Ambasadorul Valeri Kuzmin: O flotă NATO la Marea Neagră va aduce tensiuni în plus
"Nu ar trebui să aveţi nicio îndoială că Rusia nu doar că doreşte, dar este şi hotărâtă să fie un vecin bun, să fie o naţiune care este deschisă pentru cooperare în această regiune mai degrabă izolată de oceanele lumii." (PP) Declaraţia îi aparţine ambasadorului Rusiei, Valeri Kuzmin, şi a fost făcută în interviul acordat Cristinei Cileacu, pentru Digi24.
INTERVIU - partea I
Cristina Cileacu: Domnule ambasador, aţi ajuns în România acum câteva luni. Puteţi să îmi spuneţi care sunt obiectivele pe termen lung ale misiunii dvs în ţara mea?
INTERVIU partea a II-a
Valeri Kuzmin: Mulţumesc pentru această întrebare, Cristina. Într-adevăr am ajuns acum câteva luni şi chiar dacă era perioada concediilor, am început să evaluez situaţia de aici şi chiar de la început pot să vă spun că principalul scop al misiunii mele este să aduc o abordare mai practică a relaţiilor dintre ţările noastre. Cât timp vom considera că avem interese comune, interese care se suprapun, noi credem că putem învăţa lecţii pozitive din istoria noastră comună şi că putem să mergem mai departe în secolul 21, pe baze pozitive, pe moştenirea pozitivă a relaţiilor noastre.
Cristina Cileacu: Sunteţi ambasador într-una dintre cele mai pro-vestice ţări din Estul Europei, iar parteneriatul nostru strategic cu SUA este foarte puternic şi complex. O parte a acestui parteneriat este şi forţa multinaţională de la Marea Neagră şi mă întreb dacă dvs, ca Rusia, sunteţi dispus să împărţiţi Marea Neagră cu noi?
Valeri Kuzmin: Nu cred că această întrebare este formulată corect, pentru că împărţim Marea Neagră, atât timp cât toţi avem graniţe la mare şi trăim aici de secole. Şi deja am stabilit un cadru bun de lucru pentru cooperare aici, de exemplu această Organizaţie de Cooperare Economică la Marea Neagră. Sunt deja câteva aspecte pozitive dezvoltate în domeniul maritim, chiar şi cooperarea navală cum este Black Sea Force. După părerea mea nu ar trebui să aveţi nicio îndoială că Rusia nu doar că doreşte, dar este şi hotărâtă să fie un vecin bun, să fie o naţiune care este deschisă pentru cooperare în această regiune mai degrabă izolată de oceanele lumii.
Cristina Cileacu: Deci, dacă vom avea o flotă multinaţională aici la Marea Neagră Rusia nu ar avea nimic de comentat în această privinţă?
Valeri Kuzmin: De ce? Dacă aţi avea o astfel de flotă, noi nu credem într-o astfel de flotă atât timp cât este doar o presupunere. Şi nu este un secret, din câte îmi dau eu seama, că va fi o flotă NATO. Acest lucru va aduce tensiuni în plus, de care nu are nimeni nevoie, în această regiune. Din mai multe motive, mai ales pentru că avem convenţii care limitează prezenţa străină în această regiune, de exemplu Convenţia de la Montreux, şi vedeţi, întreaga planetă a devenit destul de mică. Vedeţi că tensiunile dintr-o regiune pot influenţa alte regiuni, chiar şi îndepărtate. Dar aici, în această regiune destul de mică, evident o concentraţie în exces a forţelor navale nu credem că ar fi o dezvoltare pozitivă pentru regiune.
Cristina Cileacu: Un alt lucru pe care îl facem împreună cu NATO, a fost recent anunţată o forţă multinaţională în Craiova, în sudul României. Cum este văzut acest lucru din Rusia?
Valeri Kuzmin: Noi privim lucrurile acestea într-un cadru mai larg, într-un context mai amplu. Ştiţi că spre finalul anilor 90, secolul trecut, a fost un act fundamental semnat de Rusia şi NATO, care stipula că nu se mută trupe masive de luptă în ţările din vecinătatea Rusiei. Credem că orice construcţie de acest tip de forţe, care sunt deja în alte ţări şi de asemenea parţial şi în România, în anumite ţări sunt aduse noi unităţi de militari, iar nouă ni se spune să nu ne îngrijorăm pentru că sunt aduse prin rotaţie, personalul militar va sta acolo doar 6 luni şi apoi se rotesc trupele. Noi credem că nu este o diferenţă prea mare legat de bazele pe care aceste trupe sunt acolo, permanent sau prin rotaţie. Acesta este un pretext şi este deja un fapt că pretextul este folosit pentru a fi implementat echipament greu, pentru a fi făcute exerciţii militare complexe în apropierea graniţelor noastre. Noi credem că aceasta este diferenţa. Vedeţi, poate previn întrebarea următoare, că Rusia organizează exerciţii militare. Trebuie să ne amintim mereu că le organizăm pe teritoriul nostru naţional. În ceea ce priveşte forţele NATO, ele sunt aduse aici de la distanţe mari, uneori de dincolo de ocean.
Cristina Cileacu: Republica Moldova este de asemenea un prieten apropiat al României şi vor continua să se bucure de sprijinul nostru. Dar de multe ori, această susţinere oferită de ţările vestice şi România este văzut de Rusia ca un atac asupra intereselor sale. De ce se întâmplă aşa?
Valeri Kuzmin: Mă întreb de unde împrumutaţi aceste expresii, de genul atac sau altele de acest fel.
Cristina Cileacu: Dacă preferaţi, putem folosi destabilizare.
Valeri Kuzmin: În ceea ce priveşte Moldova nu pot să îmi amintesc nicio declaraţie oficială sau vreo mişcare, iniţiativă oficiale, care să poată fi caracterizate în ideea pe care aţi exprimat-o în întrebarea dvs. Noi credem că Republica Moldova este un stat independent. Pentru moment are angajamente duble, diferite unele faţă de altele, dar similare într-o anumită măsură. Este încă membru al uniunii statelor independente din fosta URSS, pe de altă parte a semnat un acord de asociere cu UE. De exemplu, în domeniul economic, în cel al schimburilor comerciale, acest lucru a adus anumite contradicţii la nivelul statutului ei, pentru că în ambele alianţe, în ambele organizaţii, ar trebui să se bucure de regimul de schimburi comerciale libere. Şi dacă Rusia nu are un acord de liber schimb cu UE, trebuie să îşi protejeze interesele economice pe care le-am negociat de exemplu cu Organizaţia Mondială pentru Comerţ în urmă cu 80 de ani. Pentru moment pot să vă spun că menţinem relaţii prietenoase şi egale cu Republica Moldova, nu văd niciun fel de probleme în această privinţă.
Cristina Cileacu: Aţi făcut o donaţie, nu una substanţială, dar totuşi este o donaţie, aşa că vă mulţumim, pentru statuia Cuminţenia Pământului a lui Brâncuşi. Ministrul afacerilor externe de la noi a avut o declaraţie la Digi24 în care spunea că mesajul trimis de ministerul pe care îl conduce a fost înţeles de ambasada Rusiei de aici. Ce aţi înţeles?
Valeri Kuzmin: Nu îmi amintesc de nicio menţiune despre vreun mesaj în acel comentariu publicat în numele ministerului de externe. Dar povestea este simplă, ca un ou, ca pâinea. Când am ajuns aici era perioada concediilor. De câte ori treceam prin Piaţa Victoriei spre vizitele pe care le făceam colegilor din corpul diplomatic, vedeam această fotografie uriaşă pe faţada clădirii guvernului. Eu nu înţeleg bine româneşte şi mi-am întrebat colegii despre ce este vorba. Şi mi-au spus că este o campanie naţională pentru strângerea de fonduri ca să se cumpere această statuie a lui Brâncuşi, ca un semn de recuperare a moştenirii naţionale. Le-am spus, foarte bine, de ce nu, să arătăm că susţinem această campanie. Dar, mi-au spus că din păcate pe reţelele de socializare, campania este însoţită de un fel de videoclip care pleacă de la presupunerea că nimic bun nu poate să apară dinspre Rusia. Şi în acest context în mod particular au învinuit Rusia Dumnezeu ştie pentru ce. Aşa că am simţit că trebuie să avem şi noi o opinie în această privinţă, tot pe reţelele de socializare. Nu pot spune că a fost iniţiativa mea personală, a fost un grup din personalul ambasadei, iar eu m-am bazat pe sfaturile lor şi pe donaţiile lor. Au fost modeste, dar au fost simbolice, după părerea mea. Iar, ca rezultat, din păcate, până acum, chiar dacă nu am primit vreo dovadă că ar fi ceva neprietenos în filmul nostru, suntem nevoiţi să facem faţă unui fel de val de isterie, cu elemente care pot fi descrise drept xenofobe. Ni s-a spus că nu avem dreptul la o opinie. Pretextul lor era că acel film mai lung, neprietenos, era o iniţiativă privată, iar iniţiativa noastră ar fi una oficială. Nu este una oficială, este o reacţie umană firească la evenimentele care au loc. Dacă un popor adună bani să îşi răscumpere moştenirea, ne exprimăm solidaritatea. Nimeni nu este împotriva unui astfel de lucru. Dar dacă este însoţită (n.r. campania) de provocări, de sentimente neprietenoase împotriva ţării mele, nu pot sta deoparte. Trebuie să îmi exprim opinia. Până acum nimeni nu mi-a spus ce anume a fost neprietenos, şi mă refer la adevăratul sens al cuvântului, nu la emoţiile cuiva în mod personal sau ale unui anume grup. Vă pot spune că până acum am discutat deja despre această chestiune, m-am familiarizat cu ea nu doar de pe reţelele de socializare, dar am vorbit personal cu mai mulţi oameni. Şi nu am auzit comentarii de genul celor pe care le aud pe reţelele de socializare. Că este un act neprietenos, umilitor şi aşa mai departe. După părerea mea, dacă vrem să învăţăm ceva despre partenerii şi vecinii noştri, despre poziţia lor, trebuie să le lăsăm înainte de toate dreptul să îşi exprime opinia. Dacă nu suntem de acord, putem începe o discuţie, dar nu doar schimbăm...nu se aplică, nu vom intra într-o astfel de campanie isterică.
Cristina Cileacu: Filmul pe care l-aţi prezentat cu donaţia avea câteva greşeli, după părerea istoricilor noştri. De ce încă mai simte Rusia nevoia să ne înveţe istorie?
Valeri Kuzmin: Nu ar trebui să luaţi acest film drept o declaraţie oficială semnată şi parafată a Rusiei. Vă pot dezvălui un secret: i-am rugat pe prietenii noştri din România să facă o contrainterpretare, dacă vreţi (n.r. la campania Cuminţenia Pământului ). Nu vă spun că aceasta este o interpretare perfectă a istoriei. Aceasta este o interpretare a prietenilor noştri din România drept una pozitivă. Repet, nu este o poziţie formală a Rusiei, nu este poziţia unei „adunări" de istorici, a unei comisii comune, este opinia mea. Imaginaţi-vă că, istoria nu ştie la condiţional sau modul subjonctiv, imaginaţi-vă că armata română nu s-ar fi alăturat alianţei împotriva imperiului turc, în acel război. Poate că prima recunoaştere internaţională a independenţei României ar fi fost amânată, poate până la începutul primului război mondial.
Cristina Cileacu: În regulă, să încheiem acest subiect pentru că nu vom ajunge la o concluzie comună, după câte se pare.
Valeri Kuzmin: Să fim de acord că nu vom fi de acord.
Cristina Cileacu: Da. Să ne îndreptăm spre Orientul Mijlociu. Este o zonă pe care o ştiţi foarte bine. Recent SUA au suspendat discuţiile de pace cu Rusia, despre Siria, iar acest lucru s-a întâmplat după ce preşedintele Putin a suspendat un acord nuclear legat de depozitele de plutoniu. De ce Rusia şi SUA nu au încredere una în cealaltă?
Valeri Kuzmin: De asemenea, este o întrebare pentru care este nevoie de explicaţii lungi. Din păcate, din anii 90, secolul trecut, când Federaţia Rusă a devenit un jucător independent pe harta politicii internaţionale, aveam atitudini simple şi cooperante îndreptate spre SUA, în mod special în Moscova, nu doar la nivelul conducerii ci şi la nivelul publicului. Mai târziu, am avut câteva episoade, inclusiv un proces important pentru mentalitatea rusească, cel al extinderii NATO. Nu am protestat, nu am făcut demonstraţii, nu am făcut niciun fel de mişcare abruptă şi surprinzătoare la acea vreme. Dar treptat, când am văzut că în ciuda acelui act fundamental semnat dacă nu mă înşel în 1997-1998, despre toate lucrurile acestea, pentru a promova încrederea reciprocă şi ca să îndepărtăm suspiciunile în exces ale celeilalte părţi. Am văzut că NATO se extinde şi se tot extinde către teritoriul nostru naţional. Mai târziu, pe 11 septembrie, când SUA au fost atacate de organizaţia teroristă Al-Qaida, Rusia şi Vladimir Putin, preşedintele nostru, au fost primii care şi-au anunţat susţinerea, solidaritatea şi pregătirea pentru cooperare în bătălia globală împotriva terorismului alături de SUA, necondiţionat. Dar procesul a continuat. Ca rezultat, suntem acum în punctul în care suntem.
Cristina Cileacu: Secretarul de stat John Kerry a avut recent o declaraţie, într-o discuţie cu partenerii sirieni, şi a spus că "problema cu Rusia este că nu respectă legea internaţională". Cum comentaţi această declaraţie?
Valeri Kuzmin: Pot spune doar că dl Kerry are dreptul să îşi exprime părerea, a nostră este total diferită. Să luăm doar un episod limitat în timp şi de durata acestui interviu, din criza actuală din Siria. În urmă cu un an, sau mai exact acum un an, la invitaţia guvernului legitim al Siriei, unităţi majore de aviaţie ale Rusiei au fost trimise pe teritoriul sirian şi au ajutat la loviturile împotriva opoziţiei şi a Daesh. Dacă vă amintiţi la început erau dovezi foarte clare aduse de armata noastră, inclusiv imagini din satelit şi făcute cu drone, care au arătat întregii lumi că la acel timp, iar eu vorbesc despre 4 ani de la momentul începerii războiului din Siria, timp în care America a pretins că a format o coaliţie antiteroristă de luptă împotriva Daesh în Siria, dar noi am arătat lumii întregi că drumurile de aprovizionare cu tot felul de echipamente şi muniţie şi cele cu sens invers care aprovizionau la schimb cu petrol produs în regiunile controlate de Daesh, erau operaţionale. Am început să bombardăm acele linii de transport, am adus tot felul de dovezi, multe ore de filmări. Nu s-a întâmplat nimic. Să mergem mai departe. Apoi, drumurile acestea în Siria au început să semene cu branza elveţiană, cu zone de control din loc în loc. Cea mai mare parte a estului şi nord estului ţării era controlată de Daesh. 26.48...27.40 Am început să ne mişcăm şi a fost intenţia noastră sinceră să începem o cooperarea mai strânsă cu SUA pentru lupta împotriva Daesh şi ameninţările teroriste, pentru că acele imagini cu oameni decapitaţi, nu doar în Siria, ci şi în Libia, şi era impresia că această plagă se va extinde în tot Orientul Mijlociu. Ni s-a spus: vedeţi, este foarte greu de separat opoziţia moderată contra regimului Assad de organizaţiile teroriste. Răspunsul era foarte clar. În regulă, cum credeţi, dar este de importanţă critică să îi separăm, altfel nu vom putea găsi o cale eficientă de luptă, ca să distrugem formaţiunile din Siria. Trecem peste foarte mulţi paşi şi ajungem la evenimentele recente. Care a fost răspunsul SUA? Nu putem separa opoziţia moderată, de exemplu Jabhat Al-Nusra, care este o filială recunoscută internaţional a Al-Qaida, cea care a atacat pe 11 septembrie SUA.
Aşa că am ajuns la momentul în care a apărut şansa să lansăm iniţiativa de încetare a focului şi să încercăm să găsim soluţii politice. Acum au inventat o altă explicaţie. Nu putem separa opoziţia moderată de terorişti pentru că sunt bombardaţi fără discriminare. Un argument foarte frumos. Dar când în urmă cu o lună jumătate, în august, când teroriştii au închis estul Alep care este acum centrul întregului conflict, nimeni nu a plâns. Ce s-a întâmplat în acel moment? Atunci, teroriştii au luat ostatici peste 100 de civili şi i-au reţinut acolo. După aceea, de mai multe ori, au fost deschise câteva coridoare umanitare, cu ajutorul nostru. Situaţia este aşa cum vă spun eu acum: civilii sunt ţinuţi ostatici de terorişti, nu li se permite să iasă din oraş. Şi nici nu permit ca acele convoaie umanitare să intre.
Cristina Cileacu: Dle ambasador, ştiţi numărul de victime de până acum din Alep?
Valeri Kuzmin: Da, îl cunosc.
Cristina Cileacu: Care este?
Valeri Kuzmin: Ştiţi numărul de victime din Alep din primii patru ani şi jumătate de război.
Cristina Cileacu: A fost mai mic decât este acum.
Valeri Kuzmin: Nu este aşa. Credeţi-mă. Doar nu vreţi să vă amintiţi varianta corectă. Ar trebui doar să vă periaţi puţin memoria şi o să descoperiţi că numărul de victime nu mă refer la oamenii decapitaţi, nu.
Cristina Cileacu: Vorbesc despre momentul începerii bombardamentelor.
Valeri Kuzmin: Dacă urmăriţi evenimentele din Irak şi Siria, dacă treceau câteva zile fără niciun act terorist era o pauză în ostilităţi. Erau atentate unul după altul. Aruncau în aer totul.
Cristina Cileacu: Iar acum bombardaţi întregul oraş. Ştiţi, numărul copiilor morţi era de 911, ieri. Doar în Alep, după bombardamente. Este aceasta o metodă de luptă împotriva terorismului?
Valeri Kuzmin: Poate sunteţi puţin în urmă cu informaţiile, tocmai am văzut într-un buletin al ministerului nostru de afaceri externe, am agreat încă o dată încă o încetare a focului în scop umanitar, de 72 de ore. Problema nu este cu cei care vor să distrugă terorismul, ci cu aceşti terorişti şi dacă le permitem să rămână acolo, numărul victimelor inocente va creşte.
Cristina Cileacu: Deci este mai bine să ucideţi un număr mare de civili?
Valeri Kuzmin: Nu cred că acest subiect este de vorbit într-un interviu, v-am înţeles logica. Nu o împărtăşim.
Cristina Cileacu: În regulă. Să ne întoarcem la relaţiile cu SUA, vorbesc despre Rusia şi SUA. Credeţi că viitorul preşedinte al SUA va îmbunătăţi sau le va menţine la acest nivel relaţiile?
Valeri Kuzmin: Pentru noi a fost o surpriză foarte mare că Rusia şi preşedintele nostru au devenit "bau-bau-ul" universal, subiectul universal al discuţiilor electorale din SUA. După părerea mea şi aceasta este poziţia noastră.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
