BREXIT | Două referendumuri în 41 de ani

Un avion Swiss Air de pe ruta București - Zurich a aterizat de urgență în Austria

George Simion, despre Guvernul Ciolacu 2: „N-aţi auzit vocea poporului”

Cătălin Drulă: Ceauşescu rânjeşte din iad când vede o nouă nomenclatură şi nişte noi securişi care se agaţă cu disperare de putere

Ilie Bolojan: „Guvernul pe care ne propunem să-l învestim astăzi este o necesitate pentru România”

Marcel Ciolacu: „Funcţionarul public a devenit similar cu cornul abundenţei”. Ce spune despre sănătate și educație

Acord politic semnat de PSD-PNL-UDMR-minorităţi. Crin Antonescu, anunțat oficial candidatul coaliției

Klaus Iohannis l-a desemnat premier pe Marcel Ciolacu

Prima declarație a lui Ciolacu după ce a fost desemnat premier

Lista miniștrilor din noul cabinet

5 iunie 1975. A fost prima dată când o decizie extrem de importantă a fost scoasă din Parlament şi pusă în faţa alegătorilor britanici. Acum, pentru a doua oară în patru decenii, aceşti alegători au în faţă aceeaşi întrebare: ar trebui Marea Britanie să rămână în Uniunea Europeană?

Condiţiile sunt diferite: acum, imigraţia e unul dintre subiectele principale, atunci nici nu s-a vorbit despre străinii din Regat. Referendumul din anii '70 a fost organizat de un prim-ministru laburist, cel din 2016 e un calcul politic al unui premier conservator. Şi mai e o diferenţă, spune, într-un interviu pentru Digi24, Roger Casale, directorul unei organizaţii pro-euroepene.

Roger Casale, fondator şi director New Europeans: Ce e diferit de această dată e că în 1975, două treimi din public erau împotriva apartenenţei la piaţa unică, la începutul campaniei. La sfârşitul campaniei, două treimi erau pentru. Acum, publicul era pentru la începutul campaniei şi sunt şi acum pentru, dar la limită - sondajele spun că taberele sunt tot mai strânse”.

Mult mai mult decât referendumul britanic din iunie 1975, rezultatul celui care va avea loc în câteva săptămâni are un impact semnificativ mai mare şi în afara Regatului Unit

Roger Casale: „Referendumul este foarte important pentru Marea Britanie, fireşte. Dar este important şi pentru toată Europa. În primul rând, dacă Marea Britanie va vota pentru ieşirea din UE - şi daţi-mi voie să spun din capul locului că nu cred că Marea Britanie va vota pentru ieşire - dar dacă, totuşi, se va întâmpla asta, cred că va accelera procesul de dezintegrare din Europa. Va fi un lucru foarte negativ pentru Europa. Ar putea apărea şi alte state membre care vor vrea referendumuri similare”.

În cei 40 de ani care au trecut de la primul referendum, Uniunea Europeană a devenit mai mare şi mult mai integrată. Lumea a devenit mai globalizată, iar ce se întâmplă în cea de-a doua economie ca mărime a Uniunii poate afecta toate celelalte ţări de pe continent. Poate afecta şi Statele Unite. Acesta e motivul pentru care Barack Obama a ales să se implice în campania pentru rămânerea Marii Britanii în UE.

Barack Obama, preşedintele SUA: „Prietenia noastră înseamnă ca eu să fiu sincer şi să vă spun ce cred: sincer vorbind, rezultatul acestei decizii este de mare interes pentru Statele Unite, pentru că ne afectează şi nouă viitorul. Statele Unite vor drept partener un Regat Unit puternic. Iar Regatul Unit are cea mai bună poziţie când ajută la conducerea unei Europe puternice”.

Consecinţele referendumului britanic nu sunt doar economice, ci şi de securitate, spun cei care militează pentru rămânerea în Uniune.

Paddy Ashdown, fost preşedinte al Partidului Liberal-Democrat din Marea Britanie: „Aceasta e ideea principală, pe care toţi ceilalţi par să o înţeleagă - domnul Obama o înţelege, domnul Putin o înţelege, la fel şi liderii fiecărui stat membru NATO: NATO e mai puternică atunci când Uniunea Europeană e mai puternică, e mai slabă când Uniunea Europeană e dezbinată. De ce credeţi că Vladimir Putin a încercat, în ultimii 20 de ani, să dezbine Uniunea Europeană, folosindu-se de tancuri în Ucraina, folosindu-se de energie? Acum, dacă votăm în favoarea Brexitului, îl ajutăm”.

După ani de crize de tot felul care au îngenuncheat Uniunea Europeană şi au pus sub semnul întrebării însuşi viitorul acestei construcţii, există temeri că Brexit ar putea fi ultimul cui bătut în sicriul marelui proiectul european.

În 1975, prima dată când britanicii au fost întrebaţi dacă vor să rămână în comunitatea europeană, răspunsul a fost un „DA” clar şi răspicat.

A fost o înfrângere care i-a făcut pe eurosceptici să se pregătească pentru un război mult mai lung. Luna aceasta, va fi o nouă bătălie. Aparent, combatanţii sunt doar cetăţenii britanici. În culise, însă, stă întreaga Europă.

Iar dacă e o lecţie pe care anul 1975 le-a dat-o Marii Britanii şi Europei, atunci aceasta spune că referendumurile reuşesc rareori să rezolve probleme atât de complicate precum rolul unei ţări în lume.

Roger Casale, fondator şi director New Europeans: „Dacă Marea Britanie ar vota pentru ieşirea din UE, (acest rezultat, n.r.) nu ar ajuta-o cu niciuna dintre problemele ei. Nu va aduce nimic din ceea ce promite tabăra pro-ieşire. Am avea chiar o poziţie mai proastă decât înainte. Dar, totuşi, va închide subiectul. Nu cred că va mai fi un alt referendum. Nu cred că Marea Britanie va vrea să se mai întoarcă în UE după ce va fi votat să iasă. Dacă votăm pentru ieşire în 23 iunie, va fi un vot final. Pe de altă parte, dacă votăm să rămânem în UE, iar eu şi colegii mei de la New Europeans muncim din greu să existe acest rezultat, nu cred că rezolva problema. Sunt şanse să existe şi un al treilea referendum destul de curând”.