Ar putea fi o răscruce. Alegerile anului 2019 și riscurile lor
2019 e un moment de răscruce în Uniunea Europeană și la granițele sale. E an electoral. Și nu doar în România. E an electoral în tot spațiul comunitar, cu alegeri care pot schimba radical datele politicii mari. Iar Rusia profită de situație.
În mai vor avea loc alegerile europarlamentare.Va fi mai mult decât un vot pentru Legislativul de la Strasbourg, va fi un referendum al validării sau invalidării mișcării populiste care a înghițit Europa de patru ani încoace, de la izbucnirea crizei migranților. Aceste partide au găsit teren fertil în exploatarea unor temeri justificate ale cetățenilor europeni pentru care politica tradițională pare că nu a reușit să găsească răspunsuri.
Discursul antieuropean cu accente naționaliste a prosperat și la noi în ultimul an. Iar în timp ce europenii par că s-au săturat de Uniunea Europeană, țările vecine, Republica Moldova și Ucraina, sunt și ele la cumpăna unui test electoral care va decide dacă mai există sau nu angajament pentru visul european.
Alegeri, riscuri, populism și influența Rusiei – acestea sunt mizele anului 2019.
Ce înseamnă să fii populist?
Diferența dintre populiști și politicienii convenționali este că primii pretind că ei și numai ei reprezintă voința poporului. Astfel reușesc să respingă orice formă de opoziție la adresa lor sau a politicilor lor sub pretextul că această opoziție reprezintă, de fapt, un atac la adresa voinței populare. Populiștii moderni se folosesc des de această abordare în subiecte controversate precum migrația sau globalizarea din cauza cărora mulți cetățeni se simt ignorați.
Sunt trei criterii principale care definesc un politician ca fiind populist. Primul: se adresează poporului promovându-și interesele, împotriva unei elite disprețuite.
Exemplu:
Donald Trump: „Vor menține acest sistem nedrept. Eu și numai eu pot să-l remediez”.
Populiștii se folosesc și de crize sau chiar le produc pentru a justifica un apel la revoltă.
Nu în ultimul rând, folosesc un discurs inflamator pentru a șoca opinia publică și pentru a se erija în reprezentanți ai poporului.
Exemplu:
Geert Wilders, liderul Partidului Libertății din Olanda: „Sunt o mulțime de scursuri marocane în Olanda. Din cauza lor, străzile sunt nesigure”.
Există un motiv pentru care populismul ia amploare. Populiștii promit să corecteze o democrație care pare că și-a pierdut atributul reprezentării și promit un nou început.
Marea provocare pentru restul politicienilor este să găsească o rezolvare pentru temerile economice și culturale ale cetățenilor. În caz contrar, atracția populismului nu va dispărea prea curând.
România la cârma UE
Aţi recunoscut probabil din această descriere făcută de Bloomberg câteva simptome manifestate şi în politica din România. Doar că în următoarea perioadă, Europa va fi mai atentă la noi ca oricând, din moment ce suntem vârful de lance al Uniunii timp ce şase luni. O prioritate a acestui mandat, enunţată chiar la Bruxelles, este protejarea alegerilor europene de influenţe din exterior. Ministrul delegat pentru Afaceri Europene afirmă că dezinformarea a devenit una dintre marile provocări ale democraţiei.
Am discutat cu un expert de la Bruxelles despre cât de vulnerabile sunt aceste alegeri pe de-o parte în faţa asaltului populiştilor, pe de alta în faţa unor posibile ingerinţe străine.
Doru Franțescu, director VoteWatch.eu: Statele din Est, cele mai expuse dezinformării
„Şansele de coagulare a forţelor populiste după alegerile europarlamentare sunt destul de mici, pentru că avem de-a face cu elemente diverse în acest spectru, care au viziuni diferite despre cum ar trebui să funcţioneze Europa. Această ascensiune o să aibă un impact important în procesul legislativ. Ne putem aştepta la 25% din locuri să fie ocupate de forțe care se opun unei mai mari integrări a UE. Procentul putea fi şi mai mare, dacă UK nu părăsea UE. De acolo veneau mulţi eurosceptici.
După aceste alegeri ne putem aştepta la o fragmentare semnificativă a partidelor europene. Partidele mari vor pierde locuri şi partidele mici vor câştiga locuri ceea ce înseamnă că procesul de luare a deciziilor va fi şi mai dificil. Forţele populiste vor câştiga influenţă.
În ceea ce priveşte imixtiunile externe în campaniile electorale, nu aș putea spune în acest moment că avem de-a face cu o creștere a propagandei externe. Avem de-a face cu clasicele situații în care puteri străine au contacte și relatii cu forțe politice din stânga și dreapta radicală.
Cosmisia Europeană are un task force pentru combaterea tentativelor de dezinformare. Acest task force se axează pe țările din Europa de Est, pentru că acolo funcționează cel mai bine tentativele de dezinformare.”
Miza alegerilor din Republica Moldova
Până la alegerile europarlamentare să privim mai aproape de granițele României. Cetățenii Republicii Moldova vor decide la 24 februarie noua componență a Parlamentului. De ce ar trebui să ne preocupe pe noi? Pentru că sondajele arată că partidul-satelit al Moscovei, Partidul Socialiștilor, are toate șansele să monopolizeze scena politică de la Chișinău. A dat deja președintele țării, iar acum ar putea să formeze și următorul guvern.
Alegerile din Republica Moldova vin cu un nou sistem de vot, unul mixt, în ciuda rezervelor exprimate atât de Uniunea Europeană, cât şi de Comisia de la Veneţia. 50 de deputați din cei 101 ai Parlamentului de la Chișinău vor fi aleși pe baza listelor de partid, iar restul vor fi aleși în circumscripții uninominale.
În total, 46 de partide și organizații participă la aceste alegeri și peste 3 milioane de cetățeni sunt așteptați la urne. Doar că procesul electoral se desfășoară în umbra unei lipse acute de încredere în clasa politică și a unei viziuni cât se poate de pesimiste asupra viitorului.
83% dintre moldoveni cred că țara nu este guvernată de voința poporului și 76% sunt de părere că alegerile nu sunt nici libere, nici corecte. Aproape jumătate dintre cei chestionați în cadrul unui sondaj realizat în luna noiembrie spuneau că nu știu cu cine vor vota la alegerile legislative.
În ceea ce privește intenția de vot, aproape un sfert dintre respondenți au spus că vor opta pentru Partidul Socialiștilor, cu orientare pro-rusă, 7,6% cu Partidul Democrat, aflat acum la guvernare, 7,4% cu Partidul Acțiune și Solidaritate și 5% cu Partidul Demnitate și Adevăr, ambele pro-europene. Autorităţile de la Chişinău au fost puse în gardă în privinţa unui posibil amestec al Rusiei în procesul electoral.
Ultimul an a însemnat pentru Republica Moldova o îndepărtare de Uniunea Europeană. A pierdut bani europeni din cauza deciziilor politice luate la Chișinău, pentru că președintele Igor Dodon a mizat pe consolidarea relațiilor cu Rusia. S-a întâlnit de șase ori în doi ani cu Vladimir Putin. Și chiar dacă partidul său e loial Moscovei și favorit în sondaje, Rusia tot și-ar putea folosi tactica patentată în Statele Unite de a influența alegerile. O spune chiar ambasadorul american la Chișinău.
Derek J. Hogan, ambasadorul SUA la Chișinău, 11 decembrie 2018: „Credem că implicarea în afacerile interne ale unei țări nu este o raritate. După cum ați observat, acest lucru s-a întâmplat și în SUA și credem că este foarte posibil ca acest lucru să se întâmple și aici. Așa că, lucrăm foarte activ cu autoritățile de toate nivelurile, cu partidele politice, pentru a le informa despre experiența noastră.” (sursa: nordnews.md)
Peter Michalko, ambasadorul UE la Chișinău: „Din păcate, s-au întâmplat anul acesta niște derapaje, după care am introdus precondițiile politice. Vă amintiți de schimbarea sistemului electoral și de reacția/poziția Uniunii Europene bazată pe recomandările Comisiei de la Veneția și OSCE-ODIR, care nu au fost respectate în adoptarea acestui sistem. Și după aceasta s-a văzut că în domeniul electoral, unul fundamental pentru democrație, nu s-au respectat principiile, voința oamenilor exprimată în desfășurarea alegerilor libere și corecte în Chișinău, alegerile primarului. După aceasta au continuat unele momente ce țin de aprobarea legilor privind amnistia fiscală. Astfel, asistența macrofinanciară, și vorbim de prima tranșă, nu a putut să fie eliberată și nici suportul bugetar nu a fost acordat.
Este important ca aceste alegeri să se desfășoare în mod liber și corect. Asta este necesar pentru ca cetățenii să aibă încredere în autoritățile care vor fi alese. Cetățenii trebuie să vadă că voința lor este respectată. Și acestea sunt așteptările și din partea partenerilor internaționali”.
Dublu test electoral în Ucraina, butoiul cu pulbere al Europei. Unde a greșit Poroșenko?
Schimbăm țara, păstrăm registrul. Ucraina trece anul acesta prin doua teste electorale. Primul, cel mai important, alegerile prezidențiale din martie.
Alegerile prezidențiale sunt considerate un bilanț al revoluției din 2014 care a dus la schimbarea regimului și reorientarea politică dinspre Rusia spre Uniunea Europeană.
Primele concluzii ale acestor cinci ani sunt evidente: conflictul civil izbucnit în estul Ucrainei cu participarea intensă a Rusiei este încă în desfășurare, Crimeea, anexată ilegal, rămâne sub controlul Moscovei, iar tensiunile dintre Ucraina și Rusia sunt la cele mai înalte cote după agresiunea din strâmtoarea Kerci de la finalul anului trecut.
În cursa electorală nu se arată niciun candidat pro-rus, dar asta, spun analiștii, nu împiedică în vreun fel Kremlinul să speculeze momentul vulnerabil al schimbării. Pentru că sondajele arată destul de clar că va exista o schimbare. Petro Poroșenko este abia al patrulea în preferințele alegătorilor.
Pe primul loc este o veche cunoștință a scenei politice mondiale - Iulia Timoșenko. Lidera Revoluției Portocalii din 2004, arestată de fostul regim și eliberată în timpul protestelor din 2014, e creditată cu 11,5% din intențiile de vot. A candidat și la precedentele alegeri, dar atunci a fost învinsă de Petro Poroșenko.
Un celebru umorist ucrainean este a doua opțiune a alegătorilor, urmat de liderul Partidului Radical din Ucraina. Un fost ministru al Energiei, un fost ministru al Apărării și un artist rock sunt ceilalți candidați cărora ucrainenii vor să le dea votul. Dar procentele sunt foarte mici pentru fiecare dintre acești pretendenți la funcția de președinte, semn că va exista și un al doilea tur de scrutin.
Dacă vă întrebați unde a greșit Petro Poroșenko, răspunsul este în gestionarea corupției. Ucrainenii sunt revoltați că în mandatul său niciun oficial de rang înalt nu a fost condamnat pentru corupție. Iar ca pachetul să fie complet, chiar numele președintelui a apărut în dezvăluirile din Dosarele Panama în legătură cu înființarea unei companii într-un paradis fiscal.
Alegerile din Ucraina stau sub amenințarea unei interferențe din partea Rusiei. Președintele Petro Poroșenko și experți internaționali spun la unison că regimul de la Moscova va încerca să discrediteze procesul electoral dacă tot nu pare să aibă vreun pion printre candidați.
David Kramer, fost președinte Freedom House: „Având în vedere ce s-a întâmplat în ultima vreme atât în Ucraina, cât și în alte țări, inclusiv în Statele Unite, din punct de vedere al ingerințelor externe, este important să demascăm aceste acțiuni care pot perturba alegerile, pot crea instabilitate, pot să susțină sau pot afecta anumiți candidați. Ucrainenii au dreptul să-și aleagă liberi următorul președinte, adică în afara presiunii create de o implicare externă.
Există mai multe cazuri în care am văzut, în special din partea Kremlinului, prin agențiile sale, interferențe în procesul electoral și în deznodământul alegerilor. Un element esențial al progresului democratic este reprezentat exact de posibilitatea de a alege în mod liber un lider fără vreo influență din afara țării”.
Riscuri pentru România
„Se atentează și se va atenta la integritatea alegerilor”, spune Iulian Fota, fost consilier prezidențial pe probleme de securitate națională. El a arătat că se lucrează pe două planuri. Se lucrează la integritatea alegerilor prin mijloace cibernetice: influențarea în rău a mijloacelor cibernetice, acolo unde ele sunt folosite și tocmai din această teamă foarte multe țări păstrează în continuare sistemul acela rudimentar cu ștampila și hârtia, e un sistem mai sigur din acest punct de vedere. Și există cealaltă metodă de influențare a opiniei publice, prin social media, iar minciuna aici este de bază, (...) „românul s-a cam obișnuit și nu mai pare foarte deranjat”, a comentat la Digi24 Iulia Fota.
S-a atentat la alegeri în Statele Unite, au fost tentative clare în Europa și relevant e cazul francez, subliniază fostul consilier prezidențial pe probleme de securitate națională. Când au înțeles că se va încerca influențarea alegerilor prezidențiale din exterior, francezii au făcut o platformă de contracarare a oricărei interferențe rusești, o platformă de colaborare, care a avut trei piloni: statul, prin instituții specializate, inclusiv serviciile de informații, politicul, prin partidele politice, și media. S-a mers până la rafinamente: au pus capcane, au pregătit ei înșiși niște știri „făcute”, să vadă cum sunt rostogolite și inclusiv partidele au colaborat cu serviciile de informații franceze.
„Ei, imaginați-vă o platformă dintr-asta de colaborare la noi! Încercați în România să puneți media - o parte mare din ea trăind din minciună - cu statul, inclusiv cu serviciile de informații, statul paralel și toate porcăriile astea aiuritoare pe care le auzim de dimineața până seara și cu partidele, care uneori folosesc minciunile rostogolite prin media, ca să lovească în stat și în serviciile de informații. Deci, noi avem un handicap în nebunia asta pe care o avem acum pe post de politică: alegerile europene din România, dar mai ales cele prezidențiale, sunt foarte vulnerabile. Dacă nu găsim o formulă de cooperare măcar să păstrăm alegerile intacte și integritatea lor s-o garantăm, nu știu dacă ne mai permitem denumirea de țară”, atrage atenția Iulian Fota.
Citiți și: Pericolul din umbră ce pândeşte România, odată cu preluarea preşedinţiei Consiliului UE
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
