vomite. De asemenea, medicii spun că parosmia înseamnă că mirosul urmează să revină, în unele cazuri durează chiar și câțiva ani.