Pentru marina Franței, misiunea „Akila” în Marea Mediterană a presupus o mulțime de premiere. Pentru prima dată, portavionul „Charles de Gaulle” – o navă cu propulsie nucleară cu până la 2.000 de marinari la bord, capabilă să navigheze 1.000 de kilometri pe zi – a intrat sub controlul operațional al NATO, provocând o furtună politică la Paris, relatează Politico. De asemenea, pentru prima dată, avioanele de luptă franceze Rafale Marine au zburat de la Marea Ionică la Marea Baltică - un zbor de șase ore și 4.000 de kilometri, traversând Europa. Deasupra Poloniei, au fost alimentate în aer de un avion-cisternă francez.
Misiunea franceză „Akila” a inclus participarea la exercițiul Neptune Strike 2024 al NATO, o modalitate prin care Franța a vrut să le arate colegilor din Alianță că Parisul își propune să fie un jucător-cheie în NATO, precum și să transmită un mesaj Rusiei.
„Este o demonstrație a capacității noastre, care atrage atenția tuturor - parteneri și concurenți deopotrivă”, a spus căpitanul navei, Guillaume Denis, un pilot care este la comanda avioanelor de luptă de pe portavion. „NATO trebuie să se asigure de puterea sa, și să poată trece de la un teatru la altul”.
„Charles de Gaulle” este pumnul blindat al marinei franceze și este crucial în orice efort al Parisului de a-și etala forța. Are 261 de metri lungime și este echipat cu catapulte cu abur pentru a lansa avioane. Nava poate transporta și arme nucleare.
De când Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022, mediul de securitate schimbat a făcut din exerciții precum Neptune Strike o parte cheie a „efortului NATO de a îmbunătăți interoperabilitatea între aliați și de a descuraja potențialii inamici”.
Exercițiul s-a desfășurat în aprilie și mai, și au participat nave din 11 țări NATO, printre care și „Charles de Gaulle”.
Nava de război franceză, echipată cu rachete Aster 15 și Mistral, tunuri F2 de 20 mm, turele de artilerie Narwhal și mitraliere, are la bord 18 avioane de luptă Rafale, două aeronave tactice de avertizare timpurie E-2C Hawkeye fabricate în SUA și două elicoptere Dauphin. Grupul francez naval include cinci fregate din Franța, Grecia, Portugalia și Italia, o navă de realimentare și un submarin francez de atac cu propulsie nucleară.
Pentru Franța, care a semnalat încă din 2022 că NATO este o prioritate, exercițiul a fost și o modalitate de a se armoniza mai bine cu aliații săi.
Până la războiul din Ucraina, Parisul și-a dedicat o mare parte din efortul său militar - în special prin forțele sale terestre - fostelor colonii africane ale Franței. Acum, acțiunile franceze în NATO includ comanda unui grup de luptă al alianței în România.
Participarea la Neptune Strike înseamnă „reafirmarea locului Franței în NATO, a atașamentului și loialității acesteia față de Alianță, în pregătirea pentru o luptă de mare intensitate”, a declarat căpitanul Corvette Florent, responsabil cu managementul operațiunilor în grupul francez naval de.
Descurajarea pe mare
De asemenea, exercițiul a fost conceput pentru a afirma prezența maritimă a NATO în Marea Mediterană.
Rusia are o bază navală în Tartus, Siria, pe care a folosit-o pentru a interveni în sângerosul război civil din această țară. Amprenta Moscovei în regiune s-a extins de la începutul războiului din Ucraina.
Înainte de 2022, grupul francez de atac putea naviga spre Cipru fără a da peste nave rusești. Acum, navele de război franceze încep să se pregătească în contextul prezenței navelor rusești în strâmtoarea Messina, între Sicilia și sudul Italiei.
„Rușii se plimbă prin toată Mediterana. Știm că sunt prin preajmă. Noi îi urmărim și ei ne urmăresc pe noi”, a declarat locotenentul comandant Alexandre Duguay, ofițer de legătură din marina canadiană, în cadrul grupului francez naval.
În iunie 2022, ca răspuns la atacul Kremlinului asupra Ucrainei, liderii NATO au decis să intensifice semnificativ exercițiile comune.
Pentru grupul francez, unul dintre obiectivele principale ale Neptune Strike a fost acela de a îmbunătăți înțelegerea lanțului de comandă al NATO.
„Exercițiul a confirmat faptul că lucrul în cadrul unui grup este dificil, dar suntem mai puternici împreună: când ești bine organizat și pui alături mai mule capacități, sporești forța”, a spus contraamiralul Jacques Mallard, comandantul grupului de atac, după Neptune Strike.
Domeniile vizate pentru îmbunătățirea colaborării, a adăugat el, includ logistica, partajarea informațiilor și coordonarea.
Amploarea provocării venite din partea Rusiei obligă atât NATO, cât și Franța să-și extindă prezența de la Mediterana, unde a avut sediul grupul de atac, până la Marea Baltică, unde două dintre avioanele de luptă Rafale Marine au avut misiunea să găsească o țintă, să facă poze fără a fi observate și să simuleze o lovitură pe mare, nu departe de exclava rusă Kaliningrad.
Este foarte diferit de campania anterioară a lui „Charles de Gaulle” împotriva Statului Islamic din anii 2010, a spus responsabilul cu planificarea operațiunilor aeriene ale grupului de atac naval.
„În Irak și Siria a existat un singur teatru, axat pe Orientul Mijlociu. Aici, forțele noastre sunt mult mai răspândite”, a explicat el. Și asta necesită ajustări: „Trebuie să fim mai flexibili și să apelăm la aliații noștri. De exemplu, nu avem un avion-cisternă în Marea Baltică pentru aprovizionarea cu combustibil a aeronavelor”.
Recăpătarea influenței
Efortul francez în cadrul NATO nu înseamnă că Parisul a renunțat la tradiționalele fricțiuni cu Washingtonul. Dimpotrivă, Franța insistă pentru un „pilon european” în alianța militară, și nu și-a abandonat ambiția de a fi o putere pe scena mondială. De asemenea, Franța se opune ferm extinderii sferei geografice a NATO la regiunea Indo-Pacific, care se așteaptă să fie o problemă de diviziune la summitul Alianței din iulie, de la Washington.
Dar Parisul încearcă din ce în ce mai mult să-și facă partea sa de treabă în apărarea colectivă a continentului. Potrivit unui studiu publicat de think tank-ul francez IFRI anul trecut, Franța a trecut de la „aliat dificil, la contribuitor esențial”.
Chiar și atunci când nu era în comanda integrată a NATO, Franța a acționat în cadrul Alianței, iar forțele aeriene și marina franceze au operat cu aliații NATO.
„Nu este o coincidență că avem echipamente compatibile și aceeași doctrină”, a declarat generalul Jean-Paul Palomeros, într-un interviu telefonic.
Forțele terestre ale Franței sunt însă mai puțin integrate, a adăugat generalul francez, pentru că nu au avut nevoie să opereze în coaliții. Dar armata franceză lucrează la asta, și anul trecut a creat o comandă terestră pentru Europa.
„Nu m-am îndoit nicio secundă de armata franceză, de capacitățile lor și de profesionalismul oamenilor lor. Angajamentul pe care nu l-am văzut este politic”, a spus generalul în rezervă Ben Hodges, fost comandant al trupelor americane în Europa, într-un interviu telefonic, adăugând că a observat „un efort politic și o voce mult mai proactivă a Franței” din 2022.
Însă aderarea la NATO are un preț politic la Paris. Potrivit unui studiu din 2019, francezii au unele dintre cele mai puțin pozitive opinii despre NATO, dintre țările membre.
Partidele de extremă dreaptă și de extremă stângă – care militează în mod regulat pentru a scoate din nou Franța din comanda integrată a NATO – au criticat dur participarea portavionului „Charles de Gaulle” la misiunea NATO, susținând că președintele francez Emmanuel Macron vinde americanilor bijuteria coroanei din marina franceză.
Ofițerii francezi, însă, au insistat că a fi sub controlul operațional al NATO nu înseamnă o pierdere a suveranității.
La începutul acestei luni, parlamentarul francez Anne Genetet, de la partidul Renew al lui Macron, a cerut o „întărire majoră a culturii NATO în Franța” pentru a deveni mai influentă în cadrul organizației.
Delegația franceză la NATO are personal insuficient și, spre deosebire de Germania, funcțiile în cadrul Alianței nu sunt apreciate în rândul militarilor francezi, potrivit unui raport parlamentar pe care Genetet l-a scris împreună cu politicianul de stânga Bastien Lachaud. Școala militară franceză pentru ofițeri a deschis anul acesta o nouă clasă axată pe NATO, pentru a atrage mai mulți oameni interesați de o funcție în cadrul Alianței Nord-Atlantice.
„Am pierdut influența și trebuie să o recâștigăm”, a spus Palomeros. „Suntem pe drumul cel bun”, a adăugat acesta.
Editor : Liviu Cojan
