Analiză Nu, tancul nu a murit încă. Câteva mituri spulberate și lecții de învățat din „Blitzkrieg”-ul reușit de ucraineni la Harkov
La începutul războiului din Ucraina, Putin spera la o victorie rapidă, după un blitzkrieg de „3-4 zile”. În prezent, situația se prezintă ca într-un celebru banc sovietic: Avem blitzkrieg, dar după aproape 7 luni, iar războiul-fulger a fost reușit nu de ruși în ofensivă, ci de către ucraineni în contraofensivă. În doar o săptămână, ucrainenii au eliberat 8.000 de kilometri pătrați și peste 300 de localități. Viteza cu care s-a mișcat armata Kievului a demontat la fel de repede o teorie care începuse să capete contur mai ales după pierderile enorme în materie de blindate suferite de ruși: cea a „morții iminente a tancului”, devenit o armă cam inutilă în războiul modern dominat de drone și rachete inteligente. Ucrainenii au reușit însă acolo unde rușii au eșuat „big time”: un blitzkrieg de manual, cu tancul pe post de „vioara întâi” în ceea ce strategii militari numesc „simfonia armelor” - războiul de manevră în care trupele trebuie extrem de bine coordonate. În plus, succesul ucrainenilor s-a datorat și altor factori, la fel de importanți: operațiune de dezinformare combinată cu un „Intelligence” bine pus la punct și o logistică și sistem de aprovizionare care au funcționat fără greșeli.
Războiul nu prea e compatibil cu ideea de miracol. Cu toate acestea, presa ucraineană vorbește deja despre „miracolul de la Oskol”, cu referire directă la râul Oskol, unde frontul din regiunea Harkov s-a stabilizat oarecum, după succesul aproape ireal al contraofensivei ucrainene începute săptămâna trecută.
Iar frontul s-a stabilizat doar pentru că avansul ucrainean s-a oprit într-un obstacol natural, nu pentru că rușii ar fi reușit să stopeze acest tăvălug. Și asta pentru că, în realitate, întregul front rusesc din regiune a intrat în colaps aproape instantaneu: în doar câteva zile, Rusia a devenit cel mai mare furnizor de arme pentru Ucraina, după ce, în retragerea lor pripită, rușii au abandonat mii de tone de echipamente, blindate și muniții.
„Simfonia războiului”, în interpretarea armatei ucrainene și ce se întâmplă când tancul e lăsat „să cânte singur” pe câmpul de luptă (cum au făcut rușii)
Schimbarea, într-un ritm atât de rapid a geografiei războiului din Ucraina nu se datorează nici dronelor, nici aviației, nici HIMARS-urilor sau Javelin-urilor. Nu. Ea se datorează tancurilor, care rămân în continuare singurele arme capabile de „străpungeri” ale frontului, mai ales când vorbim de un război convențional la scară mare (unul pe care, s-o spunem drept, nimeni nu-l mai credea posibil în secolul XXI).
„Ai nevoie de un nucleu de forțe de manevră”, a declarat pentru digi24.ro, expertul militar Sandu-Valentin Mateiu, comandor în rezervă al armatei române. „Dacă ai o divizie de infanterie mecanizată, aceasta ar avea un nucleu de 1-2 brigăzi de tancuri. Probabil că ucrainenii au avut o grupare tactică de câteva brigăzi care a realizat această operațiune”.
Principiul „torentului care se extinde”
Ucrainenii nu au fost până acum foarte vorbăreți în privința unităților cu ajutorul cărora au reușit „miracolul de la Oskol” și care au format acest nucleu de forțe de manevră. Expertul militar crede că ar putea fi vorba de câteva brigăzi de infanterie mecanizată și cel puțin un batalion de tancuri - ingrediente obligatorii într-un război de manevră care presupune concentrarea întregii forțe în punctul cel mai slab al sistemului de apărare al inamicului.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Odată reușită „străpungerea” liniilor (cu ajutorul tancurilor), ucrainenii au extins breșele din apărarea rusă în baza așa-numitului concept de „torent care se extinde” (exact ca atunci când apa creează o fisură într-un baraj).
Iar viteza contraofensivei ucrainene a fost egalată poate doar de viteza cu care militarii ruși au reușit să se salveze din încercuirea iminentă. Amănunt care a declanșat un alt război, mai exact unul al meme-urilor care au „inundat” rețelele de socializare.
Faptul că armata ucraineană a reușit să folosească cu succes tancurile, în deplină coordonare cu artileria și infanteria, într-o astfel de operațiune militară, care a presupus manevre pe un front larg, reprezintă, în sine, o lecție suplimentară pe care o putem trage după aproape 7 luni de război.
Succesul de până acum al contraofensivei ține de ceea ce strategii militari au numit „simfonia războiului”, unde generalul, asemenea unui dirijor, trebuie să reușească să coordoneze și să sincronizeze, în haosul și ceața războiului, toate armele întrunite aflate sub comanda sa: aviație, artilerie, infanterie și, desigur, tancuri.
Un capitol la care rușii au eșuat lamentabil până acum: armata lui Putin a pierdut, doar din confirmările foto-video agregate de site-ul independent Oryx, peste 1.100 de tancuri în Ucraina, până în prezent.
Printre acestea se numără inclusiv cele ale unității de elită - Armata 1 de Gardă Tancuri - care are, printre altele, misiunea apărării Moscovei și chiar conducerea unei contraofensive împotriva NATO, în cazul unui presupus război cu Alianța Nord-Atlantică. Armată de elită care, printr-o ironie a războiului, a suferit pierderi grele chiar la Harkov.
Interesant este că dintre tancurile pierdute de ruși, o treime au fost capturate de ucraineni, majoritatea în stare bună de funcționare: acest lucru trădează grave probleme de aprovizionare (tancurile au rămas, pur și simplu, fără combustibil, iar echipajul a fost nevoit să le abandoneze).
Despre incapacitatea șefilor armatei ruse de a-și coordona trupele s-a tot scris: este vorba despre un mix letal de corupție, proastă organizare, instruire slabă, probleme logistice, strategie și tactici inepte: cumva, comandanții ruși au manifestat un soi de încăpățânare uluitoare în înghesuirea tancurilor în coloane lungi, pe șosele (ceea ce le face niște ținte extrem de „delicioase” pentru artilerie) sau în trimiterea lor la înaintare fără sprijinul infanteriei (ceea ce le face extrem de „delicioase” pentru infanteria înarmată cu Javelin sau alte arme antitanc portabile).
Cum au reușit ucrainenii să păstreze secretul operațional și cum au fost „orbiți” rușii de o amplă acțiune de dezinformare a Kievului
Expertul militar român nu exclude ca în această contraofensivă ucrainenii să fi folosit tancurile T-72 modernizate pe care Polonia le-a trimis Ucrainei încă din luna aprilie. Este vorba despre peste 240 de tancuri care, din punct de vedere al senzorilor și armamentului, se situează la un standard cel puțin similar cu restul modelelor de T-72 din dotarea armatelor ucrainene sau ruse.
Cert este că, spre deosebire de „vedetele media” precum Bayraktar sau HIMARS, ucrainenii au fost mult mai discreți în prezentarea faptelor de arme ale tancurilor primite de la polonezi. Iar 240 de tancuri rămâne o cifră impresionantă pe care, cumva, ucrainenii au reușit să o țină departe de lumina reflectoarelor media.
În plus, ucrainenii au fost foarte vorbăreți când au început, în luna august, să anunțe, de la cel mai înalt nivel, iminența unei contraofensive în sud, la Herson. Asta după ce, din luna iulie, începuseră să ia la țintă toate podurile peste Nipru, în ceea ce se credea a fi începutul unei ample operațiuni care avea rolul de a fixa și a tăia aprovizionarea trupelor ruse din regiune.
Cumva, „contra-ofensiva de la Herson” a fost chiar declanșată la finele lunii august.
La acea dată, rușii aveau pe poziții în Herson în jur de 30 de grupări tactice la nivel de batalion -BTG-uri - denumirea standard a unităților care formează „nucleul” de bază al forțelor de invazie din Ucraina. În plus, rușii aveau desfășurate în regiunea Herson și trupe aeropurtate, unele din cele mai bine pregătite unități de luptă ale Moscovei.
Ca fapt divers, prezența trupelor de parașutiști la Herson și a unităților de tancuri de elită ale Moscovei pe frontul de la Harkov nu face decât să demonteze un alt mit, rostogolit cu grijă de propaganda rusă, conform căruia Putin încă nu a aruncat cele mai bune trupe și cel mai bun armament în Ucraina.
Astfel, în timp ce rușii își întăreau frontul în sud, ucrainenii au lovit rapid, tare și decisiv în nord-est, la Harkov. Contraofensiva de la Herson o amplă acțiune de dezinformare eficientă care a reușit să mascheze total mișcarea principală pregătită la 1.000 de kilometri distanță.
Iar trupele de elită ale rușilor din Herson au rămas cvasi-blocate acolo după ce HIMARS-urile ucrainene au mărunțit podurile de acces peste Nipru.
„Este o mare artă să ai o imagine completă a câmpului de luptă în dinamica lui, pentru că și unitățile tale și ale inamicului se deplasează. Important este ca tu, atunci când te concentrezi să nu fii depistat, să prinzi inamicul când se retrage și să-l lovești”, a spus Sandu-Valentin Mateiu.
Importanța cercetării. „Ucrainenii au știut în orice moment unde este inamicul și l-au lovit”. Și miracolul „logistic” reușit de ucraineni
Pentru a reuși în contraofensiva de la Herson, ucrainenii au reușit să aibă și acțiuni de „cercetare înaintată” realizată de militari bine pregătiți.
Expertul militar a explicat de ce, în pregătirea unei contraofensive e importantă cercetarea făcută cu oameni și nu doar cea axată exclusiv pe drone.
„Acești militari, care fac cercetarea înaintată, sunt cei care văd, care iau contact cu situația. Acesta este un alt element important. Ucrainenii au lucrat bine pe partea de cercetare/recunoaștere/intelligence. Au știut în orice moment unde este inamicul și l-au lovit. Nu mai vorbesc despre faptul că l-au lovit foarte bine cu artileria”
Practic, cele două tipuri de culegere de informații (om vs. dronă) sunt complementare și nu se exclud reciproc.
„Drona aduce un aport deosebit, dar tot omul e cel care poate să-ți spună direct: obiectivul e la 10 km în față, podul ăsta e ok, calea asta de comunicații nu e apărată acum”, a spus Mateiu.
În plus, expertul militar a spus că cercetașii pot face ceea ce în limbaj militar se numește „cercetare prin luptă”: „Merg și testează unde frontul este mai slab”.
Dar, cum spune o vorbă celebră, amatorii discută strategie, în vreme ce profesioniștii se preocupă de logistică: degeaba ai tancuri și soldați bine instruiți dacă ți se termină benzină și gloanțele (derulați banda până în martie și vedem ce s-a întâmplat cu trupele ruse blocate și lipsite de aprovizionare din zona Kiev).
Revenind în prezent, ucrainenii au reușit să-și facă temele și la acest capitol. Unul deosebit de dificil, în condițiile în care armata ucraineană este, în acest moment, una din cele mai eterogene ale lumii: armament sovietic, combinat cu armament NATO; un amalgam de proiectile de calibre diferite, blindate olandeze, australiene, americane (cu piese de schimb deloc interșanjabile), tunuri tractate din SUA, obuziere din Germania, Franța, lansatoare de rachete din SUA etc.
Un alt detaliu care a surprins întreaga lume a fost incapacitatea aviației ruse de a lovi forțele ucrainene în timpul atacului - încă o dovadă suplimentară că rușii nu au reușit să asigure nici măcar o interdicție aeriană limitată, la nivelul frontului, darămite superioritatea aeriană pe tot cuprinsul Ucrainei.
„Ucrainenii au reușit să facă față încercărilor rușilor de a trimite aviația. Au avut o apărare antiaeriană stratificată, mobilă (care a însoțit trupele terestre). Toate astea trebuie să le ai coordonate, e un network, o rețea de apărare antiaeriană mobil”.
Pentru următoarele zile (săptămâni? luni? ani?) rămân încă multe necunoscute. Momentan, singura certitudine rezultată în urma contraofensivei ucrainene de la Harkov este că, în acest moment, inițiativa a trecut la ucraineni. Dacă asistăm la un moment de cotitură este încă greu de stabilit, dar până una alta putem spune că dezastrul de la Harkov al armatei ruse este cea mai mare provocare cu care s-a confruntat Vladimir Putin de când conduce Rusia.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
