SUA are 100.000 de decese înregistrate din cauza pandemiei. Angajații americani care pierd pe cineva apropiat au la dispoziție puține zile pentru înmormântare și doliu. Acest lucru, în combinație cu stresul privind păstrarea locului de muncă, scade productivitatea și mărește incertitudinea unui lucrător de care depind și alte vieți.
Lumea lui Kristy s-a năruit în momentul în care a auzit un zgomot puternic în baie, venind dinspre partenerul ei de opt ani de zile, tatăl a celor doi copii ai săi. O presupusă dependență de opioide l-a răpit pe 2 mai. Grăbindu-se din camera de zi către sunetul acelei căderi, Kristy i-a găsit corpul care nu răspundea blocând ușa băii. Paramedicii i-au anunțat moartea când au ajuns.
Aceasta a fost prima lovitură.
A doua a venit mai târziu în acea zi când a anunțat locul de muncă despre ce se întâmplase.
Kristy nu a dorit să-și facă public numele de familie, de teama unor posibile consecințe venite din partea angajatorului, un centru prin care femeile vindecate de dependență pot primi ajutor pentru o tranziție către reintegrarea în societate. Ea a afirmat că șefii i-au spus că îi acordă cinci zile de concediu în caz de deces.
Cinci zile pentru a-și suna membrii familiei, să obțină un certificat de deces, să se ocupe de treburile juridice și financiare, să pregătească funeraliile. Iar la un moment dat în acele cinci zile să-și plângă pierderea înainte de a se întoarce la muncă.
“Cinci zile? Este o nebunie pentru mine. Nu ai timp nici să ții doliu în primele zile. Ești în șoc”, a declarat Kristy pentru Business Insider.
Însă cinci zile reprezintă, în America anului 2020, un timp generos pentru a deplânge pe cei care nu mai sunt printre noi. Politica obișnuită de resurse umane acordă între una și cinci zile de concediu în caz de deces. Cea mai folosită perioadă este de trei zile.
Povestea lui Kristy este o tragedie personală care expune o catastrofă națională: oamenii sunt lipsiți de timpul necesar ca să treacă prin emoțiile lor.
Pandemia a cauzat 100.000 de decese în Statele Unite. Cei care sunt în viață îi pot plânge pe cei dragi, sau să încerce acest lucru, în funcție de pachetele de beneficii primite la locul de muncă.
O politică care este “rău în urmă”
Deși evitată în cultura americană, moartea este o parte a vieții.
Criza de opioide, pandemia de coronavirus, când aceste tragedii erup dezvăluie cât de prezentă este moartea și doliul în viețile americanilor.
Sute de știri au arătat în mod clar că pandemia a expus multitudinea de moduri în care a avea asigurarea de sănătate legată de locurile de muncă creează un risc financiar și personal pentru oamenii de acolo. Asistența medicală pentru probleme mentale este mai puțin apreciată decât îngrijirea fiziologică, iar doliul nu este discutat suficient chiar printre susținătorii îngrijirii acordate sănătății mentale.
Un studiu efectuat în 2016 de Societatea americană pentru Managementul Resurselor Umane a găsit că majoritatea anagajatorilor oferă patru zile pentru moartea partenerului sau a copilului, trei zile pentru moartea altui membru de familie, precum un frate sau o soră sau chiar un părinte, iar o zi este acordată pentru un membru al familiei extinse, precum o mătușă sau un văr. Nicio zi nu este acordată pentru un prieten sau coleg.
Politicile sunt chiar mai neclare când vine vorba de partenerul de viață care nu împarte legământul formalizat prin sânge sau mariaj. Kristy și partenerul său nu erau căsătoriți, așa că angajatorul ei trebuia să-i acorde o zi liberă. Ea a precizat că a primit maximul de cinci zile doar pentru că managerul ei a decis să facă o excepție.
“Suntem în urmă rău în a acorda atenție doliului, din păcate”, a spus Lisa Murfield, manager de resurse umane care a lucrat în industrie timp de 20 de ani.
O istorie a doliului în America
În anii ’70, sociologii și psihologii au devenit mai interesați în doliu. Discuțiile publice începute de ei au stimulat schimbarea în cadrul companiilor, potrivit cărții “Moartea și politica socială în vremuri grele”.
Cu toate acestea, mulți angatori alocă doar destul timp cât un angajat să poată aranja și să participe la funeraliile unei persoane dragi. Acest lucru nu s-a schimbat prea mult, au explicat experți de resurse umane pentru Business Insider. De fapt, guvernul federal al SUA încă se referă la concediul în caz de deces ca fiind “concediu pentru funeralii”.
Evenimentele importante care s-au soldat cu mulți morți, precum atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, au încurajat mai mulți angajatori să adopte politici de acordare a zilelor libere. Însă, conversația se învârte în jurul participării la înmormântare, în contrast cu procesul doliului și trauma care acompaniază moartea.
Precum în cazul altor beneficii, concediul acordat în caz de deces este lăsat la latitudinea companiilor. Deoarece nu există o politică federală în această problemă, angajatorii pot alege să nu acorde niciun fel de timp liber angajatului, chiar dacă acel angajat cere doar o zi să participe la înmormântarea cuiva drag.
Iar în cazul angajaților part-time și a celor care lucrează ocazional este și mai rău.
Însă, SUA nu este singura țară industrializată care este în urmă când vine vorba de răspunsul la cei îndurerați.
Franța acordă trei zile de concediu plătit în caz de deces pentru un soț, partener, părinte, frate, soră sau rudă prin alianță, iar cinci zile pentru moartea unui copil.
Australia acordă două zile de concediu plătit pentru angajații a căror membrii din familia apropiată au murit.
De asemenea, Brazilia acordă două zile libere plătite.
Acordând angajaților timpul pe care îl merită pentru doliu
Numărând zilele ei libere și weekendurile, Kristy s-a întors la muncă la nouă zile după moartea partenerului ei.
“Nu eram nici pe departe pregătită. Nici acum nu sunt”, a spus ea. În timpul interviului acordat Business Insider, a menționat că trebuia să fie la muncă, însă a anunțat angajatorul că ajunge târziu.
Terri Daniel, preot clinician, profesionist avizat în traumă și educator privind sfârșitul vieții, spune că doliul este procesat într-o perioadă mai lungă, și că nu este ceva după care “te recuperezi”. Durează luni, uneori chiar ani de muncă.
“Adaptarea este ceea ce facem când ceva devine insuportabil și vrem ca acel lucru să dispară. Da, doliul poate fi experimentat în acest fel, însă invită – cere – ca să lucrăm cu el pentru a ne vindeca”, a precizat Daniel pentru Business Insider.
Ne putem aștepta ca oamenii să se întoarcă la muncă după una – cinci zile?
Experții consultați de publicația americană spun că forțarea angajaților să se întoarcă la muncă înainte ca ei să fie pregătiți nu dăunează numai sănătății mentale – poate duce la costuri mari din cauza productivității pierdute de către companii. În 2002, cercetătorii au încercat să cuantifice impactul doliului asupra economiei americane. Au găsit că productivitatea pierdută și rata crescută a absenteismului printre lucrătorii îndoliați costă statul mai mult de 75 de miliarde de dolari pe an.
Având o politică generoasă pentru concediu în caz de deces mărește loialitatea angajatului, susține Murfield.
Pentru Kristy, compania îi oferă un program de lucru flexibil, dar trebuie să recupereze orele pierdute în acea săptămână. Dacă nu face acest lucru, ea spune că ar putea fi penalizată.
Rămasă mamă singură, Kristy ia în calcul concediul în caz de dizabilitate pentru probleme de sănătate mentală. Sărind peste mai multe ore de lucru, nu știe când sau cum va putea să recupereze.
“Îmi provoacă atât de mult stres acum, că nu știu ce voi face”, a spus aceasta.
Redactor: Alexandru Costea
