Rusia pare a construi, cu maximă discreție, un „regat” al mercenarilor în Africa

În timp ce relațiile Rusia-China își etalează în aceste zile cooperarea militară în cadrul exercițiilor Vostok 2018, anunțate ca fiind cele mai mari manevre navale de la Războiul Rece încoace, Kremlinul își dezvoltă în spatele cortinei și o altă rută geopolitică, deocamdată subtilă, fără parada de forță a unui parteneriat strategic.

Republica Centrafricană poate fi considerată acum cureaua de transmisie comercială a emisarilor ruși pe continentul african, furnizând în ritm accelerat armament pe contracte faraonice și alte servicii militare regimurilor politice din această zonă a lumii.

În multe cazuri, atrag atenția experții, profitul vânat de Rusia este unul singur: monopolul pe exploatarea resurselor naturale, notează cotidianul The Guardian.

Însă Rusia nu are doar o linie comercială profitabilă de armament în Republica Centraficană, de pildă, ci și o piață de desfacere pentru firmele de mercenariat apropiate Ministerului rus de Interne.

Nu mai puțin de 175 de contractori privați activează în acest moment în inima Africii.

„Narațiunea oficială” este aceea că guvernul rus și autoritățile centrafricane au o „colaborare îndelungată”, a declarat pentru cotidianul britanic un oficial internațional care a monitorizat îndeaproape activitatea intensă a Rusiei în ceea ce pare a fi deja un posibil fief militar african.

„Toată lumea este bulversată de rapiditate cu care au loc” vânzările de arme, a adăugat oficialul.

Analiștii vorbesc despre un cumul de factori care determină Rusia să arunce diverse ancore strategice în Africa. În primul rând, izolarea diplomatică a Kremlinului pe linia UE via SUA.

Totodată, cum îi stă de altfel în obișnuință, Rusia mizează și pe un raționament istoric, este de părere Paul Stronski, expert al Carnegie Europe for International Peace.

Ce înseamnă asta? Este vorba despre un bagaj mai vechi al politicii externe rusești: „mișcările sovietice de eliberare”. Mai precis, anii 1970, când URSS își impunea propria rețetă de „democrație populară” în state precum Etiopia, Mozambic sau Angola, perioada de fascinație în aceste țări față de retorica anti-colonialistă pe care sovieticii o foloseau pe post de momeală imperialistă în Africa.

Dacă Beijingul întruchipează pentru guvernele africane cămara cu bunătăți consumeriste și investiții în infrastructură, Rusia vine pe o altă nișă vitală: fabrica de armament de care regimurile politice de aici au nevoie.

Rastorguev, Radchenko, Dzhemal

Activitatea discretă a Rusiei în Africa a ajuns recent în atenția presei internaționale, după ce cineastul rus Alexander Rastorguev, cunoscut critic al președintelui Vladimir Putin, cameramanul Kirill Radchenko și reporterul Orhan Dzhemal au fost uciși într-o ambuscadă în Republica Centrafricană.

Cei trei ajunseseră în Republică pentru a realiza un nou documentar despre deja celebra CMP Wangner, o firmă de mercenari infanteriști care ar fi prestat servicii pentru armata rusă în mai multe teatre de război, printre care Siria, estul Ucrainei. Deși unitatea nu apare în niciun act, în niciun registru al persoanelor juridice, nici în structura Ministerului rus al Apărării. 

Bărbaţii au fost găsiţi fără viaţă în afara oraşului Sibut, localizat la 188 de kilometri nord de capitala Bangui.

Rastorguev, Radchenko şi Dzhemal lucrau la documentar pentru organizaţia Investigation Control Center, fondată de mogulul aflat în exil Mikhail Khodorkovsky.

CMP Wagner ar avea legături cu Evgeni Prigozhin, supranumit „bucătarul lui Putin”,  deoarece lanțul de restaurante pe care îl deține acesta găzduiește de obicei cinele liderului de la Kremlin cu diverși demnitari străini.

Prigozhin a fost implicat şi în scandalul privind campania şi alegerile prezidenţiale din SUA din 2016.

În 2013, Republica Centrafricană se afla sub embargo ONU asupra armelor, când o coaliție de grupări paramilitare, în special musulmane, cunoscută ca Seleka a pus mâna pe putere. Acesta a fost butonul declanșator al unui răbzoi care a dus la moartea a mii de persoane.

În 2016, Faustin-Archange Touadera a fost ales președinte al Republicii Centrafricane, însă o mare parte a țării rămâne în continuare sub controlul a diferite grupări militare, în special al luptătorilor Seleka și al unei alianțe creștine cunoscută sub numele Anti-balaka.

În Republica Centrafricană există și o misiune ONU de menținere a păcii.

În 2017, Moscova a obținut în Consiliul de Securitate al ONU o excepție de la embargo, fapt care i-a permis să livreze arme forțelor guvernamentale din Republica Centrafricanăm pentru a ține piept amenințării grupărilor paramilitare.