Boris Johnson s-a făcut mereu remarcat. În primăvara acestui an şi-a trecut în palmares performanţa de a insulta doi şefi de stat. „Unii spun că a fost o dovadă a antipatiei strămoşeşti a unui preşedinte pe jumătate kenyan faţă de Imperiul Britanic” a declarat Boris Johnson despre preşedintele Statelor Unite după ce Barack Obama îşi exprimase public dorinţa ca Marea Britanie să rămână în Uniunea Europeană.
În schimb preşedintelui Turciei i-a dedicat un catren jignitor publicat într-o revistă cu tradiţie din Marea Britanie. Poemul este atât de vulgar încât nici nu poate fi reprodus. Istoricul gafelor diplomatice merge până în 2007 când într-un editorial în presa britanică, Boris Johnson o descria pe Hillary Clinton, şi atunci candidată la preşedinţia SUA, drept cităm „o asistentă sadică de la spitalul de psihiatrie”.
În 2012, Boris Johnson a făcut deliciul publicului după ce a rămas blocat pe o tiroliană inaugurată într-un parc din Londra cu ocazia Jocurilor Olimpice din acel an. A stârnit amuzamentul jurnaliştilor şi la începutul acestui an când a venit la o şedinţă de Guvern în Downing Street, dar a fost ţinut la uşă preţ de câteva clipe.
Primul său rol politic cu adevărat important a fost implicarea în campania pentru referendumul din iunie. Boris Johnson a fost capul de afiş al taberei Brexit.
Boris Johnson, susţinător al taberei Brexit: „Voi face campanie pentru ieşirea ţării din Uniunea Europeană sau oricum se va numi această tabără. Dar înţeleg că sunt mulţi susţinători. Cred că este şi normal, vreau ceva mai bun pentru poporul acestei ţări.”
Dar victoria taberei Brexit a fost amară pentru Boris Johnson. A doua zi a fost întâmpinat cu huiduieli în faţa reşedinţei sale. Pornea însă ca favorit să devină noul premier al Marii Britanii. Nu s-a întâmplat aşa. În loc să-şi asume rezultatul referendumului şi să conduca ţara spre ieşirea din Uniunea Europeană, aşa cum se aştepta toată lumea, a preferat să abandoneze cursa pentru succesorul lui David Cameron.