Vladimir Putin, care și-a adjudecat lejer un nou mandat la șefia statului, a trecut încă o dată printr-un „moment Brejnev”, scrie jurnalistul RFE/RL Brian Withmore într-un comentariu privind scrutinul prezidențial din Rusia.
Anul trecut, Putin și-a depășit antecesorul sovietic în materie de longevitate a puterii politice. Iar acum, liderul de la Kremlin urcă din nou în balanță alături Leonid Brejnev, conducătorul URSS din 1964 și până în 1982, egalându-i numărul de mandate.
Poate că sub mâna de fier a lui Vladimir Putin, alegerile prezidențiale din Rusia nu au devenit atât de „coregrafiate precum congresele Partidului Comunist Sovietic”, notează Whitmore, dar coincid în previzibilitate cu acestea. Și la fel ca acele „congrese de partid ale «bătrânilor»”, și cursele prezidențiale din Rusia „s-au transformat, în mare parte, în ritualuri de legitimizare golite de orice sens”.
Victoria de duminică este „o alegere standard sovietică a erei Putin”, a comentat economistul rus Serghei Aleksașenko.
CITIȚI ȘI: Cine l-a felicitat deja pe Putin în urma realegerii sale într-un nou mandat de preşedinte
Reputatul istoric american Stephen Kotkin – autorul capodoperei „Societatea necivilă. Anul 1989: implozia structurilor comuniste” – consideră că realegerea „ordonată” a lui Vladimir Putin este încă un semnal al „stagnării debilitante” a Rusiei.
Putin „a construit un regim bazat pe autoritarsim personal. Acest regim nu depinde de ideologie, partid sau familie, ci de însuși Putin”, subliniază într-o analiză Anders Aslund, expert al think tank-ului Atlantic Council.
Însă poate că cea mai expresivă și exactă descriere a acestui regim, din perspectiva unor linii de antropologie politică care pot fi identificate sub eticheta de „putinism”, îi aparține scriitorului Peter Pomerantsev, autorul bestselle-urilui „Nothing Is True and Everything Is Possible”, o autopsie demitizantă a Rusiei contemporane.
CITIȚI ȘI: Epoca Brejnev, „epoca de aur a nomenclaturii” din URSS
În opinia lui Pomerantsev, putinismul este construit pe o „ideologie a tuturor ideologiilor”, un „talmeș-balmeș” de liberalism, naționalism, conservatorism, tradiție ortodoxă și politică externă anti-hemegonică.
O cheie a succesului acestui tip de autoritarism, subliniază scriitorul, este aceea că „în loc să suprime pur și simplu opoziția, așa cum a fost cazul tulpinilor sale din secolul XX, el se cațără prin interiorul tuturor ideologiilor și mișcărilor politice, exploatându-le și făcându-le apoi să pară absurde”.
Peter Pomerantsev spune că rădăcina conceptuală a acestui regim-colaj nu îi aparține lui Vladimir Putin, ci unui consilier mai puțin vizibil în viața publică a Kremlinului – Vladislav Surkov, cunoscut sub porecla de „Iminența Cenușie”. Un „estet care scrie eseuri despre arta modernă, un fin cunoscător al rap-ului gansta, care păstrează o fotografie cu 2Pac pe birou alături de cea a președintelui rus”.
Putin a obţinut duminică un scor mai mare ca în 2012 (64%) – peste 76%, iar prezenţa la urne - de peste 67% - pare să fie de asemenea mai mare decât în ultimele alegeri prezidenţiale.