Video Noi detalii despre asasinarea lui JFK. Profesorul Cristian Pîrvulescu: Orice teorie a conspirației poate fi demontată
Asasinarea președintelui John F. Kennedy la 22 noiembrie 1963 a generat mai multe teorii ale conspirației decât oricare altă crimă din istorie. Aproape 1.500 de noi documente secrete legate de uciderea președintelui american în 1963 au fost declasificate de administrația Biden în luna decembrie, la 58 de ani de la cel mai răsunător asasinat din istoria recentă, dar nu au reușit să răstoarne ceea ce știam deja până acum. Profesorul Cristian Pîrvulescu a explicat la Digi24 contextul în care a avut loc uciderea lui JFK și de ce teoriile conspirației au proliferat încă de la început, de ce continuă să fascineze și ce e de învățat astăzi, când trăim în plină epocă a „fake news-ului”.
Note de la întâlnirile FBI cu informatori au fost puse la dispoziția publicului pe site-ul Arhivelor Naționale. Istoricii și cercetătorii s-au arătat, însă, frustrați de faptul că multe dintre ele par a fi doar duplicate ale unor documente publicate anterior.
Întreaga colecție ar fi trebuit deschisă în 2017. Dar Donald Trump a amânat declasificarea multora, apoi și Joe Biden, pe motiv că mai trebuie redactate detaliile ce pot aduce prejudicii securității națjonale și relațiilor externe.
Funcția de președinte al SUA poate fi una foarte periculoasă. De patru ori în istoria națiunii americane, un asasin a tras și a ucis președintele. Alți doi au fost răniți de gloanțe. Alte comploturi au eșuat. Armele nu s-au descărcat, gloanțele au ratat ținta, bombele nu s-au declanșat. În aproape toate cazurile, știm punctual ce s-a întâmplat. Vinovatul a fost prins și judecat. Toate aceste cazuri cu excepția unuia: asasinarea lui John Fitzgerald Kennedy.
Cum a fost asasinat JFK
La 22 noiembrie 1963, J.F. Kennedy și soția lui, Jacqueline, traversau cu limuzina decapotabilă centrul orașului Dallas împreună cu guvernatorul statului Texas și partenera acestuia. Pe marginea străzilor, mulțimea îl aclama pe președinte.
La 12:30 s-au auzit trei focuri de armă. Primul și-a ratat ținta şi toată lumea a crezut că sunetul a fost provocat de o petardă. Al doilea l-a nimerit pe președinte în spate și glontele i-a ieșit prin gât, după care l-a atins și pe guvernator. Următoarea împușcătură a fost cea fatală, iar J.F. Kennedy a fost împușcat în cap.
Preşedintele a fost transportat de urgență la spital, dar rănile sale erau mult prea grave. „Din Dallas, Texas, veştile oficiale sunt că preşedintele Kennedy a murit la ora 13.00, acum 38 de minute”, transmitea Walter Cronkite, prezentator la CBS.
„Preşedintele Statelor Unite este mort. Preşedintele Kennedy a fost asasinat. Este oficial. Preşedintele este mort”, anunța și Bill Hampton, redactor de ştiri la Kbox Radio.
Asasinarea președintelui JFK în Dallas, la 22 noiembrie 1963 s-a întâmplat în fața a sute de martori și a fost surprinsă de camere video ale unor amatori din mai multe unghiuri. În câteva zile, înainte ca toate dovezile să fie adunate și analizate, administrația a început să avanseze ideea că un fost pușcaș marin, simpatizant al comunismului și un neadaptat, Lee Harvey Oswald, a acționat singur.
Lee Harvey Oswald, simpatizant comunist, a fost arestat la scurt timp şi pus sub acuzare pentru asasinarea lui J.F. Kennedy. O puşcă cu lunetă, presupusa armă a crimei, a fost găsită asupra sa. Oswald a negat că l-a ucis pe preşedintele Statelor Unite, dar nu a putut fi judecat, deoarece a fost, la rândul lui, asasinat înainte de începerea procesului.
Deşi FBI și comisia alcătuită în grabă de succesorul liderului asasinat, Lyndon Johnson, au ajuns la concluzia că Oswald a fost singurul trăgător și că a acționat singur, există voci care spun că el ar fi fost ajutat de un asasin plătit, de origine cubaneză. Acesta ar fi mărturisit pe patul de spital, unui prieten, că a fost implicat în asasinarea preşedintelui american.
Cei doi ani şi jumătate de mandat au fost extrem de tensionaţi pentru J.F. Kennedy. În plin Război Rece, el a avut de înfruntat Uniunea Sovietică, mai ales în timpul crizei rachetelor din Cuba.
Tocmai de aceea, unii istorici și conspiraționiști au contestat rezultatul investigației, iar îndoielile persistă, în ciuda declasificării documentelor.
Teoriile conspirației au proliferat încă de la început
Pe parcursul timpului, din 1992 încoace, s-au desecretizat sute de mii de pagini de documente despre asasinarea lui JFK, dar încă din vremea asasinatului, adică din 1963-1964, se conturaseră teorii ale conspirației, după ce comisia Warren n-a putut stabili în mod rațional și pe baza documentelor existente niciun fel de complicitate în cazul lui Lee Harvey Oswald. Mai mult, unul dintre consilierii apropiați ai lui Kennedy, un mare istoric, Arthur Schlesinger, care era profesor la Harvard și care a jucat un rol important în criza rachetelor din Cuba din 1962, spunea foarte clar că nu crede că a fost o conspirație și era convins că Oswald a acționat singur. Cu toate acestea, teoriile conspirației au proliferat.
Printre documentele desecretizate acum, sunt documente ale CIA, care preiau informații ale Marinei, de la Ambasada SUA din Canberra, unde un angajat al ambasadei sovietice din Canberra, șofer, polonez, care dădea informații de ceva vreme, anunța cu o zi înaintea atentatului că sovieticii oferă foarte mulți bani pentru asasinarea lui Kennedy. Dar aceasta nu este o dovadă, subliniază profesorul Cristian Pîrvulescu. Este doar o informație, nici măcar certificată. E adevărat că respectiva persoană dăduse informații care se adeveriseră cu un an înainte și nu era un spion sovietic, care să fi vrut să intoxice CIA-ul, ci mai degrabă un patriot polonez care încerca în felul lui propriu să contrabalanseze puterea sovieticilor.
În lista nesfârșită de teorii ale conspirației există două principale: una care spune că Lee Harvey Oswald era KGB-ist și Uniunea Sovietică l-a pus să-l asasineze pe JFK, iar cealaltă spune că însăși CIA l-a pus pe Lee Harvey Oswald să-l asasineze pe președinte. Familia Kennedy spune că „inamicii” lui JFK l-au asasinat „din interior”.
Totul s-a întâmplat în Texas, stat de unde venea Lyndon Johnson și care multă vreme a fost controlat de democrați, spre deosebire de situația de azi, când este o regiune republicană. În acel moment, în Texas, un tânăr pe nume George Bush (tatăl lui George Bush jr.) se lansa în operațiuni legate de Cuba. Va deveni mai târziu șef al CIA-ului, primul ambasador al SUA la Beijing, apoi vicepreședintele lui Ronald Reagan, iar în final a ajuns președinte al Statelor Unite între 1988 și 1992, perioada în care a căzut Zidul Berlinului și s-a prăbușit URSS.
S-a făcut o legătură inclusiv între Kennedy și 11 septembrie, s-au invocat interesele petroliștilor, ale capitalismului, dar nici Fidel Castro nu a fost scutit de suspiciunea că ar sta în spatele asasinatului. Și mafia a fost adusă în ecuație, având în vedere legăturile cu Jimmy Hoffa pe care le avea familia Kennedy. Hoffa a fost un puternic lider sindical, liderul sindicatului camionagiilor, apropiat Partidului Democrat, care ar fi avut legături cu mafia. Și el a fost asasinat, iar corpul său a dispărut, un alt eveniment care a dat naștere unor teorii ale conspiraților.
Cine era interesat să-l elimine pe JFK?
Până la urmă, când faci știință, te bazezi pe fapte, pe dovezi, spune Cristian Pîrvulescu.
Lee Harvey Oswald era sub supravegherea CIA de mai multă vreme, potrivit documentelor, dar existau motive serioase: era supravegheat din momentul în care plecase în Uniunea Sovietică, unde se căsătorise, și de unde se întorsese. Ar fi avut, de asemenea, presupuse întâlniri cu ambasada sovietică din Mexic.
Toate aceste fapte se întâmplau în plin Război Rece, atrage atenția Cristian Pîrvulescu. În realitate, rațional discutând, avea Uniunea Sovietică vreun interes, după scandalul rachetelor, în care comportamentul ireproșabil al lui Kennedy a rezolvat o problemă importantă, să se debaraseze de Kennedy? Cred că nu, spune politologul. Poate Castro - da, era absolut irațional, emotiv, dar avea el posibilitatea să organizeze un asemenea atentat?
Un atentat organizat probabil n-ar fi scăpat nici FBI-ului, nici CIA-ului. Nu trebuie să uităm că aici e o problemă: sunt două instituții diferite - FBI este echivalent cu SRI, acționează în interiorul SUA, CIA este SIE, acționează în afară. Ei bine, CIA nu putea să-l urmărească pe Oswald în interior, era o problemă a FBI-ului, iar FBI-ul nu privea cu ochi buni președinția lui Kennedy, care era una revoluționară. De la Roosevelt, dar Roosevelt nu a fost nici pe departe inițial atât de progresist, nu existase o asemenea președinție, într-un timp atât de scurt. În nici măcar trei ani de mandat, Kennedy a făcut atât de multe lucruri, încât le comentăm și astăzi - și nu doar datorită acestui asasinat, care a întrerupt cu siguranță o carieră politică de succes. Pe de altă parte, și fratele său a murit asasinat, să nu uităm, exact când se pregătea, în 1968, să candideze la președinție. Probabil istoria SUA ar fi fost altfel.
Richard Nixon, cel pe care Kennedy l-a înfrânt la alegerile din 1960 - a fost o diferență de doar 100.000 de voturi - a fost convins că democrații au fraudat alegerile și a avut o frustrare permanentă, iar acesta este și motivul pentru care instala celebrele microfoane în sediul de campanie al democraților, în scandalul Watergate.
Deci, teoriile conspirației erau prezente peste tot, fac parte din viața noastră și nu de ieri, nu de azi, ci din totdeauna - a punctat, la Digi24, profesorul Cristian Pîrvulescu.
Panică la Kremlin
Ofițeri KGB fugiți din Uniunea Sovietică în Statele Unite au relatat - și au prezentat documente - despre panica de la Kremlin în momentul producerii asasinatului. Din această cauză, Kremlinul dă undă verde unei campanii de dezinformare în legătură cu sursa CIA pentru asasinarea lui JFK. Sovieticii plătesc apariția a două cărți și a multor articole de presă, primul dintre ele într-o obscură gazetă muncitorească din Marea Britanie și apoi articolele și cărțile s-au alimentat unele pe altele, exact ca în zilele noastre, și s-a născut teoria conspirației cum că CIA ar fi fost la baza afacerii.
Panica la Kremlin s-a iscat tocmai pentru că aparent erau ușor de învinovățit sovieticii, din cauza Războiului Rece, explică Cristian Pîrvulescu. Panica este cea mai bună dovadă că nu de acolo, de la Kremlin, a plecat ideea asasinatului. Nimeni nu poate să garanteze că n-or fi existat discuții cu Oswald în perioada în care a fost în Uniunea Sovietică. La rândul lui, a fost urmărit de KGB și nici acolo nu a fost privit cu foarte multă încredere, pentru că era un american și pentru că părea destul de ciudat să vezi, în momentul în care mii, zeci de mii de est-europeni și sovietici fugeau în Vest, să vezi un american că merge în Uniunea Sovietică, subliniază profesorul Pîrvulescu.
„Povestea asasinării lui Kennedy este, de fapt, elucidată, dar nu vrem să acceptăm concluziile acelui raport oficial care a conchis că Oswald a acționat de capul lui. Asta este concluzia și până acum nu este nicio altă concluzie oficială și nicio altă concluzie care se se bazeze pe date. Ce putem învăța este că orice teorie a conspirației poate fi demontată: În favoarea cui funcționează și care sunt datele pe care le conține? Sunt ele demonstrabile? În momentul în care nu există dovezi categorice, irefutabile, atunci nu are niciun fel de bază. Poate fi foarte ușor falsificată, deci este un fals”, a conchis profesorul Cristian Pîrvulescu.
Editor : Luana Pavaluca
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
