Civilizația antică Tartessos este înconjurată de mituri și mistere. A fost chiar legată de Atlantida la un moment dat. Dar săpăturile arheologice și noile tehnologii aruncă acum o lumină nouă asupra acestei culturi dispărute, relatează BBC.
Valea Guadiana din regiunea spaniolă Extremadura era, în urmă cu 2.500 de ani, un centru comercial și de cult pentru Tartessos, o misterioasă societate iberică care a prosperat între secolele al IX-lea și al V-lea î.Hr. și apoi a dispărut brusc.
Astăzi, totuși, cercetările arhelologice și noile tehnologii dezvăluie mai multe despre această civilizație pierdută și despre rolul pe care l-a jucat în istoria Iberiei.
Tartessos a fost menționat în textele grecești și romane, dar din cauza descrierilor contradictorii și, pentru o lungă perioadă de timp, a lipsei de dovezi arheologice concludente, nu a fost ușor pentru istoricii și arheologii moderni să afle ceea ce a a fost de fapt Tartessos: un oraș, un regat, un râu?
Istoricul grec Herodot a scris despre un oraș-port aflat dincolo de Stâlpii lui Hercule (strâmtoarea Gibraltar de astăzi), ceea ce i-a determinat pe unii cercetători să creadă că Tartessos era o apă, iar alții să creadă că este un port (posibil situat în jurul actualei Huelva, pe coasta de sud a Spaniei). Au existat chiar și teorii, inspirate din scrierile lui Aristotel, că Tartessos ar fi fost Atlantida mitică, deși acest lucru a fost respins pe scară largă de comunitatea științifică.
Tartessos este acum considerat în general a fi o civilizație care s-a format dintr-un amestec de oameni indigeni și colonizatori greci și fenicieni în Peninsula Iberică. Era o societate bogată, datorită resurselor bogate în metal și a unei economii prospere. Descoperirile anterioare i-au făcut pe istorici să creadă că civilizația era concentrată în jurul Văii Guadalquivir din Andaluzia, dar descoperiri mai recente din Valea Guadiana – mai la vest, lângă granița Spaniei cu Portugalia – i-au făcut pe arheologi să regândească extinderea civilizației Tartessos. În total, peste 20 de situri Tartessos au fost identificate în Spania, iar trei au fost excavate în Valea Guadiana: Cancho Roano, Casas de Turunuelo și La Mata.
Arheologii au descoperit Cancho Roano în 1978 și au pus la loc încă o parte din puzzle. Situl conține rămășițele a trei temple tartesiene care au fost construite succesiv, unul pe ruinele precedentului, toate orientate spre răsăritul soarelui.
Pereții din chirpici ai celui mai recent templu (construit pe la sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr.) conturează 11 camere și se întind pe o suprafață de aproximativ 500 mp. Dar din motive pe care arheologii nu le-au descifrat încă, la sfârșitul secolului al V-lea î.Hr., oamenii care locuiau aici au făcut un ritual în care au mâncat animale, au aruncat rămășițele într-o groapă centrală, au dat foc templului, l-au sigilat cu lut și apoi au abandonat locul, lăsând numeroase obiecte să ardă înăuntru, inclusiv unelte de fier și bijuterii din aur.
„Descoperirea sitului Cancho Roano a fost o revoluție în arheologia Peninsulei Iberice”, a spus Sebastian Celestino Perez, care a fost director al șantierului arheologic, iar acum este cercetător științific la Institutul de Arheologie din Merida. El a explicat că pereții templului, altarul, șanțul și artefactele au fost bine conservate în ciuda incendiului.
Pe de altă parte, mulți oameni de știință nu credeau că un astfel de loc poate fi găsit în afara Andaluziei, unde fuseseră dezgropate toate dovezile anterioare.
Situl Casas de Turunuelo, descoperit în 2015, are cea mai bine conservată clădire protoistorică din vestul Mediteranei și este locul celui mai mare sacrificiu de animale din zonă, ceea ce îi ajută pe oamenii de știință să înțeleagă mai multe despre cultura tartessiană.
„Turunuelo era un sanctuar în care se practica sacrificiul de animale, care apoi erau aruncate în groapă”, a spus Celestino Perez, menționând că și acest loc a fost ars și sigilat cu lut în același mod ca Cancho Roano.
„Dar Turunuelo are o altă funcționalitate, mai vizibilă: este un simbol al puterii. Este contemporan cu Cancho Roano, dar cu toate acestea tehnicile de construcție folosite la Turunuelo sunt mult mai avansate, iar materialele de o bogăție mai mare și aduse din multe puncte ale Mediteranei”, explică Perez.
Folosind o nouă tehnologie numită fotogrametrie, arheologii fac fotografii ale ruinelor de la Turunuelo și apoi folosesc computerele pentru a le combina și a crea imagini 3D care reconstruiesc virtual clădirile. Procesul îi ajută să înțeleagă tipurile și tehnicile de construcție și materiile prime utilizate. De aceea, ruinele de la Turunuelo sunt acum cunoscute a fi tartessiene, mai degrabă decât romane, așa cum se credea anterior.
Situl La Mata a fost descoperit mult mai devreme decât celelalte două, în 1930, dar are asemănări izbitoare cu ele, iar abordarea folosită acum la Turunuelo ar putea dezvălui mai multe dintre secretele sale.
„Cel mai surprinzător lucru pentru mine este obiceiul foarte ciudat al civilizației Tartessos de a-și distruge casele. În toate locurile găsite s-a întâmplat același lucru: golirea tuturor vaselor și amforelor, arderea clădirii și îngroparea acesteia”, a spus Ana Belen Gallardo Delgado, istoric și ghid la La Mata.
„Cu ajutorul noilor tehnologii, sper să se clarifice mult mai multe lucruri despre originea acestei civilizații și să aflăm mai multe despre modul ei de viață. Prezența tartessiană în zona Extremadura devine din ce în ce mai importantă datorită noilor progrese în arheologie. De asemenea, se crede că alte opt movile funerare găsite în zona Badajoz ar putea fi clădiri tartesiene ca cele deja excavate”, a spus ea.
Într-unul din siturile arheologice a fost descoperită și o inscripție în limba tartesiană.
„Limba este încă studiată pentru a fi tradusă. Este un amestec de lucruri diferite care o fac unică”, a spus Celia Lozano Soto, de la Muzeul de Arheologie din Badajos.
O scriere curioasă, palindromică, din jurul secolului al VIII-lea î.Hr., care provine din alfabetul fenician. Poate fi citită de la dreapta la stânga sau invers, deși sunetele reprezentate de fiecare simbol sunt încă incerte.
Pe lângă limbaj, sacrificii în masă și incendieri, cealaltă mare enigmă a civilizației Tartessos este motivul pentru care a dispărut brusc acum aproximativ 2.500 de ani.
Eduardo Ferrer-Albelda, profesor de arheologie la Universitatea din Sevilla, a subliniat că, din moment ce societatea tartessiană era bogată în metale, orice încetinire a comerțului ar fi putut intensifica tensiunile.
„Este documentată și o criză în minerit, dar violența cu siguranță a jucat un rol important”, a explicat el.
„Cooperarea dintre aristocrațiile feniciene și indigene s-ar fi putut încheia brusc, astfel încât în rândul populațiilor din zona tartesiană e posibil să fi început o mișcare antifeniciană și antiaristocratică”, explică el.
Celestino Perez susține o altă teorie: crede că de vină ar putea fi un cutremur, urmat de un tsunami care ar fi putut afecta principalele porturi tartessiene, iar aceasta ar fi cauza căderii rapide a civilizației Tartessos.
Deși înțelegerea motivului pentru care civilizația a dispărut este importantă, impactul social și cultural al civilizației Tartessos este în centrul cercetărilor actuale.
După cum a explicat Celestino Perez, „ceea ce pare a fi portul tartesian Huelva a fost localizat. Dacă acest lucru se confirmă, ar putea fi un pas uriaș către înțelegerea rețelei comerciale tartessiene. Iar așa-numitele morminte tartessiene din Guadiana (Cancho Roana, Turunuelo și La Mata) par să fie cheia pentru a cunoaște mai bine această cultură.”
Editor : Monica Bonea
