Acum 30 de ani, prima breşă în Cortina de Fier apărea în Ungaria. Ţara, care făcea parte din blocul de Est, socialist, a început să-şi desfiinţeze fortificaţiile de la graniţa cu Austria. Curând după aceea, cetăţeni est-germani au fugit peste acea graniţă, la Sopron, spre Vest.Urmărițiun reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:00 și în reluare sâmbăta de la ora 18:30.
Acum 30 de ani, la graniţa Ungariei cu Austria, lumea vedea un altfel de val de refugiaţi față de cel din prezent. „Am văzut reporteri aplaudând... şi iată-ne. Nu ne vine să credem”, declara unul dintre oamenii care au trăit acel moment.
Destrămarea Cortinei de Fier a început în oraşul de graniţă Sopron, când 500 de est-germani au fugit în Vest.
„Marea evadare”, pusă la cale cu meticulozitate
Árpád Bella a fost unul dintre soldaţii care păzeau această fâşie, pe 19 august 1989. Se ţinea o demonstraţie pacifistă - intrată în istorie sub numele de Picnicul Paneuropean. Ungaria a deschis gardul de la frontieră timp de trei ore, într-un gest simbolic asupra căruia convenise împreună cu Austria.
Brusc, în lanurile de porumb au apărut grupuri mari de est-germani care au fugit peste graniţa deschisă. A fost o evadare care fusese pusă la cale cu meticulozitate.
Grănicerii ar fi putut împiedică această fugă peste frontieră. „S-a întâmplat foarte rapid. Aveau de alergat doar 120 de metri şi au făcut asta în 20 de secunde. În intervalul acela scurt a trebuit să luăm o decizie”, își amintește Árpád Bella, fost comandant al grănicerilor maghiari.
Árpád Bella, fost comandant al grănicerilor: „Asta e doar pe jumătate adevărat. Nu mă simt ca un erou. Nici pe departe. Dar e adevărat că am închis ochii, ne-am asigurat că privim spre Austria şi că nu vedem ce se întâmplă în spatele nostru”.
Refugiaţii est-germani au fost uluiţi, dar încântaţi.
„Suntem liberi. Ne bucurăm că am reuşit!”, spunea atunci unul dintre ei, în imaginile care au intrat în istorie.
„Nu-mi vine să cred că sunt aici. Am coborât din autobuz lângă Sopron şi am trecut graniţa”, povestea un altul.
Miklós Németh, omul care a provocat prima fisură în Cortina de Fier
Cel care a făcut posibilă această fugă peste frontieră a fost Miklós Németh. În 1988, fusese numit prim-ministru al Ungariei. El a hotărât că nu mai e necesară securizarea graniţei cu Austria.
„Ungaria era pe marginea unui abis. La vremea aceea, Ungaria era falimentară. Eu eram în biroul meu. Dar nu mă odihneam. Munceam. Socoteam, mereu!”, rememorează Miklós Németh, fost premier al Ungariei.
În lista pentru 1989 a găsit un articol identificat printr-un cod secret.
- Am pus imediat mâna pe telefon şi l-am sunat pe ministrul de Interne. Mi-a spus că aceea era suma pentru recondiţionarea şi reconsolidarea gardului dintre Ungaria şi Austria, povestește Miklós Németh
- Şi ce aţi făcut atunci?
- Am şters, am tăiat suma aceea mare din proiectul de buget.
O primă breşă în Cortina de Fier. Vestea avea să se răspândească rapid în toată lumea.
„Azi, Ungaria a început desfiinţarea graniţei cu Austria, gardul care stă în picioare de 40 de ani. Curentul electric a fost oprit pe o porţiune din el şi sârma ghimpată a fost dată jos”, se relata în jurnalul de știri de la televiziunea germană. Era 2 mai 1989.
„Toţi au observat ce se întâmplă. Nimeni n-a bătut la uşa mea. Ambasadorul sovietic la Budapesta n-a protestat, n-a întrebat: Ce faceţi? N-a sunat nimeni de la Moscova”, spune Miklós Németh.
Mai mult, într-un apel telefonic, conducătorul sovietic Mihail Gorbaciov şi-a declarat sprijinul.
„Cât voi fi eu pe scaunul acesta, nu se vor repeta cele întâmplate în 1956”, i-a spus Gorbaciov premierului Ungariei. Cu alte cuvinte, un mesaj foarte clar: „Miklós, nu mai ai mâinile legate” - așa a interpretat fostul premier aceste cuvinte ale lui Gorbaciov.
Ce se întâmplă azi la granița Ungariei cu Austria
În prezent, Ungaria şi-a întărit din nou graniţele în locuri ca Rözske. În loc să construiască un gard care să-i ţină pe oameni înăuntru, acum au construit unul care să-i ţină pe oameni afară. Röszke e un sat îndepărtat, din sudul Ungariei, chiar la graniţa cu Serbia. Acest gard de sârmă ghimpată e înalt de patru metri şi extrem de tăios. Este, de asemenea, graniţa externă a Uniunii Europene. Și e, acum, închisă refugiaţilor.
Kati Bukucs vizitează zona cu acces restricţionat din sudul Ungariei. Ea se afla aici în 2015, când a sosit primul mare val de refugiaţi din Siria, Africa şi Afganistan.
„Îmi amintesc mulţimea de refugiaţi, la graniţă, în 2015. În Budapesta, am auzit de conflictele şi problemele care se iscau aici. Din donaţii, am cumpărat sute de corturi şi de pături. Era septembrie, şi nopţile erau deja foarte reci”, povestește Kati Bukucs, lucrător voluntar cu refugiaţii. N-a fost uşor să treacă de grănicerii înarmaţi care apărau frontiera. Kati i-a ajutat pe refugiaţi să ridice corturi. Picioarele le erau rănite de atâta mers pe jos, pe distanţe mari, îşi aminteşte ea. Şi nimeni nu făcuse rezerve de hrană pentru ei.
Acum, Ungaria şi-a reconstruit gardurile pentru a-i ţine pe refugiaţi AFARĂ. Spre consternarea lui Kati Bukucs, guvernul de dreapta este anti-imigrare.
„Mă întreb câţi oameni, în ziua de azi, ar fi fericiţi să vadă reînfiinţată Cortina de Fier, care se afla aici”, spune Kati Bukucs.
Mulţi unguri împărtăşesc părerile patronului acestei gelaterii: „N-am avut idee ce se petrece. Nu ştiam cine sunt. Veneau tot mai mulţi. Ne temeam, în special pentru copiii noştri. Nu ştiam ce vor aceşti refugiaţi”, spune Laszlo Takacs, vânzător de îngheţată.
În mod ironic, acum, că graniţa e închisă, afacerile au stagnat. Gelateria se va închide anul acesta.