Până în iunie din 2022, lucrătorii sexuali din Belgia făceau parte din economia subterană. Aceste persoane nu aveau acces la asigurări sociale, salarii în caz de boală, împrumuturi sau credite și nici nu plăteau taxe către stat. Dar toate acestea s-au schimbat odată cu adoptarea unei legi pentru dezincriminarea lucrătorilor din domeniu, prima din Europa și a doua din lume, scrie Euronews.
„Ne-am luptat din greu pentru această lege”, a declarat Daan Bauwens, director interimar al UTOPI, o organizație belgiană de lucrători sexuali.
Belgia a dezincriminat toate părțile terțe și a permis unora să fie angajați în mod legal ca lucrători sexuali, cu un contract care să le garanteze drepturile de muncă.
Înainte de noua lege, munca sexuală era „tolerată”, dar rezultatul a fost un sector în care nu au existat standarde sau garanții, despre care Bauwens a spus că sunt cruciale pentru a preveni exploatarea.
Un alt factor cheie a fost impactul pandemiei de COVID-19 și politicile de izolare, care a reprezentat „o perioadă dezastruoasă pentru lucrătorii sexuali”, potrivit lui Bauwens – deoarece, ca parte a economiei subterane, nu au putut accesa sprijinul din partea statului belgian.
A existat o campanie masivă pentru a ajuta financiar lucrătorii sexuali, iar autoritățile belgiene au contribuit în cele din urmă la această schemă. Problema a atras multă atenție din partea mass-media, ceea ce a contribuit la punerea dezincriminarii pe ordinea de zi atunci când a fost format un nou guvern de coaliție în octombrie 2020.
„Lucrătorii sexuali se organizează, știu cum să o facă, pot vorbi pentru ei înșiși și au unele cerințe politice”, a mai precizat Bauwens.
„Munca sexuală este muncă”
În timp ce Belgia este primul stat din UE care a dezincriminat munca sexuală, Țările de Jos, Germania și Austria au toate o formă de muncă sexuală legalizată. În schimb, Suedia și Franța incriminează cumpărarea de sex, dar nu și vânzarea, cu scopul larg de a „aboli” munca sexuală.
Dezbaterea asupra modului de abordare a muncii sexuale se mută acum în Parlamentul European, unde Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, cunoscută sub numele de Comitetul FEMM, elaborează un raport privind modul de reglementare a industriei sexului. Raportul, care urmează să fie prezentat în plenul parlamentului din Bruxelles în iunie 2023, va recomanda probabil o formă de interdicție, mai notează jurnaliștii de la Euronews.
„Este un subiect foarte sensibil”, a declarat europarlamentara germană Maria Noichl din partea S&D. „Prostituția este un fenomen global și de gen. Majoritatea femeilor sunt cele care își vând corpurile bărbaților, ceea ce face ca să fie reproduse inegalități care există în societate în ansamblu”, a mai adăugat Noichl.
Totodată, eurodeputata social-democrată a susținut că politicile liberale privind munca sexuală, cum ar fi cele din Germania, creează cerere pentru ca femeile să fie traficate în scopul exploatării sexuale.
Maria Noichl dorește ca toate statele membre să se asigure că femeile au acces la drepturile lor fundamentale. Acest lucru înseamnă că persoanele care cumpără sex vor continua să se confrunte cu urmărirea penală, despre care susținătorii acestei politici cred că va reduce cererea pentru muncă sexuală.
„Piața sexului trebuie să dispară”, mai spune Noichl.
Pentru europarlamentara olandeză Sophie in ‘t Veld, de la grupul Renew Europe, faptul că nu există o politică a UE în această chestiune „este ciudat, deoarece munca sexuală este tot o muncă”. Sophie in 't Veld este o susținătoare a dezincriminării muncii sexuale în întreaga Uniune Europeană și a lucrat la această problemă ani de zile.
„Oamenii sunt muncitori și ar trebui să beneficieze de drepturi ale muncitorilor ca oricine altcineva”, a mai spus Sophie in 't Veld, adăugând că aceste drepturi ar trebui să includă protecția împotriva discriminării și urii.
Sophie in 't Veld a recunoscut că acest lucru reprezintă o provocare din cauza stigmatizării și a prejudecăților față de lucrătorii sexuali și a adevăratei probleme a abuzului. De asemenea, ea a recunoscut că dezincriminarea completă „nu va fi un succes 100% peste noapte”, dar a subliniat necesitatea de a colabora cu lucrătorii sexuali pentru a înțelege ce ar fi eficient și ce nu ar fi.
„Sunt feministă. Mereu am fost și sunt întotdeauna puțin nedumerită de atitudinea feministelor care vorbesc mult despre munca sexuală, dar rareori cu lucrătorii sexuali”, a mai declarat eurodeputata Sophie in 't Veld.
Ea regretă faptul că Comisia Europeană a refuzat să acorde finanțare Alianței Europene a Lucrătorilor Sexului – o rețea condusă de lucrători sexuali care reprezintă mai mult de 100 de organizații din 30 de țări din Europa și Asia Centrală – pentru a ajuta la îndeplinirea rolului său de organizație a societății civile ca oricare altă organizație.
„Dezincriminarea este singura cale”
Pentru Sabrina Sanchez, coordonatoarea Alianței Europene pentru drepturile lucrătorilor sexuali, viitorul raport al Parlamentului European este foarte îngrijorător.
Modelul nordic, pe care raportul probabil îl va susține, continuă să incrimineze clienții, dar dezincriminează vânzarea de sex. Raportul nu va „aborda nimic din ceea ce ar trebui să abordeze”, a spus Sabrina Sanchez. Aceasta a mai susținut că incriminarea parțială continuă a muncii sexuale crește exploatarea, forțând lucrătorii să activeze în condiții mai sărace și mai periculoase să lăsându-i fără puterea de a schimba aceste condiții. Totodată, transmite mesajul că lucrătorii sexuali sunt „indezirabili”.
„Trebuie să fim practici și trebuie să abordăm problemele oamenilor, precum lipsa locuințelor sau lipsa altor opțiuni de muncă în afara muncii sexuale”, a spus Sanchez.
„Asta este ceea ce cerem, o abordare a drepturilor muncii, drepturi de justiție social-economică în loc de incriminare”, a adăugat aceasta.
Sanchez este, de asemenea, îngrijorată de faptul că, fără o definiție clară a ceea ce reprezintă exploatarea sexuală, toată munca sexuală ar putea fi inclusă în răspunsul UE la violența împotriva femeilor, în temeiul unei propuneri de directivă privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței în familie, aflată în prezent în discuție în Parlamentul European. În plus, ea susține că oponenții muncii sexuale au încercat să elimine orice referință la lucrătorii sexuali, chiar și să le recunoască ca un grup vulnerabil.
Indiferent dacă eforturile statelor membre vor duce la mai multe politici de dezincriminare a muncii sexuale sau de abolire a acesteia, schimbarea cheie pare să fie în organizarea lucrătorilor sexuali, ținându-se cont de nevoile și revendicările lor, dacă politicienii sunt dispuși să asculte.
„Am impresia că din ce în ce mai mulți politicieni din Europa își deschid ochii către alte moduri de a aborda problema”, a mai spus Bauwens.
La rândul său, eurodeputata Sophie in 't Veld i-a îndemnat pe factorii de decizie din UE să „vorbească cu acești oameni, nu să-i judece”. „Încercați să-i/să le întrebați ce au nevoie”, adăugat aceasta.
Codul Muncii din Belgia este acum în curs de actualizare, în consultare cu lucrătorii sexuali, organizațiile de sprijin medical și social și ONG-urile care sprijină victimele traficului de persoane. Aceasta va fi acum una dintre politicile cheie care reglementează și sprijină munca sexuală.
Legea de dezincriminare include o evaluare a impactului legii în sine care urmează să fie făcută în doi ani și apoi la fiecare patru ani după aceea. Bauwens este încrezător că va fi un succes. „Există un număr copleșitor de dovezi care arată că dezincriminarea este singura modalitate de a asigura protejarea drepturilor lucrătorilor sexuali”, a mai spus acesta.
Situația din România
În România, până de curând, prostituția era o infracțiune. Cu toate acestea, noul Cod Penal (intrat în vigoare în 2014) nu mai conține nicio interdicție a prostituției.
Conform unei analize din septembrie 2021 realizată de Parlamentul European, lucrătorii sexuali pot fi acuzați în prezent de o infracțiune administrativă și pot fi supuși unei amenzi. Astfel, prostituția este încă o activitate ilegală, chiar dacă este dezincriminată. Dacă amenda nu este plătită, persoana în cauză trebuie să îndeplinească muncă în folosul comunității sau o pedeapsă alternativă de închisoare.
De asemenea, articolul 216 din Codul penal incriminează clienții lucrătorilor sexuali care sunt victime ale traficului de persoane, în timp ce articolul 213 pedepsește proxenetismul:
(1) Determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituției s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele sunt săvârșite față de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.
(4) Prin practicarea prostituției se înțelege întreținerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.
Situația în alte țări din Europa
Irlanda
Până de curând, munca sexuală nu a fost incriminată în Irlanda. În același timp, „Legea penală (infracțiuni sexuale) din 1993” pedepsește o serie de comportamente conexe, cum ar fi solicitarea sau importunarea în scopuri de prostituție (articolul 7), înșelarea în scopuri de prostituție (articolul 8), organizarea prostituției (Articolul 9), traiul din veniturile din prostituție (Articolul 10), păstrarea bordelurilor (Articolul 11) și publicitatea bordelurilor și a prostituției. În plus, articolul 23 din „Legea privind justiția penală (ordinea publică) din 1994” interzice publicitatea pentru bordeluri și prostituție.
Abordarea juridică irlandeză a prostituției s-a schimbat radical prin „Legea penală (infracțiune sexuală) din 2017”, care a introdus incriminarea achiziționării de servicii sexuale de către clienți. Mai detaliat, această nouă legislație a modificat Legea din 1993 introducând articolul 7A - o nouă infracțiune care pedepsește persoana care plătește, oferă sau promite să plătească sau să dea unei persoane bani sau orice altă formă de remunerație sau contraprestație în scopul angajării în activități sexuale”. Pedeapsa este o amendă de până la 500 euro pentru o primă infracțiune și o amendă de până la 1.000 euro pentru fiecare infracțiune ulterioară.
Suedia
Suedia a fost prima țară din lume care a criminalizat achiziția (adică clienții), dar nu și oferta (adică lucrătoarele sexului comercial) de servicii sexuale. Acest model legislativ (denumit adesea „modelul nordic”) a fost apoi adoptat de alte țări din UE (Franța și Irlanda) și din afara UE (Norvegia, Islanda, Irlanda de Nord și Canada).
Mai detaliat, interdicția asupra clienților a fost introdusă în 1999 prin Lex Purchase Act (Sexköpslagen) și apoi (2005) a trecut în Codul penal, capitolul 6 (privind infracțiunile sexuale), secțiunea 11.
După modificarea prevederii în 2011, prin care a fost majorată pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an, versiunea actuală prevede că „o persoană care (...) întreține o relație sexuală întâmplătoare în schimbul unei plăți, va fi condamnată pentru cumpărare de servicii sexuale și pedepsită cu amendă sau închisoare pe o perioadă de maximum un an. Prevederea primului paragraf se aplică și în cazul în care plata a fost promisă sau dată de o altă persoană”.
În plus, capitolul 6 din Codul Penal pedepsește și proxenetismul, procurarea, traiul din câștiguri imorale și folosirea bordelurilor.
Lituania pedepsește atât clientul, cât și lucrătoarele
Activitățile atât ale lucrătorilor sexuali, cât și ale clienților sunt pedepsite în temeiul articolului 182-1 din Codul lituanian privind infracțiunile administrative, se mai arată în raportul Parlamentului European. O astfel de responsabilitate este exclusă pentru lucrătoarea sexuală care a fost implicată în prostituție fiind dependentă sau sub violență sau înșelăciune fizică sau psihologică, ori fiind minoră sau/și victimă a traficului de persoane atunci când acest statut este recunoscut în procesul penal.
Croația
În Croația, angajarea în prostituție este o infracțiune conform articolului 12 din Legea privind „delicte împotriva păcii și ordinii publice”. Pedeapsa pentru lucrătorii sexuali reprezintă aplicarea unei amenzi de la 25 la 100 euro sau închisoare de până la 30 de zile. În plus, se poate emite un ordin de protecție a tratamentelor obligatorii ale bolilor transmisibile sexual (art. 34) sau un ordin de expulzare din zona în care a avut loc infracțiunea pe o perioadă de la 30 de zile la 6 luni (art. 36).
Articolul 7 din aceeași lege incriminează, de asemenea, permiterea utilizării spațiilor pentru prostituție sau permiterea sau ajutarea unei persoane să se angajeze în prostituție. Alte activități conexe sunt pedepsite în temeiul prevederilor Codului Penal: articolul 157 pedepsește ademenirea, solicitarea, incitarea, publicitatea și recrutarea.
În același timp, legea nu se adresează clienților (astfel, „cumpărarea” de sex este o activitate legală). Ministerul de Interne a propus incriminarea clienților în 2012 și 2016 fără succes însă. Totuși, articolul 106 alin. (3) din Codul penal incriminează clienții victimelor traficului (dacă aceștia știau sau ar fi trebuit să cunoască acest lucru) cu aceeași pedeapsă prevăzută pentru traficanți.
În Franța se aplică „Modelul nordic”
Până în 2016 atât prostituția, cât și achiziționarea de servicii sexuale erau considerate legale în Franța, iar Codul penal incrimina doar formele organizate sau implicarea unor terți. Cu toate acestea, au existat unele limitări. De exemplu, în încercarea de a limita prostituția stradală, Legea nr. 2003-239 (așa-numita Lege Sarkozy II) a introdus o interdicție pentru „solicitare pasivă”. Dispoziția introdusă în Ccodul penal pedepsește (cu două luni închisoare și amendă de 3.750 euro) „faptul, prin orice mijloace, inclusiv prin atitudine pasivă, de a solicita public cu scopul de a incita la relații sexuale în schimbul unei remunerații sau al unei promisiuni de remunerare”.
Abordarea franceză s-a schimbat complet în 2016, ținta în lupta împotriva prostituției trecând de la lucrătorii sexuali la clienți. Astfel, în aprilie 2016 Parlamentul de la Paris a adoptat Legea nr. 444/2016 care a avut ca scop „întărirea luptei împotriva sistemului prostituției și sprijinirea persoanelor prostituate”.
Această lege a abrogat infracțiunea de „solicitare pasivă” și a introdus în Codul penal un nou articol care pedepsește „folosirea prostituției” (articolul 611-1 c.c.). Potrivit acestei dispoziții, „se pedepsește fapta de a solicita, accepta sau obține relații sexuale de la o persoană care practică prostituția, chiar și ocazional, pentru remunerație, promisiune de remunerație, prestație în natură sau promisiunea unui asemenea avantaj” cu amendă de 1.500 euro (adică până la 3.750 euro în caz de recidivă). Amenda este de 75.000 euro dacă lucrătorul sexual este minor sau vulnerabil (de exemplu, boală, infirmitate, dizabilitate sau sarcină).
În plus, Codul penal francez încă incriminează proxenetismul/procurența (articolul 225-5) și exploatarea unui bordel.
Germania
Astăzi, sexul comercial în Germania este legal și reglementat. Până acum 20 de ani, munca sexuală în Germania era legală, dar Codul civil o definea ca fiind contrară decenței și bunelor moravuri publice (Art. 138-1): în consecință, contractele de servicii sexuale erau nule din punct de vedere juridic, iar prostituția era legală, dar nereglementată.
Cu toate acestea, instanțele germane au început să conteste acest principiu și un proces din 2001 a decis că prostituția nu mai trebuie considerată o activitate „imorală”. În același timp, așa cum a subliniat Ministerul Federal pentru „Afaceri de familie, vârstnici, femei și tineret”, dezavantajele legale de a considera prostituția imorală (și apoi o tranzacție juridică invalidă) au avut un impact negativ asupra lucrătorilor sexului comercial. De aceea, a apărut necesitatea introducerii unui nou cadru legal.
Acest lucru a fost făcut în 2002, odată cu promulgarea de către Bundestag a Legii federale privind prostituția (Prostitutionsgesetz - ProstG). Din acel moment, prostituția a fost reglementată și celor care o practică li se permite să-și furnizeze serviciile, fie în afaceri extinse sau ca freelanceri. Legea a permis furnizorilor de servicii sexuale să obțină contracte de muncă și a dat prostituției un statut legal prin stabilirea faptului că acordurile dintre lucrătorii sexuali adulți, angajatori și clienți sunt supuse dreptului civil: aceasta înseamnă că lucrătorii sexuali își pot executa contractele.
Germania este însă un stat federal în care fiecare Land poate interpreta, adopta și aplica legislația națională în felul său. Reglementările specifice (de exemplu, condițiile în care poate avea loc prostituția, legile fiscale, asigurările obligatorii de sănătate, reglementările muncii etc.) diferă de la un Land la altul. În plus, municipalitățile au dreptul de a defini zonele în care munca sexuală nu este permisă și/sau a impune limitări privind ora din zi.
Olanda
Prostituția este legală și reglementată din anul 2000. Înainte de acel an, legislația olandeză prevedea interzicerea generală a bordelurilor și a proxenetismului. În ciuda acestui fapt, munca sexuală a fost tolerată în toată țara și a devenit mai vizibilă de la an la an, mai ales din anii 1970. Din aceste motive, autoritățile locale au încercat să controleze acest sector și să limiteze extinderea prostituției „windows” prin dezvoltarea unor politici de concentrare a bordelurilor în anumite zone sau străzi ale orașelor. Astfel, „munca sexuală” a fost de facto permisă în Țările de Jos chiar și în cursul secolului XX, în ciuda prevederilor Codului Penal.
Reforma din octombrie 2000 a ridicat interdicția bordelurilor. S-a făcut o distincție clară între prostituția forțată și cea voluntară. Cea forțată este astăzi pedepsită, conform articolului 273f din Codul penal. Cea voluntară a fost reglementată și atât proprietarii/administratorii de bordeluri, cât și lucrătorii sexuali au fost considerați antreprenori legitimi.
În studiul Parlamentului European se menționează că reglementarea pieței sexuale în Olanda urmează o schemă descentralizată. Autoritățile locale au fost împuternicite să adopte regulamente care stabilesc regulile care reglementează prostituția în municipiile lor (Articolele 149 și 151a din Legea privind administrația locală din Țările de Jos), de exemplu: numărul și locația bordelurilor, care necesită verificarea antecedentelor penale asupra proprietarilor/administratorilor de bordeluri, cerințe de sănătate și siguranță etc. Asociația Olandeză a Municipalităților a elaborat un model de Act General Local pentru reglementarea prostituției, care a fost urmat (cel puțin parțial) de mai multe autorități locale: ca urmare, există o suprapunere considerabilă a regulamentelor municipale existente, observă autorii studiului.
În general, în Olanda, bordelurile trebuie să aibă licență și să respecte reglementările existente privind siguranța, salubritatea, responsabilitatea fiscală și sănătatea. Prostituția în aer liber este permisă numai în anumite locații identificate de autoritățile locale.
În ultimele două decenii s-au discutat mai multe reforme ale proiectelor de lege, în special autoritățile încercând să abordeze slăbiciunile apărute din aplicarea practică a reformei din 2000 (de exemplu, o evaluare a legii realizată în 2007 de Centrul de Cercetare Științifică și Documentare a Ministerul Justiției a subliniat că abuzurile, cum ar fi prostituția involuntară și exploatarea sexuală, încă mai existau), se mai menționează în Studiul „Reglementările diferite ale statelor membre ale UE privind prostituția și implicațiile lor transfrontaliere asupra drepturilor femeilor”.
Portuglia
În 1982, decretul legislativ 400/82 a dezincriminat munca sexuală: astăzi prostituția în Portugalia este legală, dar nereglementată. Codul penal pedepsește proxenitismul, adică infracțiunea de a profita, promova, încuraja sau facilita prostituția altei persoane. Pedepsele sunt majorate atunci când infracțiunea este agravată de violență, amenințare gravă, înșelăciune, fraudă sau abuz de autoritate. Infracțiunile sunt incluse într-un spectru larg și incriminează chiar și închirierea unui apartament unei lucrătoare a sexului comercial.
Editor : M.D.B.
