Slalomul uriaş făcut de elevii şi profesorii români pe pojghiţa conflictului îngheţat din Transnistria
„În 2016 trei instituții de învățământ au recepționat trei microbuze, donație din partea Guvernului român. Mijloacele de transport au fost introduse în Transnistria cu titlu de donație gratuită, aşadar aprațin Tiraspolului”, notează un studiu recent despre situaţia la zi a şcolilor din româneşti din teritoriul separatist. O zonă în care, şi strategic, şi la nivel de detaliu realitatea tinde să bată din când în când orice scenariu.
Care este situaţia la zi a şcolilor cu predare în limba română de pe teritoriul transnsitrean, cum a evoluat situaţia acolo cu precădere în ultimii doi ani şi ce probleme cu impact decisiv asupra activităţii şcolilor româneşti persistă în acel spaţiu, în ciuda unor aparente concesii făcute de autorităţile nerecunoscute de la Tiraspol, pe fondul concesiilor cu bătaie lungă făcute de Chişinău în aşa-numita politică a „paşilor mărunţi”?
Răspunsurile se găsesc într-un studiu realizat de Centrul de Studiere a Consecinţelor Conflictului Transnistrean, la care au contribuit Alexandru Zubco, director în cadrul instituţiei Ombudsmanului de la Chişinău, şi Constantin Constantinescu, profesor de Istorie la Colegiul „Emil Botta” din Adjud, prima unitate de învăţământ din România care a semnat declaraţia simbolică de ReUnire a teritoriilor de pe cele două maluri ale Prutului.
„Puncte de acces” în „teritoriul necontrolat”
Înainte de toate, studiul relevă importanţa strategică a celor opt unităţi de predare în grafie latină, contextul politico-militar şi diplomatic din regiune împingându-le să îşi asume, de aproape 30 de ani, un rol mai puţin obişnuit pentru o şcoală.
*Reprezintă cultura românească în Transnistria
*Asigură instruirea în grafia latină a peste 1000 copii din regiune, anual
*Sunt puncte strategice de acces a autorităților oficiale într-o zonă necontrolată
*Impun Chișinăului să identifice soluții în rezolvarea diferendului transnistrean
*Sunt reprezentanții Chișinăului și Bucureștiului în teritoriul necontrolat de acestea
*Reconfirmă aspirațiile părinților, profesorilor și elevilor de a fi instruiți în limba maternă;
*Au pus bazele funcționării limbii și a dreptului la instruire în regiunile de conflict;
Chiar şi aşam, însă, notează autorii studiului, „aceste instituții funcționează grație insistenței părinților, elevilor și corpului didactic, care au ripostat pe parcursul anilor pentru a-și revendica drepturile”.
Opt licee româneşti şi o menghină geopolitică
Liceul „Evrika” din Râbnița este localizat într-o creșă, neacomodată pentru studii. Spațiul respectiv este închiriat de la Uzina Metalurgică din 2003. Valoarea chiriei atinge 50 mii dolari SUA/an. Contractul de chirie este negociat anual. Clădirea nu dispune de cantină, sală de sport, sală de festivităţi sau bibliotecă. Elevii sunt nevoiți să facă sport într-o clasă improvizată.
Tot aici, au loc festivitățile și alimentația elevilor. O clasă a fost deschisă cu 2 ani în urmă pentru preșcolari. Misiunea acestei clase este de a-i învăța pe copii limba română, pentru că grădinițe în română lipsesc.
Liceul are autocar și microbuz. Inițial, liceul a primit acordul de la administrația locală cu privire la construcția unui sediu. Însă în 2004, sediul respectiv a fost luat abuziv, construcțiile încetate, elevii și profesorii izgoniți.
În liceu își fac studiile peste 110 elevi.
Liceul „Mihai Eminescu” din Dubăsari este localizat într-un centru de recreere de pe timpurile sovietice. Spațiul este în evidența Ministerului Sănătății și Protecției sociale al R. Moldova. Camerele de studii sunt extrem de mici, respectiv distanța bancă-tablă ajuge de 50 cm.
Se practică schimbul de elevi în perioada orelor pentru a nu dăuna văzului. Pe teritoriul liceului au loc diverse manifestații cu caracter patriotic organizate de separatiști, aceştia din urmă considerând că teritoriul le aparține.
În liceu își fac studiile peste 320 elevi.
Liceul „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol nu are propriul sediu. Zilnic, elevii și corpul didactic fac naveta spre satul Doroțcaia, cca. 50 km (tur-retur). În Doroțcaia (localitate controlată de Chișinău) studiile au loc în sediul liceului din localitate în schimbul II.
Liceul Ștefan cel Mare achită plata pentru chirie administrației raionale Dubăsari, Moldova. Organizarea copiilor pentru studii are loc cu ajutorul a patru autocare închiriate din Grigoriopol (Transnistria).
Ca sa ajungă în Doroțcaia, elevii trec printr-un post transnistrean de control. De multiple ori, acestora li se refuză trecerea prin posturi, sunt supuși intimidărilor și umilințelor.
În liceul își fac studiile peste 140 elevi.
Liceul „Alexandru cel Bun” din Tighina activează în trei sedii închiriate (grupe mici, medii și mari). Toate sediile sunt în diferite sectoare ale orașului Bender, ceea ce îngreunează comunicarea interșcolară.
În liceu își fac studiile peste 440 elevi.
Liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol este localizat în centrul orașului Tiraspol (în regiunea Misiunii OSCE din Tiraspol).
Clădirea este închiriată de la administrația orașului la un preţ ce depăşeşte 600 mii lei moldoveneşti (deși valoarea acesteia ar fi de cca 200 mii lei moldoveneşti). Sediul nu este adaptat pentru a corespunde tuturor cerințelor de organizare a studiilor și are doar 11 clase.
Liceul nu dispune de sală de sport, pentru festivităţi și nici de cantină sau curte. Toate activitățile au loc în clase şi pe holul de la etajul al doilea.
Asigură instruirea a peste 100 elevi din oraș și regiunile limitrofe.
Gimnaziul Corjova, raionul Dubăsari, închiriază o clădire de la fostul colhoz din localitate. Clădirea a trecut la administraţia transnistreană cu câțiva ani în urmă. Astfel, gimnaziului i-a fost impusă o chirie care a ajuns să fie de peste un milion de lei moldoveneşti.
În Gimnaziu își fac studiile peste 60 elevi.
Gimnaziul Roghi, raionul Dubăsari, este localizat în satul Roghi, de facto administrat de autoritățile separatiste. Acestea au lansat o adevărată campanie de subminare a școlii prin urmărirea părinților și descurajarea acestora de a-și trimite elevii la instituția românească.
În plin an de studii, administrația tiraspoleană a ademenit 13 elevi ai gimnaziului să-și continue studiile la școala moldovenească din orașul Dubăsari, promițându-le un supliment de masă comnstituit din fructe exotice și transport gratuit. Acest fapt a influențat negativ procesul educațional de la Gimnaziu. Chiria depăşeşte 5000 dolari pe an.
În gimnaziu sunt instruiți peste 50 elevi.
Gimnaziul internat își are propriul sediu în orașul Bender. Aici învaţă 35 elevi orfani, toţi minori, care provin din diferite regiuni ale Republicii Moldova.
În finalul acestei liste se impune însă o menţiune, prezentă şi în studiul citat mai sus, legată de chiriile percepute şcolilor româneşti de aşa-zisele autorităţi transnistrene.
Potrivit documentului, actualul lider de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, ales în decembrie 2016, „a anulat taxele exagerate pe care le achitau lucrătorii și părinții acestor școli, ridică taxele de chirie, substituindu-le cu plata simbolică de 1000 lei MDL lunar (echivalentul a 51 Euro). În schimbul acestei monede, Krasnoselski obține recunoașterea actelor de studii transnistrene pe arena națională și internațională. Guvernul moldav a acceptat în cadrul negocierilor ca actele de studii transnistrene să fie recunoscute valabile sau echivalate ca legale. Astfel, studiile transnistrene devin recunoscute ca atare”.
Cum îşi fac loc rusismele în vocabularul copiilor români
„Eu sunt demult în Tiraspol”, spune Ion Iovcev, directorul uneia dintre şcolile prezentate mai sus, respectiv al Liceului „Lucian Blaga”, din capitala regiunii separatiste. „În 2012, OSCE ne împingea să ne înregistrăm școlile la Tiraspol pentru a primi o autorizaţie simplificată. Ne-am opus și atunci, ne opunem și acum pentru că altfel ar ceea ce va urma va fi reducerea la tăcere. Dacă am accepta înregistrarea unităţilor noastre la Tirapsol, viitorul moldovenilor va fi acela că, într-un final, nu vor mai vorbi limba română”, subliniază profesorul Iovcev.
Însă procesul de rusificare, chiar dacă pe alocuri lent, e unul sigur, şi speculează din plin componenta extra-şcolară în viaţa de zi cu zi a copiilor care studiază în limba română.
Profesoara Galina Ceban, de la Liceul „Alexandru cel Bun” din Tighina, explică despre ce este vorba: „Copiii, în afara orelor de curs, mai frecventează și scoli de creație, sport, artă. Ei bine, toate sunt cu predare în limba rusă. Este şi motivul pentru care se mai strecoară, involuntar, în vocabularul elevilor noştri unele rusisme”.
De la „pot să aleagă” la „nu ai nicio şansă”
Refuzul celor opt şcoli româneşti de a se înregistra în Transnistria reprezintă totuşi o problemă pentru Tiraspol, confirmă fostul viceministru al Educaţiei de pe teritoriul separatist, Veaceslav Popescul. „Activează pe teritoriul Transnistriei, dar nu sunt înregistrate în Transnistria. Apoi, conducerea de la Tiraspol nu este de acord cu învățământul în limba română întrucât tinerii care învață în școlile românești nu se vor putea integra uşor în societate”, mai spune Veaceslav Popescul, în prezent cadru didactic la Universitatea „Taras Sevcenco” de la Tiraspol.
Deloc surprinzător, Veaceslav Popescul consideră că „din punct de vedere al educației avem o legislație foarte bună”, insistă că „în Transnistria copiii pot să aleagă în ce limbă să învețe, din cele trei”, dar admite că sistemele de învăţământ de pe teritoriul separatist şi cel din Republica Moldova „se dezvoltă diferit”.
„Nu ai nicio șansă în viaţa de zi cu zi dacă nu cunoști limba rusă. Nu poți face un pas, chiar dacă oficialitățile transnistrene spun că acolo se învață în trei limbi”, spune, în replică, Ion Leaşcenco, preşedintele Blocului Unităţii Naţionale, de la Chişinău.
Activistul unionist atrage totodată atenţia că „nu există limba română în grafie chirilică (cea acceptată oficial de separatiştii transnistreni – n.r.) decât în capetele autorităților criminale de la Tiraspol” şi tocmai de aceea, mai crede Leaşcenco, normalizarea relaţiilor dintre cele două maluri nu poate fi atinsă decât după o perioadă de carantină. „Doar după ce se parcurg în regiunea separatistă cei trei pași esenţiali - demilitarizare, democratizare, decriminalizare - se poate discuta de o integrare între Transnistria și Republica Moldova”, conchide Ion Leaşcenco.
*Declaraţiile au fost fost făcute la seminarul internațional "Mit şi adevăr în învățământul transnistrean", desfăşurat la Colegiul "Emil Botta" din Adjud
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
