Pericolul mai puțin dezbătut care poate duce la o nouă cursă a înarmărilor nucleare între SUA și Rusia

Mai sunt trei ani până când va expira Tratatul nuclear START (New Start), semnat în 2010 între SUA și Rusia privind limitarea armelor strategice din această gamă de muniții. Relația actuală dezastruoasă dintre cele două puteri trezește îngrijorări în legătură cu reactualizarea acestui act important.

Mai precis, dacă în până în februarie 2021 tratatul nu va fi înnoit, arsenalele nucleare ale Statelor Unite și Rusiei nu vor mai fi sub niciun control de neproliferare legiferat prin dreptul internațional, ceea ce ar putea declanșa o nouă cursă galopantă a înarmării în acest sector militar, avertizează experții, transmite The Guardian.

Fondul chestiunii mai este potențat și de o altă problemă: Tratatul INF (The Intermediate-Range Nuclear Forces Treaty), semnat între Moscova și Washington în 1987. În 2014, administrația Obama a acuzat Kremlinul de încălcarea Tratatului INF, după ce rușii efectuaseră mai multe teste cu rachete de croazieră. Donald Trump deja și-a anunțat intenția de a răspunde Rusiei cu aceeași monedă. Practic, la această oră, INF este - neoficial - tras pe linie moartă. 

„Fără o decizie pozitivă de extindere a Tratatului START și cu un Tratat INF întrerupt, nu vor mai exista limite legale obligatorii pentru cele două superputeri nucleare, pentru prima dată din 1972, iar riscul unei competiții nucleare SUA-Rusia va crește”, se arată într-o declarație a unei comisii americane de control al armelor nucleare (Deep Cuts Commision).

Declarația este semnată de foști negociatori guvernamentali pe spețe balistice nucleare din SUA, Europa și Rusia, printre care generalul rus Victor Esin, fostul ministru de apărare britanic Des Browne și ex-senatorul american Richard Lugar.

Principalele prevederi ale Tratatului Start:

REDUCEREA CU 74% A NUMĂRULUI DE FOCOASE NUCLEARE deţinute de cele două ţări (comparativ cu limita stabilită prin tratatul START I din 1991) la 1.550. Această cifră corespunde unei diminuări cu 30% a numărului de ogive comparativ cu Tratatul de reducere a arsenalelor nucleare strategice (SORT sau tratatul de la Moscova), semnat în 2002.

LIMITAREA LA 800 A NUMĂRULUI DE VECTORI (rachete intercontinentale, la bordul submarinelor şi al bombardierelor) în uz sau nu de fiecare dintre cele două ţări.

LIMITAREA LA 700 A NUMĂRULUI DE VECTORI în uz.

SCUTUL ANTIRACHETĂ: Potrivit Washingtonului, textul nu prevede nici o contrângere pentru efectuarea de teste, dezvoltarea sau instalarea de sisteme de apărare antirachetă de către Statele Unite, în curs sau programate. Acest tratat nu împiedică nici proiectele americane în materie de atacuri convenţionale cu rază lungă.

VERIFICAREA: Noul tratat preia elemente ale START I şi le adaptează noilor plafoane. Acesta prevede verificări la faţa locului ale instalaţiilor nucleare, schimburilor de date, cât şi a înştiinţărilor reciproce despre armamentul ofensiv şi complexele nucleare.

DURATA TRATATULUI: Tratatul are o durată de aplicare de zece ani începând de la data intrării sale în vigoare şi va putea fi reînnoit pentru o durată maximă de cinci ani. O clauză prevede ca fiecare parte să se poartă retrage.

INTRAREA ÎN VIGOARE: Tratatul va intra în vigoare după ratificarea de către Parlamentele celor două ţări. Tratatul SORT din 2002 va fi abolit în mod automat odată cu intrarea în vigoare a noului text.