Aliații europeni ai Statelor Unite urmăresc cu atenție campania prezidențială americană, încercând să-și configureze strategia cu care vor aborda relația cu Casa Albă, în cazul victoriei lui Donald Trump, în ceea ce privește suportul pe care îl vor acorda Ucrainei.
După ce a supraviețuit unei tentative de asasinat, fostul președinte al SUA, Donald Trump, și-a asigurat nominalizarea ca și candidat prezidențial al Partidului Republican. Între timp, sondajele recente arată că vicepreședintele Kamala Harris — cea care va deveni aproape sigur candidatul democraților — este la egalitate cu Trump.
Posibila viitoare administrație Trump consideră China drept principala amenințare pentru securitatea SUA
Este cunoscut faptul că administrația Trump consideră China drept principala amenințare pentru securitatea SUA — nu Rusia — și că Ucraina consumă o parte din resursele necesare unei eventuale confruntări cu China, în apărarea Taiwanului.
Într-un editorial publicat de Politico, Derrick Wyatt, profesor emerit de drept la Universitatea Oxford, afirmă că, din punctul său de vedere, este posibil ca membrii europeni ai NATO să convingă o viitoare administrație Trump să lase sprijinul militar pentru Kiev pe seama lor, dar doar în anumite condiții.
Trump s-a lăudat în dese rânduri că ar putea pune capăt războiului din Ucraina în 24 de ore — și, recent, chiar a oferit detalii despre cum vede derulându-se acest proces, afirmând, după o convorbire telefonică cu Zelenski, că „ambele părți vor putea să se întâlnească și să negocieze un acord care să pună capăt violenței și să deschidă o cale spre prosperitate”.
O mare preocupare în rândul europenilor o aduce faptul că perspectiva lui Trump în ceea ce privește încheierea unui acord de pace în Ucraina ar putea însemna pur și simplu ca Rusia să păstreze teritoriile pe care le-a ocupat până în prezent.
Politicianul republican JD Vance, senator de Ohio, recent nominalizat pentru postul de vicepreședinte, a declarat că nu îi pasă prea mult ce se întâmplă cu Ucraina. În același sens, Richard Grenell — un posibil secretar de stat în viitoarea administrație Trump — susține ideea încheierii unui acord de pace în prevederile căruia Ucraina și-ar păstra teritoriul, dar ar permite apariția unor „zone autonome” - un termen care ar putea să însemne că trebuie să accepte pierderile teritoriale.
Dilema aliaților NATO în fața soluției de pace propusă de Trump pentru Ucraina
În aceste condiții, în cazul revenirii lui Trump la Casa Albă, Marea Britanie și alți membri europeni ai NATO s-ar putea confrunta cu o alegere dificilă: fie acceptă o soluționare forțată a conflictului în favoarea Rusiei, fie îl sprijină pe Zelenski în respingerea unui astfel de acord și continuarea rezistenței împotriva agresiunii rusești.
În acest ultim scenariu, s-ar putea ca Trump să încerce să descurajeze disidența față de proiectul său de pace, retrăgând garanțiile de apărare oferite de SUA acelor țări-aliate despre care va considera că, furnizând în continuare arme Ucrainei, contribuie la escaladarea conflictului.
Un astfel de diferend între aliați ar conduce la divizarea și slăbirea NATO — până în punctul în care unii ar putea chiar ceda în fața unei eventuale confruntări cu Vladimir Putin și ar putea decide să-și retragă sprijinul pentru Ucraina.
”Ar fi Marea Britanie una dintre aceste țări sau s-ar alătura unei coaliții de aliați europeni NATO care sprijină Ucraina?”, se întreabă profesorul Derrick Wyatt în editorialul publicat de Politico.
Din punctul său de vedere, prim-ministrul britanic Keir Starmer nu are o altă opțiune decât cea a susținerii proiectelor noii administrații a SUA, indiferent de cine va fi la Casa Albă — în acest sens evidențiindu-se acțiunea de câștigare a bunăvoinței pe care a lansat-o în direcția lui Trump cu ceva luni în urmă.
Problema dificilă pe care o are de rezolvat Starmer derivă din faptul că el însuși este unul dintre cei mai fervenți susținători ai Ucrainei - ultima dovadă în acest sens petrecându-se chiar săptămâna trecută, la summit-ul Comunității Politice Europene găzduit de Marea Britanie, când Starmer, așezat lângă președintele ucrainean Volodimir Zelenski, a promis sprijin pentru Kiev „atât timp cât va fi necesar”.
În aceste condiții, sfidarea lui Trump, prin neacceptarea proiectului său de pace în Ucraina, ar întinde „relația specială” dintre Marea Britanie și SUA până într-un punct critic, în care SUA ar începe să pună presiune pe britanici, de exemplu, în problema gestionării comune a grupului de rachete D5 Trident.
Acord pentru acceptarea continuării furnizării de armament Ucrainei, cu o condiție
Ar putea exista o șansă ca acest lucru să fie evitat, dacă membrii europeni ai NATO ar începe să discute cu posibilii viitori consilieri ai lui Trump, precum Colby și Grenell, despre un posibil acord care le-ar permite să continue furnizarea de arme Ucrainei. Dar nici asta nu este sigur.
Adevărul este că, și în cazul în care candidatul democrat ar câștiga Casa Albă în noiembrie, amenințarea din partea Chinei ar putea să diminueze în continuare finanțarea SUA pentru Ucraina. În acest caz, pentru a susține efortul de război al Ucrainei, Zelenski ar trebui să se bazeze pe banii veniți de la aliații europeni și pe împrumuturile de la G7, susținute de veniturile generate de activele rusești înghețate în băncile europene.
Cu toate acestea, dacă Trump câștigă în noiembrie, consilierii săi vor decide, probabil, că războiul din Ucraina trebuie pur și simplu să se încheie pentru a împiedica SUA să fie atrasă în conflict, din cauza amenințărilor Rusiei, care a afirmat în dese rânduri că ar putea alege să riposteze împotriva membrilor NATO care furnizează arme Ucrainei.
Acest risc nu este complet nerealist, mai ales că Zelenski continuă să-i preseze pe aliați, cerând să-i fie acordată permisiunea de a folosi armele cu rază lungă de acțiune pe care aceștia le-au furnizat Ucrainei pentru atacarea unor ținte aflate în interiorul Rusiei — de menționat că Starmer a refuzat să-și dea acordul asupra acestui aspect atunci când Zelenski l-a vizitat recent la Downing Street.
Elbridge Colby, văzut de mulți analiști politici drept un candidat serios la funcția de consilier al lui Trump pe probleme de securitate națională, acceptă că SUA are un interes strategic în apărarea Ucrainei — dar nu într-atât de puternic încăt să declanșeze o confruntare directă cu Rusia.
Acest aspect înseamnă că o parte a prețului acceptării de către Trump ca membrii europeni ai alianței să continue să furnizeze armament Ucrainei ar putea fi o promisiune de a nu permite utilizarea acestora pentru atacarea unor ținte aflate pe teritoriul Rusiei. Deși poate, ca și acum, ar putea exista excepții făcute pentru ținte din Rusia apropiate de granițele Ucrainei — pentru că, până în prezent, acțiuni de acest gen nu au condus la atragerea SUA într-un conflict direct cu Rusia în timpul mandatului președintelui Joe Biden, așa că nu ar trebui să o facă nici sub Trump.
SUA vor cere creșterea bugetului de apărare al aliaților europeni
Dar, extrem de important, rămâne aspectul că, în fața amenințărilor venite din partea unui Putin care deține armament nuclear, aliații europeni s-ar simți în siguranță să furnizeze în continuare ajutor militar Ucrainei doar dacă Trump ar menține angajamentele Statelor Unite în apărarea țărilor membre NATO.
Și asta conduce la o altă problemă: Trump crede că țările europene ar trebui să facă mai mult pentru a se apăra, fiind cunoscute luările sale de poziție cu privire la faptul ca Rusia poate să „facă ce naiba vrea” membrilor NATO în cazul în care aceștia nu își plătesc angajamentele financiare față de alianță.
Așadar, cu Trump la putere, în orice fel de acord privind continuarea sprijinului militar acordat Ucrainei, aliații trebuie să includă și promisiuni credibile de creștere a cheltuielilor pentru apărare. Și în timp ce potențialii consilieri ai lui Trump ar putea fi receptivi la o astfel de argumentație, în principiu, este discutabil dacă membrii NATO ar putea să îndeplinească așteptările SUA în acest sens.
Colby a spus clar că, din punctul său de vedere, aliații europeni ai SUA ar trebui să cheltuie 3-4% din PIB pentru apărare. Totuși, există puține perspective ca unii dintre cei mai importanți furnizori de echipament militar ai Ucrainei — cum ar fi Belgia, Franța, Germania, Țările de Jos și Marea Britanie — să aducă cheltuielile pentru apărare la acest nivel în viitorul apropiat.
Cu toate acestea, se constată faptul că în ultimul timp cheltuielile pentru apărare ale membrilor europeni ai NATO au fost în creștere, cu o creștere suplimentară de până la 2,5% din PIB, cum e cazul Marii Britaniii sau al Poloniei, care se manifesta din ce în ce mai mult pe plan militar, pe cale de a atinge 5% în 2025.
Așadar, este perfect posibil ca aliații să vină cu o formulă care să convingă consilierii lui Trump că nu ar trebui să forțeze un acord de pace pentru Ucraina și, în schimb, să lase sprijinul militar al țării pe seama aliaților europeni — cu unele restricții, conchide profesorul emerit Derrick Wyatt.
Editor : Cristi Severin
