După un rezultat extrem de slab al partidului său la alegerile europarlamentare, președintele Franței, Emmanuel Macron, a luat decizia neașteptată de a dizolva parlamentul de la Paris, un pariu care ar putea foarte ușor să dea rezultate altele decât cele la care speră liderul francez. Politico inventariază trei posibile scenarii proaste pentru liderul de la Elysee după dizolvarea legislativului:
Jordan Bardella ca prim-ministru
Ceva ce părea cândva de neimaginat nu mai pare, acum, atât de departe de realitate – în câteva săptămâni, guvernul Franței ar putea să fie condus de exponentul extremei drepte, liderul formațiunii lui Le Pen, Jordan Bardella.
Dacă Adunarea Națională obține o majoritate absolută în parlament, Emmanuel Macron ar fi obligat să-l numească prim-ministru pe unul dintre liderii acesteia – cel mai probabil Jordan Barella, președintele RN și artizanul victoriei extremei-drepte la alegerile europarlamentare.
Deși Macron nu are obligația constituțională să numească un premier din partea extremiștilor, o majoritate a acestora în parlament ar fi aproape imposibil de ignorat. RN l-a desemnat deja pe Bardella drept candidat pentru poziția de premier.
În prezent, RN deține 88 de locuri în parlamentul francez și ar avea nevoie să crească până la 289 pentru a avea o majoritate absolută.
Deși va fi dificil să ajungă acolo, nu ar fi imposibil pentru formațiunea extremistă să obțină acest rezultat. Un sondaj anterior, comandat de partidul Republicanii, de centru-dreapta, arăta că RN ar putea câștiga între 243 și 305 de mandate la eventuale alegeri anticipate.
Blocaj complet
Cu un număr de 250 de parlamentari din 2022 – cu câteva zeci mai puține decât necesarul pentru o majoritate absolută, guvernul lui Macron a rezistat sub amenințarea constantă a unei moțiuni de cenzură.
Pe domenii importante, precum nepopulara reformă a pensiilor, președintele și guvernul său s-au folosit de instrumente constituționale extra-parlamentare pentru a putea aduce legile în vigoare.
Cu o extremă dreaptă în creștere și cu posibilitatea apariției unui nou pol de stânga, alegerile care vor veni ar putea să producă un parlament și mai divizat, fără vreo șansă să formeze vreo coaliție majoritară.
Într-o țară în care coalițiile rareori se construiesc pe linii ideologice, problema guvernării ar putea să devină și mai complicată.
„Exista o altă cale, cea a unei coaliții. Președintele a decis conștient că această cale nu există. Am luat act de această decizie”, a declarat și președintele parlamentului francez, un membru al coaliției pro-Macron.
Macron a încercat în mod repetat să formeze o coaliție majoritară cu Republicanii, însă liderii acestei formațiuni au refuzat de fiecare dată o posibilitate de guvern cu Renaissance.
O demisie a lui Macron
Într-un sistem politic în care persoana președintelui este centrală, problema responsabilității personale a lui Macron va fi inevitabil pusă în cazul în care pariul președintelui provoacă o criză de anvergură.
În 1969, după ce a pierdut un referendum, președintele Charles de Gaulle, părintele actualei republici franceze (a cincea), interpretând rezultatul referendumului drept un vot de blam.
În acest moment, o posibilă demisie a lui Macron nu e discutată, însă un consilier al președintelui a spus că intenția acestuia la momentul dizolvării parlamentului este aceea de a câștiga alegerile.
„Eu sunt singurul care nu riscă nimic”, a declarat Macron.
Incertitudinea politică din jurul situației actuale ar putea duce și la folosirea de către Macron a puterilor largi ale președinției franceze pentru a limita rolul parlamentului.
Editor : Adrian Dumitru
