Politico: Cazul misterios al Marinei O.

Protestul Marinei Ovsianikova în timpul difuzării unui program de știri din Rusia a fost văzut de milioane de oameni din toată lumea și a stârnit reacții de simpatie și de solidaritate de la mai mulți oficiali, inclusiv Volodimir Zelenski și Emmanuel Macron. Pentru mulți ruși și cunoscători ai Rusiei povestea jurnalistei pare greu de crezut și, pe alocuri, chiar uluitoare, scrie Politico. Întrebarea de pe buzele tuturor este: Ovsianikova este o disidentă... sau o marionetă a Kremlinului?

Într-o cameră necunoscută dintr-o secție secretă a poliției într-un centru de expoziție din Moscova, un ofițer de poliție rus i-a oferit Marinei Ovsianikova o ceașcă de ceai.

„Nu știu de ce, dar nu mi-a fost frică”, a spus Ovsianikova într-un interviu prin telefon pentru Politico. „În acel moment nu mi-a fost frică. Acum, m-aș gândi de două ori.”

La vremea respectivă, Marina Ovsianikova, un editor de 43 de ani care lucra pentru Canalul 1, un post TV propagandist controlat de Kremlin, răspunsese deja la aceleași întrebări de câteva ore. Era obosită, înfometată și însetată.

Ce s-a întâmplat în cele 14 ore de interogare la care a fost supusă Ovsianikova

Cu o noapte înainte, pe 14 martie la ora 21:30, jurnalista a apărut în fața camerelor în timpul buletinului de știri Vremia („Timpul”), purtând un colier în culorile steagului ucrainean și cel rusesc și ținând în mână o pancartă anti-război. Ovsianikova a scris și a strigat mesajul: „Opriți războiul. Nu credeți propaganda. Ei vă mint aici”.

Pentru câteva momente, protestul Ovsianikovei a fost transmis în casele din Moscova și Rusia centrală. Apoi, imaginea a fost tăiată. Jurnalista a fost reținută de autorități și dusă într-o stație de poliție chiar din Ostankino, complexul în care se găsea și studioul de televiziune deținut de stat.

Ovsianikova a fost apoi mutată la aproape 1 kilometru mai departe, într-un departament secret al poliției situat în interiorul Expoziției Realizărilor Economiei Naționale din Moscova. Acolo, jurnalista a fost interogată timp de 14 ore.

Momentul în care i-a fost oferită o ceașcă de ceai a venit în primele ore ale dimineții, atunci când persoana care o interoga i-a spus: „Hai să bem o ceașcă de ceai. Să mâncăm niște clătite. Tuturor ne e foame”, și-a amintit Ovsianikova.

Orice oponent al președintelui rus Vladimir Putin ar fi avertizat-o pe Ovsianikova – dacă nu ar fi fost asasinați deja – că, atunci când un ofițer de securitate rus îți oferă un Earl Grey și o gustare, ai face bine să refuzi.

Ovsianikova se număra de prea puțin timp printre disidenții ruși așa încât nu era pregătită pentru ce va urma. A băut ceaiul.

„Toți jurnaliștii mă căutau, toți avocații”, a povestit Ovsianikova. „Mă căutau în Ostankino, unde e un departament mare al poliției. Dar niciun jurnalist nu știa că există un departament al poliției la centrul de expoziție. E un departament secret, o secție de poliție mică, acolo unde m-au și dus.”

„Nu [m-au dus] în temnițele de la Lubianka”, a spus jurnalista, referindu-se la sediul de temut al Serviciul Federal de Securitate (FSB) al Federației Ruse și succesor al KGB-ului sovietic. „Nu mi-au pus cătușele, nu m-au torturat.”

Cu toate acestea, interogatorii jurnalistei nu se jucau. „Nu m-au lăsat în pace nici măcar o secundă”, a povestit Ovsianikova. „Dacă cineva trebuia să plece din cameră, o altă persoană venea și stătea cu mine mereu. Nu știam, nu mai fusesem interogată până atunci, așa că am întrebat: 'De ce mă urmați peste tot, chiar și la toaletă?'”

Cum a salvat-o Macron pe jurnalista din Rusia

Ovsianikova a spus că a fost interogată în special de două persoane – unul conducea lucrurile, celălalt ajuta. Amândoi aveau peste 30 de ani și nu păreau deloc impunători. Ovsianikova a rămas cu impresia că erau doar doi oameni care îndeplineau ordinele altcuiva.

„Nu era un interogator de la Lubianka versat în politică, priceput și super inteligent”, a spus Ovsianikova despre interogatorul principal. „Părea un om de rând”.

În timp ce era interogată, telefoanele celor doi ofițeri sunau în continuu. Ovsianikova i-a auzit vorbind cu superiorii lor care îi informau despre cum a reacționat lumea la protestul și dispariția jurnalistei în timp ce dezbăteau ce acuzații să formuleze împotriva ei.

Primul moment important a venit când președintele ucrainean Volodimir Zelenski i-a mulțumit Ovsianikovei pentru protestul ei în discursul său de la ora două noaptea. Momentul de cumpănă a fost însă propunerea președintelui francez Emmanuel Macron care i-a oferit azil politic jurnalistei și protecția ambasadei.

Imediat ce Macron a făcut declarația, telefonul interogatorului a sunat și fost informat să îi aducă acuzații administrative, care se pedepsesc cu maxim 10 zile de detenție, în loc de cei 15 ani pe care îi risca dacă i se aduceau acuzații de natură penală.

„Am putut să aud o parte din conversația lor”, a povestit Ovsianikova. „Am înțeles că primeau apeluri din partea superiorilor și li se dădeau alte întrebări. Era clar că li se spunea ce să mă întrebe. Apoi, investigatorul a glumit: 'Ah, acum Macron te sună, ceva o să se schimbe'.”

„Este posibil ca Macron, cu reacția lui foarte rapidă și oferta azilului politic, să mă fi salvat de acuzațiile penale”, a spus Ovsianikova.

Ovsianikova: Disidentă sau marionetă a Kremlinului?

Discrepanțele poveștii Marinei Ovsianikova sunt uluitoare:

• O propagandistă cu experiență, venită direct din rândul celor mai de seamă jurnaliști ai postului deținut de stat, realizează dintr-o dată că are o conștiință și renunță la traiul ei confortabil ca să protesteze împotriva regimului pentru care a lucrat mai bine de douăzeci de ani;
• Faptul că a putut să dea buzna în studioul din care se difuza Vremia, programul principal de știri de seară, și că a ajuns în fața camerelor de filmat fără să fie oprită de paznici sau cenzurată;
• Decizia autorităților de a o acuza pentru o filmare anti-război pe care a postat-o pe rețelele sociale, în loc să o tragă la răspundere pentru protestul pe care l-a făcut în direct la TV;
• Amenda foarte mică de 30.000 de ruble (în jur de 280 de dolari, la acea vreme) pe care a primit-o, în loc să facă 15 ani de pușcărie;
• Faptul că a fost eliberată, mai apoi, și i s-a permis să comunice cu mass-media occidentală.

O lună mai târziu, Ovsianikova a primit un post nou de colaborator al ziarului german Die Welt. După anunțul angajării jurnalistei din Rusia, un grup de activiști ucraineni din Germania a organizat un protest în fața sediului publicației germane.

„Este imposibil să verificăm dacă Marina Ovsianikova a încetat să mai colaboreze cu Rusia”, au spus activiștii grupului Vitsche Berlin. „A plătit o sumă modică de 250 de dolari drept pedeapsă și i s-a permis să părăsească teritoriul rusesc nestingherită.”

„Regimul rus a condamnat deja mai mulți oameni pentru până la 10 ani de închisoare pentru acțiuni asemănătoare”, au spus activiștii ucraineni. „Nu există 'fostă propagandă' la fel cum nu există 'foști propagandiști'.”

Ovsianikova a spus că înțelege reținerile pe care oamenii le au despre ea și că vrea să facă dreptate. La întrebarea legată de pedeapsa foarte indulgentă pe care a primit-o, Ovsianikova a spus că a fost o măsură „de geniu” a Kremlinului prin care s-au asigurat că protestul ei nu mai este cap de afiș și, în același timp, i-au compromis credibilitatea.

„Sunt pregătită să fac testul cu poligraf, să răspund la orice întrebare”, a spus Ovsianikova pentru Politico. „Kremlinul este destul de deștept. Au analizat situația și au venit cu o strategie foarte bună: Încearcă în toate felurile să îmi discrediteze acțiunea, să mă umilească, să mă denigreze, să mă acopere cu noroi.”

„În Rusia, lumea spune că sunt spion britanic sau trădătoare”, a povestit Ovsianikova. „Ca să îi facă pe ucraineni să se îndoiască de mine, au lansat și [informația] că aș fi agent al KGB-ului.”

„Sunt disprețuită de ambele tabere, iar pentru Kremlin, asta este foarte util”, a spus jurnalista din Rusia. „Cred că își freacă mâinile de bucurie acum, gândindu-se ce treabă bună au făcut când au rezolvat această problemă.”

De ce Ovsianikova nu a fost condamnată la închisoare pentru protest

Unul dintre efectele propagandei și a cinicelor operațiuni false pe care Rusia le organizează în mod regulat și de care îi acuză pe alții este că devine foarte greu să știi ce e adevărat și ce e minciună.

Rostul mașinăriei de propagandă a lui Putin, la construcția căreia a participat și Ovsianikova, este să creeze abiguitate și frică. Rezultatul este că jurnalista protestează în direct împotriva războiului, iar mulți oameni o să o suspecteze de intenții sinistre și că nu este nimic mai mult decât un pion în jocul altcuiva, scrie Politico.

Au apărut speculații că Ovsianikova ar putea acționa la comanda Kremlinului și că face parte din operațiunea Moscovei de a demonstra o atitudine permisivă la adresa protestatarilor anti-război într-un moment în care mii de oameni au ajuns la închisoare pentru manifestații mult mai puțin vizibile.

Mulți jurnaliști ruși care și-au riscat viața, chiar și zeci de ani, pentru a raporta despre actele de corupție și ilegale ale Kremlinului, se revoltă împotriva laudelor pe care un protest singular le-a atras când alții au muncit ani de zile în obscuritate și în pericol constant și, în multe cazuri, în exil.

Începutul sfârșitului pentru Ovsianikova nu a fost asasinarea criticilor Kremlinului și nici cenzurarea publicațiilor independente din Rusia. Picătura care a umplut paharul pentru jurnalista rusă a fost măsura impusă de Putin în decembrie 2012 când le-a interzis americanilor să mai adopte copii din Rusia, o decizie luată în scopul de a se răzbuna pe sancțiunile impuse de SUA.

Ovsianikova recunoaște rolul pe care l-a avut în sprijinul propagandei lui Putin. „Acum am ajuns într-un punct în care înțeleg, cu oroare, nedreptățile care au avut loc în țara noastră, cum s-au înmulțit, și de ce am continuat să lucrăm pentru media de stat și să mințim.”

Războiul din Ucraina a avut o dublă însemnătate pentru Ovsianikova. Pe de-o parte, jurnalista este pe jumătate ucraineancă și, pe de altă parte, în copilărie, a trecut prin calvarul prin care trec acum refugiații din Ucraina – Ovsianikova a trăit în Groznîi, capitala Ceceniei care a fost bombardată și distrusă de ruși în anii '90.

„De îndată ce războiul a început, nu am mai dat deloc imagini difuzate de agențiile de știri internaționale, luam doar filmări de la ministerul Apărării sau de la corespondenții noștri de pe linia frontului din Donețk și Lugansk”, a povestit Ovsianikova. „Nu am arătat proporțiile catastrofei umanitare, refugiații din Polonia. Deși puteam să văd totul pe ecranul meu, evident că nu puteam să difuzăm nimic”.

Prima reacție a jurnalistei a fost să iasă în stradă să protesteze, dar a oprit-o fiul ei care i-a ascuns cheile de la mașină. „Ideea de a protesta în timpul transmisiei live a fost destul de spontană”, a spus Ovsianikova pentru Politico. „Dacă nu o făceam luni, marți mi-aș fi dat demisia.”

„M-au întrebat oamenii de ce o parte din mesajul meu a fost scris în engleză”, a adăugat jurnalista. „Era pentru o audiență străină, pentru a arăta că nu toți rușii sunt idioți. Mulți oameni sunt împotriva războiului.”

„Nu intenționez să emigrez. Sunt o persoană liberă, sunt cetățean al Rusiei”

În conversația cu jurnaliștii de la Politico, Ovsianikova a reiterat faptul că nu are niciun plan de a emigra în Occident. „Viața [mea] s-a schimbat foarte mult, firește. Dar nu intenționez să emigrez”, a explicat jurnalista din Rusia. „Nu sunt cercetată penal, așa că sunt o persoană liberă, sunt cetățean al Rusiei.”

Întrebată dacă îi este frică de faptul că ar putea în orice moment să fie persecutată de autoritățile ruse, Ovsianikova a spus că este monitorizată constant. „Observă fiecare pas pe care îl fac.”

„Nu mi-e frică dintr-un motiv simplu: S-a luat decizia ca această situație să fie redusă la tăcere cât de repede posibil, așa încât oamenii să uite cât mai repede și ca nimeni să nu mai vorbească cu mine”, a spus jurnalista care a explicat că oferă interviuri „pentru a avea un fel de protecție”.

Spre finalul interviului, Ovsianikova a fost întrebată dacă regretă că a protestat. „N-aș schimba nimic”, a insistat jurnalista. „Poate că am trezit puțin rușii [la realitate], i-am făcut să se gândească puțin despre ceea ce li se spune la TV.”

„Cred că în rândul multor ruși au apărut dubiile”, a povestit Ovsianikova. „Una este când stai în bucătărie și discuți cu familia despre cât de groaznic este Kremlinul din cauză că au declanșat acest război teribil și te simți singur și înfricoșat. Dar atunci când cineva ca mine îți arată că sunt oameni la TV, în inima războaielor informaționale, care gândește la fel... este [un mesaj] psihologic puternic.”

Editor : Raul Nețoiu