Analiză Ucraina, după 3 luni de război. „Armata de sperietori” a lui Putin care nu i-a mai speriat pe ucraineni
În urmă cu exact 3 luni, pe 24 februarie 2022, din ordinul lui Vladimir Putin, Rusia a invadat Ucraina iar în Europa a revenit războiul: unul în toată regula, în care s-au bifat până acum toate ororile pe care europenii nu le-au mai experimentat de mai bine de 77 de ani: invazie terestră a unei ţări, bombardamente, oraşe distruse complet, zeci de mii de civili ucişi, deportări, crime de război, gropi comune. Europa nu a mai cunoscut un aflux atât de rapid de refugiaţi de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Războiul-fulger de 3-4 zile, visat de Moscova, s-a transformat într-o mlaştină în care armata rusă bălteşte deja de 90 zile Iar aceasta ar putea fi singura veste bună care răzbate din acest conflict.
În ziua de 24 februarie 2022, Vladimir Putin ordonat invadarea Ucrainei vecine: sprijiniţi de câteva mii de tancuri şi blindate şi sute de avioane şi elicoptere, cei peste 150 de mii de militari ruşi care au trecut graniţa păreau, la prima vedere, o forţă impresionantă.
Dar „războiul este o interacţiune dinamică între două voinţe”, după cum a descris succint conflictul din Ucraina (parafrazându-l pe strategul militar Carl von Clausewitz) şeful Pentagonului, Mark Milley, în cadrul unei audieri în Congresul SUA.
Războiul din Ucraina a devenit, astfel, interacţiunea dinamică dintre voinţa Kremlinului şi cea a ucrainenilor.
Iar bilanţul, după trei luni de război, arată că monstrul sovietic pe care Putin a încercat să-l resusciteze inclusiv în plan ideologic are mai degrabă nişte picioare (sau şenile) din lut: militarii ruşi nu au încetat să şocheze în toată această perioadă, atât prin modul deficitar în care au dus lupta, cât şi prin acel deja vestit comportament grotesc-abuziv faţă de civili, care a variat de la furturi de frigidere, până la crimele de război comise în zonele ocupate.
Pierderile din Ucraina slăbesc capacitatea de apărare a Rusiei în Extremul Orient
„Este un război cu totul iraţional, din perspectiva artei militare. Încalcă cele mai banale reguli de artă militară pe care le-au dezvoltat militarii şi strategii adevăraţi de-a lungul a mii de ani”, a declarat pentru digi24.ro, Hari Bucur-Marcu, expert internaţional în materie de politici de apărare.
Serviciile de informaţii militare britanice susţin că, după doar 3 luni de război, pierderile Rusiei sunt similare cu cele suferite de URSS în Afganistan.
Blogul Oryx, care se bazează pe informaţii din surse deschise şi care monitorizează şi agreghează toate imaginile făcute publice ce documentează tehnică de luptă distrusă în Ucraina, a însumat în acest fel 3.818 de blindate ruse, din care aproape 700 de tancuri, care au fost distruse, capturate sau abandonate de militarii Moscovei.
În aprilie, Moscova a admis doar că a suferit pierderi semnificative în Ucraina, fără a da cifre exacte.
„Practic, aceste pierderi masive slăbesc foarte mult capacitatea de apărare a Federaţiei Ruse acolo unde este nevoie”, a spus Hari Bucur-Marcu, care a adăugat că NATO este „un inamic inventat”, care nu are niciun scop să invadeze sau să ameninţe teritorial Rusia.
În schimb, Federaţia Rusă are nişte ameninţări foarte serioase în Orient: teritorii în dispută cu Japonia şi China. În asemenea condiţii, să îţi epuizezi stocuri de muniţii, de armamente pe care le ai, nu are niciun sens sau noimă, din punct de vedere militar
La începutul lunii mai, Pentagonul a estimat că Rusia a tras peste 2.100 de rachete de precizie (lansate terestru, din aer sau de pe mare) asupra Ucrainei şi, conform ministerului britanic al Apărării, stocul de astfel de muniţii se epuizează.
Nu, aviaţia rusă nu ştie reţeta dobândirii superiorităţii aeriene în Ucraina
Aviaţia rusă s-a remarcat în primele zile ale invaziei mai degrabă prin lipsa ei, în condiţiile în care propaganda Moscovei prezintă avioanele sale militare drept cel puţin la fel de performante ca cele ale NATO.
Doctrina SUA-NATO, pusă în practică în cele două războaie din Golf şi conflictul din Iugoslavia, s-a bazat pe obţinerea aşa-numitei superiorităţi aeriane. Abia după ce acest deziderat este bifat, în sensul dobândirii controlului aerian asupra ţării atacate şi a distrugerii reţelei de radare şi sisteme antiaeriene, se trece la ofensiva terestră.
Doar că această doctrină nu am văzut-o la aplicată în cazul aviaţiei ruse.
O analiză a Institutului de Studii Strategice din Londra (RUSI) a încercat să explice motivele pentru care ruşii încă nu posedă această „ştiinţă” a dobândirii supremaţiei aeriene deasupra Ucrainei: stocurile limitate de rachete inteligente care pot fi lansate de avioane, lipsa de antrenament a piloţilor ruşi (care zboară între 50-100 de ore/an, în timp ce norma minimă a piloţilor NATO e de 180 de ore/an) şi, în special lipsa de experienţă şi incapacitatea conducerii ruse de a planifica, coordona şi executa astfel de operaţiuni aeriene complexe.
Astfel, deşi ruşii au reuşit să ocupe aeroportul Hostomel de lângă Kiev, în prima zi a invaziei, cu trupe speciale de paraşutişti îmbarcaţi în elicoptere, nu au putut să menţină controlul asupra aerodromului, după ce ucrainenii au doborât cel puţin un avion de transport plin cu paraşutişti, care urma să aterizeze la Hostomel.
Hari Bucur-Marcu spune că o astfel de operaţiune nu poate fi făcută dacă nu asiguri superioritate aeriană în zona respectivă.
Ca să aduci 6-8 avioane de desant aerian, care să zboare peste teritoriu inamic, cum au vrut ruşii să aducă la Hostomel, în cazul NATO se fac 160-180 de ieşiri de avion: sunt peste 100 de avioane care se ridică în aer pentru a asigura că cele 6-8 de avioane de desant să ajungă la locul care trebuie
O analiză RUSI de luna trecută arată că ruşii au reuşit să obţină totuşi un simulacru de superioritate aeriană în zona Donbas, dar acest lucru pur şi simplu nu contează: problemele piloţilor ruşi rămân aceleaşi - lipsiţi de arme inteligente şi de precizue, aceştia sunt nevoiţi să zboare mai jos pentru a arunce bombe gravitaţionale şi să se expună astfel riscului de a fi doborâţi de rachetele antiaerene portabile sau cu rază scurtă de acţiune.
„Toate astea costă. Aşa cum se vede de la TV armata rusă, ea este o armată de paradă: o armată care lustruieşte, şlefuieşte, după care îi arată şefului şi apoi stau degeaba. Nu-şi permit să facă zeci de mii de antrenamente”, a spus expertul român în politici de apărare.
Cum compensează armata rusă acest deficit? Apelând la artilerie şi bombardamente masive, nediscriminatorii: pe ruşi nu pare să-i intereseze dacă proiectilele lovesc un obiectiv militar sau o clădire de apartamente, o tactică deja folosită în campaniile militare din Afganistan, Cecenia sau Siria.
„Ruşii au făcut o armată de sperietori. Dar ucrainenii nu s-au speriat şi nu au fugit”
În ciuda avansurilor făcute în sud şi sud-est, a ocupării a două oraşe importante (Herson şi Mariupol) şi a instituirii unei blocade navale asupra Ucrainei la Marea Neagră şi Marea Azov, armata rusă nu a reuşit până în prezent să impresioneze prin vreo strategie strălucită.
Hari Bucur-Marcu e de părere că ruşii „nu au nicio doctrină” în Ucraina şi că armata Federaţiei Ruse a avut, totuşi, înainte de Ucraina, o experienţă redusă în materie de război convenţional.
„Ei s-au bazat pe distrugeri masive în Siria, Afganistan - astea sunt cele două surse de cunoaştere în domeniul militar pe care le-au folosit ei pentru invazia în Ucraina”.
Şi, aparent, de câteva zile, observăm acum exact acest tipar folosit în luptele din Donbas, undeforțele ruse își continuă atacurile în special asupra Severodonețk.
Din partea ruşilor, nu au cucerit un sat sau au organizat un cap de pod. Pur şi simplu s-au aflat pe acolo.
Ruşii au suferit, de altfel, pierderi grele cu două săptămâni în urmă, după mai multe tentative eşuate de forţare a unui râu strategic în Donbas: un întreg batalion distrus şi peste 70 de vehicule militare distruse ori abandonate.
„Ei (ruşii) au făcut o armată de sperietori. Dar ucrainenii nu s-au speriat şi nu au fugit. Ruşii au făcut o sperietoare care nu le-a ieşit. După ce nu le-a ieşit, nu se opresc după trei luni, asta e toată problema. Nu se opresc, Ei speră să apară o uzură, să dispară interesul internaţional”, a spus Hari Bucur-Marcu.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
