Doi „lei” ai Războiului Rece l-ar putea învăța câteva lucruri pe noul președinte ales al Statelor Unite, Donald Trump, se arată într-un articol de opinie publicat de „The Washington Post”.
Zbigniew Brzezinski și Brent Scowcroft FOTO: The Washington Post
Înainte ca Donald Trump să intre cu buldozerele ca să „sece mlaștina” de la Washington, ar putea să ia în considerare realizările din cariera a doi oameni care întruchipează tradiția bipartizană în conducerea politicii externe, scrie David Ignatius, care îi nominalizează Zbigniew Brzezinski și Brent Scowcroft, doi foști consilieri pe teme de securitate națională.
Veneau din lumi foarte diferite, dar au construit împreună tradiția de politică externă pe care Trump pare acum gata să o demoleze, spune autorul articolului.
Brzezinski, acum în vârstă de 88 de ani, este un refugiat polonez care a servit în timpul președintelui democrat Jimmy Carter. Scowcroft, în vârstă de 91 de ani, este un mormon din Utah, fost ofițer, care a lucrat pentru președinții republicani Gerald Ford și George H.W. Bush.
Ambii au fost figuri-cheie în Războiul Rece și au fost decorați recent de secretarul apărării, Ashton B. Carter, cu cea mai înaltă medalie pe care Pentagonul o acordă civililor pentru meritele lor în serviciul public (Distinguished Public Service Award).
Ambii au criticat deschis invazia din Irak din 2003, cu riscurile politice de rigoare. Și au împărtășit viziunea că Statele Unite trebuie să se implice pe plan internațional și să conducă o rețea globală de alianțe de securitate și parteneriate comerciale. Acest sistem, fixat prin NATO și alianțele cu Japonia și Coreea de Sud, a fost adesea descris drept „ordinea internațională liberală”. Odată cu alegerea lui Trump, această arhitectură globală pare să se clatine, scrie David Ignatius.
Trump nu are experiență și e greu de prevăzut care vor fi viziunile sale în materie de politică externă. Dar mulți dintre susținătorii săi sunt revoltați față de „globalizare”, pe care o percep ca pe o amenințare..
Trump trebuie să fie atent ce lasă deoparte. Ar putea fi vorba de însăși structura unei puteri americane durabile. A fost construită pe forță militară, da, dar și pe generozitate și deschiderea sistemului. Indiferent câte greșeli ar fi făcut America în ultimii 150 de ani, oamenii încă cred în visul american, arată David Ignatius.
„Globalizarea” căreia i se opun susținătorii lui Trump este aproape imposibil de distrus la nivel economic – astăzi, piețele financiare și corporațiile sunt conectate instantaneu și sunt integrate. Însă la nivel politic, sistemul global se destramă deja și asta ar trebui să-l îngrijoreze pe Trump, nu să-l bucure. Pe măsură ce sistemul condus de America slăbește, beneficiarii vor fi o Chină în ascensiune și o Rusie agresivă. Globalizarea poate că are nevoie de un „curs de corecție”, dar în continuare presupune un leadership american.
Și aici președintele Trump ar putea asculta de Brzezinski și de Scowcroft și de consensul tradițional pe care îl presupune politica externă, spune autorul articolului, care precizează că a stat de vorbă cu cei doi despre Trump.
Scowcroft le spune tuturor republicanilor că dacă Trump le solicită serviciile să accepte, pentru că „acest om are mare, mare nevoie de ajutor”.
Brzezinski, pe care șeful Pentagonului îl consideră unul dintre cei mai mari strategi politici ai timpurilor noastre, spune că America trebuie să trăiască într-o lume nesigură cu „demnitate, idealism și constanță”. Întrebat ce sfat i-ar da lui Trump, Brzezinski a spus: „Dle președinte, nu să nu credeți că limbajul pompos aduce putere. Trebuie să fie convingător. Să fie sincer și franc, dar să nu măguliți. I-ați face lumii un serviciu dacă i-ați spune președintelui Putin: Nu fi un aventurier, mai ales când ai cu tine o pușcă încărcată”.
În nerăbdarea lui de a arăta ce înseamnă cu adevărat să aduci schimbarea, Trump a arătat dispreț pentru toate centrele tradiționale de putere, de la oamenii de știință până la economiști, de la diplomați la generali. Dar Trump trebuie să fie atent. Va dori să fie un președinte bun și de succes. Și a moștenit o națiune care încă este singura superputere din lume, conchide autorul articolului de opinie publicat în „The Washington Post”.