Exclusiv Miza alegerilor prezidențiale din Turcia și ce șanse are liderul opoziției să-l „detroneze” pe Erdogan în mai - INTERVIU
La 100 de ani de republică seculară, Turcia creată de Mustafa Kemal Ataturk va trece prin alegeri prezidenţiale de importanţă istorică. Recep Erdogan, care conduce ţara de 20 de ani, a fost pe rând premier şi şef de stat, are un contracandidat puternic în persoana lui Kemal Kilicdaroglu, un politician discret, care a reuşit să unească partidele de opoziţie. Întreaga lume este atentă la aceste alegeri pentru că de ele depinde direcţia unui stat important atât pentru Vest şi alianţele democratice, cât şi pentru Est şi politicile autocrate. Mehmet Ogutcu a lucrat în diplomaţia Turciei şi face o analiză completă a posibilelor rezultate ale votului turcilor din 14 mai.
Cristina Cileacu: Mehmet Ogutcu, președintele Clubului de Energie din Londra, bine ați venit la Pașaport diplomatic.
Mehmet Ogutcu: Plăcerea mea.
Alegerile din Turcia au importanţă globală
Cristina Cileacu: Dle Ogutcu, pe 14 mai, vor avea loc alegeri prezidențiale în Turcia. Întreaga lume urmărește alegerile prezidențiale din Turcia, pentru că acestea sunt importante nu doar pentru țara dvs., ci și pentru restul dintre noi. De ce este aşa?
Mehmet Ogutcu: Pentru că vor conta semnificativ pentru Turcia, deoarece vor decide dacă va continua retrogradarea democraţiei, sau va fi nevoie de intervenţii în economie şi în asocierile din politica externă, și gestionarea defectuoasă economică care rezultă şi după cutremurul devastator pe care l-am experimentat în Turcia.
Sunt multe, multe probleme interne de rezolvat. Prin urmare, cred că atenţia principală a oricui va câștiga alegerile va fi spre provocările interne, care trebuie tratate, în special rănile care trebuie vindecate.
Cu toate acestea, vor avea, după cum spui, un impact semnificativ asupra relaţiilor Turciei cu UE, NATO, Statele Unite, rolul Turciei în războiul Rusiei din Ucraina, tensiunile din estul Mediteranei și, de asemenea, ceea ce se întâmplă cu Grecia, Siria, Caucaz sau oriunde te întorci în jurul Turciei sunt probleme, puncte nevralgice.
Prin urmare, Turcia este fie parte a problemei, în această geografie, fie o parte care poate ajuta la rezolvarea problemelor. Prin urmare, întreaga lume va urmări aceste alegeri istorice. Spun istorice, pentru că oricine va câștiga, cred că va avea de făcut o recalibrare semnificativă a economiei și a opțiunilor de politică externă.
Ce şanse de câştig are „Gandhi al Turciei”
Cristina Cileacu: Să vorbim mai întâi despre principalii candidați pentru postul de președinte al Turciei. În primul rând, este Kemal Kilicdaroglu. Este liderul opoziției, dar este numit și Gandhi al Turciei, pentru că este foarte umil și, de asemenea, face campanie într-un mod diferit, își face campania din bucătăria sa, la propriu.
El a promis că Turcia va urma aceeaşi cale pe care a început-o Mustafa Kemal Ataturk în urmă cu 100 de ani. Este posibil acest lucru?
Mehmet Ogutcu: Dacă câștigă alegerile, există încă, cred, acest „dacă”.
Cristina Cileacu: Da.
Mehmet Ogutcu: Pentru că unii oameni din Turcia sunt atât de relaxați, ei cred că Erdogan va pierde și va câștiga Kilicdaroglu.
Totuși, Erdogan nu arată niciun semn de slăbiciune și nici opoziția nu arată că este înaintea lui Erdogan într-o manieră semnificativă. În plus, avem alţi doi candidaţi care apar în buletinele de vot electorale. Unul este Muharrem Ince. El este un fost candidat la președinția CHP (n.r. partidul lui Kilicdaroglu) și are o vendetă personală cu CHP și, de asemenea, ar fi într-un fel, în secret, în spatele ușilor închise, aliniat cu Erdogan.
Apoi, este și un tânăr intelectual numit Sinan Ogan, el vine dinspre mișcarea naționalistă. Ei ar putea reduce şansele lui Kilicdaroglu de a obţine o majoritate covârșitoare în primul tur de scrutin. Dacă se ajunge la al doilea tur de alegeri, cred că vor fi câteva semne de întrebare despre cine poate câștiga și cine poate pierde.
Dar Kilicdaroglu, ca să răspund direct la întrebarea ta, este un om destul de cinstit şi, cum ai spus, un om cu atitudinea lui Ghandi. El a reuşit să reunească şapte partide, masa celor şase (n.r. opoziţia) plus, cumva, HDP, partidul pro-kurd, care a promis, de asemenea, să-l sprijine împotriva lui Erdogan. A fost un act foarte delicat să-i reunească, pentru că erau partide liberale, naționaliste, islamiste și conservatoare. El a reuşit să îi reunească pe toţi într-o alianţă împotriva lui Erdogan. Dar dificultatea este că aceste partide nu au prea multe în comun, în afară de dorința de a scăpa de Erdogan.
Deci, dacă vor câştiga alegerile, nu va mai fi un lider puternic și carismatic în fruntea alianţei, pentru că, așa cum ai spus, el este un lider în stilul Ghandi, care încearcă să ajungă la consens, dar nu este ușor să ajungă la un consens între șapte părți. Apoi trebuie să formeze o echipă de execuție foarte puternică, din toate aceste partide. Prin urmare, el are o sarcină foarte grea, să nu mai vorbim de provocările Turciei: economia are probleme profunde, nu sunt bani proaspeți care vin în economie, nici investiții străine directe, nici portofoliu sau creditele nu mai sunt. Și riscul Turciei este foarte mare pe piețele internaționale de capital.
Și în plus, acest cutremur, nefericit cutremur pe care l-am experimentat, va avea o factură de cel puțin 100 de miliarde de dolari în plus. Și astfel oricine câștigă alegerile va trebui să facă schimbări semnificative în economie. în acreditările democratice ale Turciei, puternic criticate acasă și în străinătate, și apoi să recalibreze politica externă. Asta a început deja sub Erdogan, după cum ştii: apropierea Turciei de Egipt, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, acest lucru a fost de neconceput acum câțiva ani și, de asemenea, cu Grecia s-a agreat un fel de antantă.
Turcia urmează şi o linie delicată între Rusia, Ucraina şi sancţiunile internaţionale. Toate acestea necesită o diplomaţie foarte pricepută. Și probabil că nu ar trebui să respingem tot ceea ce fac Erdogan și echipa sa, deși rămân multe de dorit în multe privințe.
Dar Kilicdaroglu este cu siguranță un lider pentru perioada de tranziție. Deci, dacă va câştiga aceste alegeri cu sprijinul altor partide de opoziţie, cred că acesta va fi primul pas către o democraţie sau va opri alunecarea democraţiei cumva, apoi va deschide un nou capitol în această privinţă. Dacă nu fac o greșeală majoră, este posibil ca Kilicdaroglu și aliații săi să câștige cel puțin alegerile prezidențiale. Dacă nu, cred că vom avea o situaţie serioasă pentru Turcia şi nu ştiu cum poate fi gestionată de un nou guvern condus de Erdogan.
Greşelile pe care Turcia le are de corectat
Cristina Cileacu: Dacă Erdogan va rămâne președintele Turciei după aceste alegeri, ceea ce a făcut bine pentru Turcia este faptul că a ridicat literalmente nivelul de trai al poporului turc, cel puțin atunci când era prim-ministru. Ceea ce face mai puţin, să zicem acceptat, este faptul că doreşte să readucă religia în viaţa politică a Turciei. Rămânerea lui Erdogan ca președinte al Turciei, va fi urmată de o reformă diferită față de ceea ce a făcut Atatürk?
Mehmet Ogutcu: Ataturk, în aproape 15 ani, a realizat o transformare majoră a Turciei din cenușa prăbuşitului Imperiu Otoman. Astfel, revoluția şi reformele sale sunt astăzi de neconceput în orice țară, într-un timp atât de scurt. În timp ce, Erdogan este la putere de 20 de ani, cred că a făcut lucrurile bune în primele două mandate când a condus țara.
Cred că ar trebui să fim corecți față de el în ceea ce privește economia, democrația, aderarea la UE, politica externă. Cu toate acestea, cred că după încheierea celui de-al doilea mandat, vedem un Erdogan diferit. Iar încercarea de lovitură de stat, desigur, a făcut viața mai dificilă pentru el. Și acum, dacă este ales din nou în aceste alegeri, alegeri istorice, cu siguranță trebuie să-și schimbe mentalitatea, ceea ce este foarte dificil. Trebuie să-și schimbe echipa. Și sunt discuții că l-ar putea aduce înapoi pe Mehmet Simsek din Londra.
Cristina Cileacu: Fostul ministru de finanţe.
Mehmet Ogutcu: Da, îşi doreşte să-l pună la conducerea economiei, pentru că are respectabilitate şi credibilitate pe arena internaţională şi probabil că el negociază ca Erdogan să nu intervină în strategia sa, iar Erdogan se opune total creșterilor ratei dobânzii și economiei de piață liberă, într-un fel el a intervenit profund în economie și are stil mai personal, mai puţin bazat pe funcțiile economice de ofertă şi cerere, și de alți factori.
Prin urmare, Erdogan trebuie să aibă o echipă economică, o nouă echipă de politică externă, care să inspire încredere vecinilor, precum și comunității internaționale, pentru că problemele vechi cu privire la relațiile cu NATO, UE, SUA, Rusia sunt foarte importante. El trebuie să decidă dacă va acționa împreună cu lumea occidentală, ca membru egal, desigur, fără să uite propriul interes național, sau Turcia va aluneca spre Rusia, China și Iran. Aceasta este o decizie critică.
Cred că dacă Erdogan va câştiga alegerile, cred că va avea o structură total diferită a politicii externe, pentru că va depinde în mare măsură de actorii externi din economie, finanţe, politică externă, investiţii, turism, armată. În toate privinţele, trebuie să facă o alegere. Nu cred că Turcia poate să stea în acelaşi punct unde este acum și să interacționeze la același nivel cu întreaga lume. Aceasta este situația ideală, dacă mă întrebi, pentru că Turcia este o țară europeană, este o țară asiatică, la Marea Neagră, la Marea Mediterană, o țară caucaziană și balcanică în același timp.
Deci, poate acoperi golurile dintre diferite părţi din lume. Cu toate acestea, cred că dacă dorește mai mult ajutor economic, dorește mai multe investiții, dorește mai multă cooperare militară, va fi o presiune uriașă asupra lui din Occident, ca să ia decizii clare cu privire la China, Rusia și Iran.
Va fi dificil atât pentru Erdogan, dacă va fi reales și, de asemenea, pentru Kilicdaroglu, dacă câștigă alegerile așa cum se așteaptă. Adică, mulţi oameni se aşteaptă ca după 20 de ani să aibă loc o schimbare, indiferent dacă opoziţia este suficient de competentă pentru a face faţă tuturor acestor provocări, dar vor să fie o schimbare și să se deschidă calea, astfel încât Turcia să își urmeze cursul natural.
Poate că vor mai fi alegeri în doi ani. Acestea ar putea fi alegerile care să realizeze tranziția fără probleme, de la 20 de ani de epocă Erdogan la o nouă eră pe care Turcia o cere și o merită. Dar cred, așa cum am spus, cine câștigă, Erdogan sau Kilicdaroglu, va trebui să abordeze aceste provocări dificile.
Erdogan a folosit alegeri economice, a oferit creşteri ale salariilor şi pensionări anticipate, la vârste tinere, multor beneficiari. În timp ce în Franța, am văzut că sunt proteste pentru creșterea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani, în Turcia acum, cu acest sistem de pensionare anticipată, se iese la pensie la 45 de ani. O economie ca a Turciei nu-şi poate permite asta, dar pentru politica electorală, el a trebuit să o facă, a trebuit să dea tot mai multe beneficii oamenilor, astfel încât să voteze pentru el. Dar este o tactică a lui Erdogan, trebuie să spun asta.
De asemenea, pare să aibă unele probleme de sănătate. Atunci când vorbește, când merge, nu este ca Erdogan pe care îl cunoaștem, foarte dinamic, energic, nu s-ar uita niciodată la prompter, ar vorbi liber şi sincer, asta le place oamenilor, dar acest lucru se schimbă. Dar, cine câştigă, după cum am spus, trebuie să facă schimbări transformatoare în multe feluri. Deci Occidentul în această privință și, de asemenea, alți aliați din est, cred că ar trebui să ajute Turcia în această perioadă de tranziție, deoarece cutremurul a înrăutățit lucrurile.
O reformă opusă celei a lui Atatürk
Cristina Cileacu: Unde stă religia în tot ceea ce explicați, pentru că, așa cum am spus mai devreme, Ataturk a transformat Turcia într-o țară seculară. Dar Erdogan încearcă să readucă religia la nivel politic, o transformare diferită, o transformare opusă faţă de ceea ce a făcut Ataturk.
Aţi spus că cine câștigă alegerile va trebui să transforme Turcia sau într-un fel sau altul? Va accepta Turcia religia la nivel politic?
Mehmet Ogutcu: Cred că revoluția lui Ataturk, în special în ceea ce privește secularismul, a fost foarte puternică în politica turcă și printre valorile învățate de generații. Prin urmare, nu este ușor să transformi Turcia într-un stat teocratic precum Iran, Arabia Saudită, Pakistan sau altele.
Și da, este adevărat, de când Erdogan a venit la putere, inițial, de fapt, era foarte liberal, după cum știi, un democrat din multe puncte de vedere, în primele două mandate. Apoi religia a început să iasă în prim plan în cel de-al treilea şi al patrulea mandat. Chiar și în cadrul acestui partid (n.r. al lui Erdogan), nu cred că toți sunt religioși, îşi doresc toţi un stat sharia (n.r. lege islamică) sau ceva de genul. Poate că este un grup de bază, să zicem 10-12%, care ar putea dori astfel de lucruri asta, dar Erdogan este un lider inteligent și pragmatic.
Dar el este, de asemenea, pios, știi, este o persoană religioasă. El crede în mod clar în propria sa religie. Dar ai dreptate, Turcia are, din nefericire, o implicare religioasă cumva în birocrația guvernului pentru numirile în funcţii. Dacă te uiţi la toți miniștrii cabinetului acum în portofolii cheie, toți sunt absolvenți de Imam Hatip, școli religioase. Deci este o tendință de a sublinia rolul religiei, oameni religioși în guvern și, de asemenea, o schimbare a averii pentru oamenii mai religioși. Și asta arată că este un fel de „tactica feliilor de salam”, gradual, fără să alarmeze restul populației, vrea să folosească religia din ce în ce mai mult.
Dar nu cred că va ajunge la măsura în care Turcia va deveni un stat condus după legea sharia. Cine va veni după Erdogan este important, pentru că el nu este nemuritor și dacă i se întâmplă ceva din punct de vedere al sănătății sau își pierde direcția, următorul lider al AKP (n.r. partidul lui Erdogan), când mi-au pus această întrebare în Occident, spun că el este numărul unu și următoarea persoană este numărul șase.
Prin urmare, este destul de dificil să fie înlocuit Erdogan. Deci, dacă el dispare de pe scena politică, cred că AKP va dispărea treptat, pentru că partidul este o coaliție formată din diferite grupuri religioase, interese diferite, diferite grupuri politice, religioase și economice.
Ce se poate îmbunătăţi în relaţia UE-Turcia
Cristina Cileacu: De partea sa, Kemal Kilicdaroglu a promis că, dacă va câştiga alegerile, va apropia Turcia şi va îmbunătăţi relaţia cu Uniunea Europeană. Este ușor de reparat o relație precum Turcia are acum cu Uniunea Europeană?
Mehmet Ogutcu: Cred că, din nou, este nevoie să revizuim aderarea Turciei la UE, pentru că dacă am avea astăzi un referendum în țările membre ale UE, pentru că, constituția UE cere acest lucru, nu cred că acestea vor permite Turciei, indiferent cine este la putere, indiferent de modul în care acreditările democratice s-au îmbunătățit, indiferent de modul în care colaborează cu NATO și altele.
Sugestia mea de-a lungul timpului a fost: haideți să punem pauză discuției despre aderare, să o conservăm, fără să pierdem acquis-ul comunitar (n.r legi europene) pe care Turcia îl are, și să ne concentrăm asupra unui nou parteneriat de câștig reciproc, în care vom avea libera circulație a persoanelor, în care vom avea modernizarea uniunii vamale, în care vom discuta și modul în care va fi gestionată migrația, precum și energia, schimbările climatice, turismul, investițiile.
O schimbare de putere, o nouă Turcie?
Cristina Cileacu: Dacă vom asista la o schimbare de putere la Ankara, dacă Kilicdaroglu câştigă alegerile şi va deveni noul preşedinte al Turciei, cum va fi relaţia cu partenerii Turciei din Orientul Mijlociu şi cu Rusia?
Mehmet Ogutcu: Erdogan a personalizat politica externă. Este o chimie specială între Putin și Erdogan. Nu cred că Kilicdaroglu poate avea un nivel similar de relație. Așa că lucrul corect este probabil să ai relaţii între instituții. Dar, din păcate, în Rusia este cultul personalităţii, Putin contează. Deci, dacă nu ai relații bune cu el, lucrurile s-ar putea să se aprindă cu adevărat și vor fi tensiuni serioase așa cum am avut înainte.
Îţi aminteşti că Turcia a doborât, pentru prima oară în istoria NATO, un avion de luptă rusesc, la granița cu Siria. Așadar, am putea avea crize similare cu Rusia și Turcia ar putea reveni mai mult spre strategia îndreptată spre UE, NATO şi SUA. Dar s-ar putea obține, de asemenea, în funcție de cine va fi responsabil de politica externă și de securitate, s-ar putea gestiona acest lucru cu ajutorul unei echipe.
Și cu Orientul Mijlociu, cred că Kilicdaroglu are o propunere de creare a unei cooperari de securitate de tip OSCE, mecanism de dezvoltare în Orientul Mijlociu. Dar cu siguranță va normaliza relațiile cu Siria pentru a rezolva şi problemele cu refugiații. Și cred că trebuie să continue îmbunătățirea relațiilor cu Israelul, Grecia și țările din Golf, Iran, și să aibă relații de câştig sănătoase cu China și alte puteri.
Cred că aceasta este puterea Turciei. Oricine vine la putere face o politică multidimensională, fără să se lipească de o singură linie sau alianţă, pentru că Turcia nu a beneficiat prea mult de asocierea cu UE sau NATO în ceea ce privește securitatea și prosperitatea economică. Prin urmare, trebuie să caute interes oriunde este disponibil. Dar, ca un partener responsabil și de încredere, fără schimbări în funcție de cum bate vântul din toate direcțiile.
Așadar, ar trebui să ne amintim întotdeauna că, indiferent cât de mult criticăm Turcia pentru regresia sa democratică, gestionarea defectuoasă a economiei și tot ceea ce avem, Turcia este cea mai mare și mai considerabilă putere de luat în calcul într-o geografie care se întinde de la China la Germania, de la Rusia la Arabia Saudită. Prin urmare, așa cum ai spus la început, orice se întâmplă în Turcia va avea un impact semnificativ asupra tuturor celorlalţi, de aceea, urmărim alegerile, cu aceste lucruri în minte.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
