Mii de tone de scoici sunt adunate anual în Portugalia din râul Tagus, de lângă Lisabona. Mare parte sunt exportate în restul Europei. Dar ele nu provin întotdeauna din surse legale. Oameni precum Maria s-au apucat să le adune după ce și-au pierdut locurile de muncă din cauza pandemiei. Pentru a supravieţui, Maria iese pe râu în fiecare zi ca să adune scoici, chiar dacă acest lucru este interzis. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:30 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.
Pe râul Tagus de lângă Lisabona, la reflux, localnicii scormonesc prin noroi, după scoici. Este ilegal, dar pandemia i-a lăsat pe mulți fără alte variante de câştig. Cei dispuși să vorbească preferă să rămână anonimi: „Nu mă filma și fii atent la cei care adună scoici. Te-ar putea ataca” - spune unul dintre ei.
Când nu mai ai nimic de pierdut, frica dispare
În cele din urmă, cineva este de acord să vorbească cu noi. Maria are 52 de ani şi spune că nu-i este frică, din moment ce are atât de puțin de pierdut.
„Poate mă puteți ajuta să-mi găsesc un apartament. Trăiesc dintr-o biată pensie de văduvă. Ieri am adunat șase kilograme și jumătate de scoici în valoare de 30 de euro. Abia mă descurc”, povestește femeia.
Mare parte din delta râului Tagus este clasificată drept rezervație naturală. Doar 200 de persoane au licență de pescuit pentru această zonă. Iar cine pescuieşte ilegal riscă să fie amendat cu 200 de euro.
Culegătorii ilegali de crustacee din Portugalia se adună în număr mare pe limbile de pământ noroios, departe de patrulele poliției. Atunci când vine fluxul, trebuie să părăsească zona.
O afacere cu mulți bani în joc
Comercianții dornici să cumpere scoici proaspăt culese așteaptă la mal. Carlos e unul dintre ei.
„Suntem tratați ca niște infractori. Dar nu furăm, doar luăm ceva din natură”, se justifică bărbatul.
„Trebuie să facem asta ca să ne hrănim copiii!”, spune unul dintre culegătorii de scoici.
Acești oameni lucrează pentru Carlos. Îi trimite în deltă cu una dintre cele patru bărci ale sale. Fiecare culegător plătește 4 euro pentru călătorie.
Carlos e stresat. Comerțul cu scoici nu este doar ilegal, ci sunt și mulți bani în joc. Scoicile japoneze mici, de exemplu, sunt exportate în Italia.
Într-o parcare din apropiere, soacra lui Carlos cumpără scoici pentru afacerea de familie. Unele dintre ele au fost culese de Maria, care a câștigat astăzi încă 30 de euro.
„E bine. Uită-te aici, am câștigat ceva astăzi”, spune Maria mulțumită.
Poliție: „Sunt oameni mai sus care coordonează de fapt totul”
În timpul mareei, poliția îi caută pe culegătorii ilegali de crustacee care pescuiesc din bărci. Ofițerul Freitas Carneiro, care conduce operațiunile, se bazează pe ponturile primite de la localnici. El spune că acest comerț cu scoici este o afacere internațională.
„În afară de comercianţi, sunt oameni mai sus, cei care de fapt coordonează totul și organizează exportul. Este ca o piramidă”, spune Freitas Carneiro, ofițer de poliție.
Poliția nu-i va urmări pe aceştia atunci când filmăm noi. În schimb, verifică un pescar amator local.
„Trebuie să aruncaţi scoicile înapoi în apă, pentru sănătatea generală și a dumneavoastră. Sunt contaminate cu metale grele și toxine, reprezintă un risc pentru sănătate”, îi spune polițistul pescarului amator.
Omul a scăpat de amendă.
Un comerț ilegal foarte bănos, în ciuda amenzilor mari
Suntem la depozitul lui Carlos. Cu trei zile mai înainte, poliția a confiscat 14 tone de scoici pe care el voia să le trimită în Italia. Ar fi valorat în jur de 100.000 de euro.
„Voi merge în instanță. Sper că voi primi înapoi măcar o parte din pierderi. Nu am făcut nimic ilegal”, susține Carlos.
Poliţia îl contrazice.
Jocul contrastelor. Vila comerciantului vs locuința culegătorului
Carlos și soția lui sunt ocupaţi să cureţe noroiul de pe noua captură de scoici. Nu par foarte supărați că poliția le-a confiscat marfă de 100.000 de euro. În ciuda amenzilor mari, comerțul ilegal cu scoici e bănos, dovadă vila în care stau Carlos și familia sa.
Iar aici locuiește Maria. Vrea să ne arate casa și să pună presiune pe autorități.
„Hai înăuntru, uitaţi-vă în jur. Nu pot face duș, nu pot porni apa pentru că picură peste tot. Totul riscă să se prăbușească. Nu pot locui aici. Am ocupat acest apartament, era liber de mult timp. Fiica mea, copilul și cu mine nu puteam locui pe stradă, mai ales în timpul pandemiei”, arată Maria.
Culegătorii obișnuiți precum Maria încearcă din răsputeri să supravieţuiască, în general fără să fie conştienţi de sumele mari de bani puse în joc în comerțul internațional cu scoici. În fiecare zi, ei adună din mocirlă 15 tone de scoici japoneze mici. Cele mai multe ajung în alte țări europene.
Editor : Luana Pavaluca