Guvernul conservator de la Londra, condus de Theresa May, nu va putea să declanșeze procedurile de ieșire a Marii Britanii din UE fără acordul Parlamentului, a decis Înalta Curte de Justiție a Marii Britanii. Aceasta a privit dreptul Parlamentului sau al Guvernului de a declanșa procedurile Brexit, mai cunoscute ca activare a articolului 50 din Tratatul de la Lisabona, care stipulează cum poate o țară să părăsească UE.
Tabăra anti-brexit a salutat decizia luată de Curtea Supremă a Marii Britanii.
„Decizia justiţiei este o victorie pentru toţi cei care cred în supremaţia democraţiei parlamentare.Nu am contestat niciodată rezultatele referendumului. De fapt, la referendum am votat pentru Brexit pentru unicul motiv că am dorit ca puterea de decizie să revină de la Europa la Parlamentul britanic. Dar nu cred că era corect ca Guvernul să treacă peste autoritatea Parlamentului”, a spus avocatul taberei anti-Brexit.
Guvernul a anunțat că urmează să facă apel împotriva hotărârii la Curtea Supremă. May afirmă că referendumul prin care a fost decisă ieşirea ţării din UE nu are nevoie de un vot în Parlament, însă criticii ei spun că acest lucru este ilegal.
Premierul a anunţat că va invoca Articolul 50 al Tratatului de la Lisabona şi va notifica UE cu privire la intenţia Regatului de a părăsi blocul european până la sfârşitul lui martie, în urma deciziei britanicilor, prin referendumul din iunie, de a ieşi din Uniune.
Intenţiile Guvernului au fost contestate în acest caz - cu importante implicaţii constituţionale cu privire la echilibrul puterii între Parlament şi Guvern.
În politica britanică, partizanii rămânerii Regatului Unit în UE au spus, imediat după votul care a stabilit Brexit-ul, că referendumul ar trebui aprobat de Parlament, mai exact de Camera Comunelor, unde se află aleșii poporului. Mulți dintre cei nemulțumiți de renunțarea la statutul de membru al UE al Londrei au considerat că ar un vot în Parlament ar putea determina o amânare a Brexitul, ba chiar au fost voci care au vorbit despre organizarea unui nou referendum. Argumentul acestora a fost că în timpul dezbaterii din luna iunie s-a dovedit că multă lume nu a înțeles și nici nu a știut ce se votează.
De ce este important votul Parlamentului? Pentru că în favoarea ieșirii Marii Britanii din UE sunt mai puțini parlamentari decât electoratul care s-a exprimat în iunie. Astfel, Partidul Conservator, eurosceptic prin atitudinea sa față de UE de-a lungul anilor, are o aripă importantă, din care face parte și fostul premier David Cameron, care consideră că este o greșeală ieșirea UK din UE. Pe de altă parte, celălalt partid important ca număr de mandate, Laburist, este în marea sa majoritate proeuropean. Balanța poate fi înclinată de Partidul Liberal-Democrat și de UKIP. Primul, anti-Brexit, al doilea, pro-ieșire din UE.
Problema pe care o ridică această decizie a instanței supreme britanice este dacă parlamentarii vor putea neglija decizia referendumului, care a fost categorică pro-Brexit. Teoretic, referendumul este consultativ, însă fiecare parlamentar este legat de circumscripția pe care o reprezintă în legislativ.
Theresa May vrea să folosească "prerogativa regală", care permite Guvernului să se retragă din tratate internaţionale. Reclamanţii argumentează însă că ieşirea din UE va suprima drepturi, inclusiv libera circulaţie în interiorul UE, şi subliniază că acest lucru nu poate să fie făcut fără aprobarea Parlamentului.
Trei judecători de rang înalt au stabilit că "Guvernul nu are puterea, în baza prerogativei Coroanei", să declanşeze negocieri în vederea ieşirii din UE.
Cazul este considerat drept cel mai important în domeniul constituţional al acestei generaţii. Un semn al importanţei acestui caz este faptul că May l-a însărcinat pe procurorul general Jeremy Wright să conducă echipa care reprezintă Guvernul.
Wright a argumentat că procesul reprezintă o încercare de a ridica un obstacol juridic în calea punerii în aplicare a rezultatului referendumului de la 23 iunie - ieşirea din UE.
May vrea să folosească prerogativa Coroanei - o putere istorică deţinută în mod oficial de regină - pentru a invoca Articolul 50 al Tratatului de la Lisabona, care deschide o perioadă de doi ani de negocieri în vederea stabilirii condiţiilor divorţului.
Această putere, care este exercitată în realitate de politicieni, permite să se ia decizii fără să se treacă printr-un vot în Parlament şi vizează atât probleme grave - precum declararea războiului - cât şi probleme mai simple - ca emiterea de paşapoarte.
În mod istoric, prerogativa regală a fost aplicată, de asemenea, în Afacerile Externe şi în negocierea unor tratate.