Exclusiv Misiunile de pace ONU, speranța oamenilor din zonele de conflict. Oficial: „Rămânem acolo. Ne asumăm riscuri, dar merită”
Când războiul face insuportabilă situaţia dintr-o ţară, oamenii obişnuiţi vor să plece de acolo, ca să se salveze. Doar că cei mai mulţi nu reuşesc, deci trebuie să supravieţuiască aşa cum pot şi să spere că va fi pace la un moment dat. Însă, acest tip de conflicte durează mult timp şi resursele care ţin populaţia în viaţă se epuizează repede. De aceea, cel mai important sprijin vine de la reprezentanţii ONU, cei care aleg să rămână în zone periculoase ca să îi ajute pe cei aflaţi în nevoie. Gilles Michaud este responsabil cu siguranţa şi securitatea la Naţiunile Unite și a vorbit la „Pașaport Diplomatic” despre cât de greu este să inserezi măcar puţin bine într-o mare de rău.
Cine are grijă de civili când izbucneşte un conflict armat? Cei care l-au provocat? Nu, pentru că sunt preocupaţi să îşi consolideze puterea. În plus, în acest secol, cei care folosesc violenţa ca să ajungă să conducă ţări, nu o fac în numele unui ideal naţional comun, ci în nume personal. Ca atare, poporul se găseşte în situaţia în care, de frica armelor, trebuie să accepte lideri care nu îl reprezintă şi cărora nu le pasă de oameni. În orice haos este şi puţină ordine, iar cei responsabili de supravieţuirea şi susţinerea populaţiei din astfel de zone sunt reprezentanţii Naţiunilor Unite.
Cristina Cileacu: Sunt multe locuri periculoase în lume și aceste probleme apar doar pentru că anumiţi oameni vor să preia puterea locală în aceste zone. Atunci când apar probleme, populația locală este neglijată. Organizația Națiunilor Unite apare acolo ca să rezolve cât mai mult posibil din problemele populației locale. Cât de dificil este să lucrezi în astfel de condiții?
Gilles Michaud: Cred că am văzut în ultimii ani că mediul în care operează ONU s-a schimbat semnificativ. Am văzut crize peste crize simultan, care au loc la nivel global. Și provocarea este întotdeauna pentru noi să ne asigurăm că identificăm nevoile populației și să ne asigurăm că le putem rezolva. Și cred că aceasta este probabil una dintre cele mai mari provocări, pentru că treaba mea este să mă asigur că personalul ONU își poate face munca în siguranță. Și asta înseamnă să ajungem la o populație în nevoie, să furnizăm programe, să furnizăm ajutor umanitar, să lucrăm la dezvoltarea muncii și că personalul ONU poate face acest lucru într-un mod sigur și fără riscuri. Deci, când ne uităm la zonele despre care vorbim, Ucraina, vorbim despre Orientul Mijlociu acum, vorbim despre Sudan, Mali, regiunea Sahel, acestea sunt exemple în care ONU continuă să funcționeze în ciuda nesiguranței. Și aceasta este munca departamentului meu în susținerea acestui tip de livrare a programelor.
Asumarea unui risc tradus în vieţi salvate
Cristina Cileacu: De obicei, atunci când este instabilitate politică, în zonele menționate, unele dintre ele sunt destul de instabile dacă vorbim de politică, instabilitatea securității apare și ea. Să lucrezi în acea regiune, de asemenea, presupune să ştii că ceva se poate schimba brusc. Și anul acesta am asistat la câteva lovituri de stat, unele războaie brusc apărute, precum cel din Orientul Mijlociu, de exemplu. Este un risc pe care şi-l asumă ONU, având în vedere că totul se poate schimba într-o secundă?
Gilles Michaud: Cred că este un risc, dar este un risc pe care ONU trebuie să şi-l asume, deoarece atunci când privim riscul dintr-o perspectivă de securitate, uneori riscul de a nu face ceva este mai mare decât riscul de securitate. Și cred că reputația ONU se bucură de capacitatea noastră de a face ceea ce spunem, să rămânem acolo şi să ne facem treaba. Cred că acestea sunt provocările cu care ne confruntăm. Dar din nou, aceste riscuri merită asumate, deoarece asumându-și aceste riscuri, ONU salvează vieți și asta este ce însemnăm noi.
Cristina Cileacu: Și dacă nu vă asumaţi aceste riscuri?
Gilles Michaud: Cred că dacă nu ne asumăm aceste riscuri înseamnă că milioane de oameni vor suferi, vor continua să sufere și mulți dintre aceștia vor muri. Acesta este motivul pentru care pentru noi este atât de important să continuăm să operăm în acele medii, chiar și atunci când există instabilitate politică. Și trebuie să încercăm să găsim modalități de a lucra în acel mediu.
Ce fac misiunile de pace ONU
Zonele în care combatanţii au decis să pună pauză războiului, dar nu printr-o pace clasică, sunt cele în care ONU trimite misiuni de menţinere a păcii. Asta înseamnă că militari din diferite armate internaţionale, dar şi civili, prin prezenţa lor stabilizează situaţia dintr-o astfel de regiune. Mai precis, ei joacă rolul de intermediar şi comunicator, pentru ca cele două părţi aflate într-un conflict mocnit să nu ajungă din nou la violenţe.
Cristina Cileacu: În prezent, sunt în jur de 12 misiuni de menținere a păcii sub steagul ONU, pe tot globul. Dar există și voci care spun că aceste tipuri de misiuni nu sunt eficiente. Cum le descrieţi?
Gilles Michaud: Este important, atunci când vorbim despre misiuni de menținere a păcii, faptul că ele sunt decizii ale Consiliului de Securitate. Sunt cei 15 membri ai Consiliului de Securitate ONU care decid când ar trebui să înceapă o misiune de menținere a păcii și când ar trebui să se încheie o misiune de menținere a păcii. Deci, este mai puțin despre ceea ce face ONU din perspectiva secretarului general, şi mai mult despre ceea ce așteaptă statele membre de la operațiile sale de menținere a păcii. Categoric, ori de câte ori este desfășurată o misiune de menținere a păcii, este pentru că contextul este destul de dificil și provocator și de cele mai multe ori este vorba despre protecția civililor. Cred că noțiunea de utilitate a misiunilor de menținere a păcii este decisă chiar de Consiliul de Securitate.
Cristina Cileacu: Și în cadrul acestor misiuni de menținere a păcii, sunt acele phyops (n.r. operaţii psihologice) de obicei, ofițerii Națiunilor Unite merg pur și simplu pe străzi, vorbesc cu oamenii, încearcă să fie cât mai prietenoși, pentru a-i face să-și rezolve diferențele. Dar, în același timp, trebuie să se ocupe de mentalitățile acestor regiuni. Și știm cu toții asta, nimeni nu știe cât durează să ne schimbăm mentalitatea. Cum putem descrie cumva eficiența acestor misiuni de menținere a păcii?
Gilles Michaud: Cred că prin întrebarea ta, ai pus punctul pe I. Este o caracteristică a acestor misiuni de menținere a păcii, nu este neapărat să schimbi mentalitățile, ci să înţelegi. Ei trebuie să înțeleagă comunitățile în care li se cere să lucreze și apoi colaborează cu aceste comunități pentru a găsi soluții. Deci nu este vorba despre faptul că ONU impune ceva comunităților, ci este despre înțelegerea mediului și despre a lucra îndeaproape cu comunitățile, pentru a găsi soluții la problemele cu care se confruntă.
Adaptabilitatea, vitală în zone de conflict
Retragerea haotică a americanilor din Afganistan şi reistaurarea talibanilor la putere a trimis evoluţia acestei ţări înapoi în Evul Mediu. Lupta pentru putere între armata oficială din Sudan şi trupele securităţii naţionale au transformat capitala Khartoum într-o zonă de război foarte periculoasă pentru civili. Astfel de locuri sunt cele din care toţi vor să scape. Dar întotdeauna rămâne cineva care se ocupă de cei mulţi, care nu au posibilitatea să plece dintr-un infern de acest gen.
Cristina Cileacu: Violența extremă este, de asemenea, un fenomen cu care ONU trebuie să se confrunte, pentru că este răspândit în multe regiuni unde ONU operează și, de obicei, personalul ONU este şi el afectat de această violență extremă. Când se întâmplă așa ceva, se iau o decizie radicală, cum ar fi închiderea misiunii şi întoarcerea acasă, cum se întâmplă?
Gilles Michaud: Aici cred că activitatea departamentului meu este atât de importantă și crucială, pentru că trebuie să găsim modalități prin care ONU să continue să funcționeze în aceste medii amenințătoare și cu risc ridicat. În fiecare parte a lumii unde avem prezența grupurilor extremiste, a grupurilor teroriste, a actorilor nestatali, a crimei organizate sau a criminalității organizate, Organizaţia Naţiunilor Unite continuă să funcţioneze. Numai în situații extreme ar fi luată o decizie de evacuare. Dar, ce vă pot spune, din perspectiva mea, ca persoană responsabilă de siguranță și securitate, cea mai bună securitate a noastră vine odată cu prezența noastră. Ce vreau să spun prin asta este că simplul fapt că ONU este prezentă, continuă să servească populația în nevoie, ne aduce credibilitate în aceste comunități, ne permite să avem acceptarea comunității și să continuăm să lucrăm. Deci, pentru mine, prezența, prezența continuă este un factor important în atenuarea riscurilor, din punct de vedere al securității. Și vă voi da exemplul Sudanului. Pe 15 aprilie a acestui an, când a izbucnit conflictul dintre SAF (n.r armata oficială) şi RCF (n.r. trupele securităţii locale), da, am evacuat capitala Khartoum, dar ONU nu a părăsit niciodată Sudanul. Nu am părăsit niciodată Sudanul. Așa că am rămas în Port Sudan, am rămas în alte părți ale Sudanului. Și pentru noi, asta înseamnă că am așteptat oportunitățile care să ne permită să ne mutăm în alte părți ale Sudanului, unde să putem asista umanitar acei oameni care au fost refugiaţi interni, celor care aveau nevoie. Acesta este motivul pentru care, din nou, ne-am mutat, dar nu am părăsit niciodată Sudanul. Și cred că aceasta este abordarea spre care suntem înclinaţi în cadrul sistemului ONU. Este important pentru noi să continuăm să avem o prezență Și doar în cazuri extreme, extreme, am părăsi o țară.
Cristina Cileacu: Și este ușor să lucrezi cu noii conducători? Atunci când o putere se schimbă, desigur, noii conducători vor să arate că sunt mai puternici decât precedenţii, deci, de obicei, impun condiții. Este ușor să lucrezi cu acești oameni, ca să puteţi menține misiunea?
Gilles Michaud: Cred că este întotdeauna o provocare. Aceasta este o provocare principală pe care o avem, pentru că atunci trebuie să înțelegem care sunt obiectivele lor, dar şi ei trebuie să înțeleagă ce face ONU și să înțeleagă principiile noastre. Deci, legile umanitare internaționale, felul în care funcționează sunt uneori înțelese greșit, pentru că, din perspectiva noastră, atunci când privim dreptul umanitar internațional înseamnă că ONU are nevoie, şi nu doar ONU, ci și ONG-urile internaționale și ONG-urile locale, trebuie să poată ajunge la populația care are nevoi, oriunde s-ar afla. Și orice limitări impuse de autoritățile gazdă contravin principiilor dreptului internațional umanitar. Pentru noi, înseamnă cu adevărat să dezvoltăm înțelegerea asupra a ce reprezintă ONU, a modului în care funcționăm și să ne asigurăm că ei, ca organism de conducere, permit acest lucru. Pentru că atunci când te uiți la Carta ONU, statele membre, prin Cartă, sunt responsabile pentru siguranța și securitatea personalului ONU. De acolo începe. Așadar, folosim această obligație pe care o au pentru a stabili așteptări și negocieri pentru accesul și prezența continuă a ONU în aceste zone de conflict.
Uneori se negociază cu teroriştii
Cristina Cileacu: Da, dar când este o lovitură de stat, de exemplu, sau când un război începe brusc, îi mai pasă cuiva de Carta ONU?
Gilles Michaud: Cred că este o problemă a oricui conduce o lovitură de stat sau vrea să preia guvernarea unei anumite țări. Și în preluarea guvernării unei anumite țări, sunt obligații. Sunt obligații din perspectivă internațională și sunt obligații față de populație. Și cred că aici apare noțiunea dialogului care există sau trebuie să existe, unde ONU este acolo pentru a ajuta populația din acele țări și pentru a încerca să stabilească acea înțelegere care este necesară. Dar pot să recunosc că, în multe cazuri, este dificil să ajungem la acest punct.
Cristina Cileacu: ONU lucrează, de asemenea, cu populația locală din acest tip de zone, pentru că oamenii, așa cum ați spus, trebuie să înțeleagă misiunea dvs. și trebuie să înțeleagă ce faceți. Au fost cazuri, și există rapoarte internaționale care arată că reprezentanţii locali colaborau și cu, să zicem, radicalii din zonă sau alt tip de organizații teroriste. Ce faceţi în acest caz?
Gilles Michaud: În acest caz, vom colabora cu oricine are controlul unei zone și ne poate oferi acces.
Cristina Cileacu: Inclusiv teroriști?
Gilles Michaud: Inclusiv grupuri care ar putea fi definite ca fiind organizații teroriste, grupuri armate nestatale, care controlează părți ale țărilor sau altele. Avem dialoguri cu ei pentru a obține acces. ONU va negocia, va face acorduri, cu oricine are control asupra populațiilor pentru a ajuta oamenii care au nevoie de ajutor.
Cristina Cileacu: Dar, de obicei, acestor gen de radicalizaţi nu prea le pasă de oameni. De cele mai multe ori folosesc populația locală pentru a servi propriilor scopuri. Este dificil să ai o astfel de negociere? Care sunt argumentele pentru a câștiga negocierea?
Gilles Michaud: Folosești cuvântul câștig.
Cristina Cileacu: Da.
Gilles Michaud: Este despre a cuceri inimi și minți. Și pentru ei, mă refer la acele grupuri care ar putea fi privite ca fiind radicale sau teroriste, ele trebuie să cucerească inimile și mințile populației locale. Și noi suntem în același joc. Suntem același joc. Cred că acesta este punctul în care au loc aceste discuții. În unele cazuri funcționează, în alte cazuri, nu. Și vă voi da un exemplu, mă gândesc la talibani, când au preluat Afganistanul, în 2021, 15 august 2021, când au preluat conducerea. În două săptămâni, m-am întâlnit cu ministrul de facto al Afacerilor Interne, cineva care avea o recompensă pe capul lui pusă de țările occidentale. Dar fiind de facto ministru de Interne, obligația lui era să protejeze personalul ONU și spaţiile noastre. Acest lucru trebuia să-i fie explicat, ceea ce a fost acceptat şi el a trebuit înțeleagă că odată cu acest rol vine şi responsabilitatea. Și vă pot spune că, din această perspectivă, aceste responsabilități au fost luate în serios de conducerea talibană, cele legate de siguranța și securitatea personalului ONU. Sunt multe alte lucruri pe care talibanii le-au făcut, cu care ONU nu este de acord. Dar când vine vorba de propria noastră siguranță și securitate în operațiunile noastre din Afganistan, au fost foarte înţelegători. Dar acesta este un exemplu.
Cristina Cileacu: Dar, din nou, misiunea ONU este să protejeze și să securizeze viața populației locale, pe care talibanii nu o respectă cu adevărat în acest sens. Este posibil să existe și acest tip de negociere? Vreau să spun, vă permit să lucraţi în Afganistan, dar, cum se derulează munca ONU în Afganistan?
Gilles Michaud: Cred că totul face parte din diplomație, totul face parte din negocieri. Da, sunt unele elemente ale mandatului nostru pe care suntem capabili să le livrăm și să le livrăm bine, în timp ce altele sunt mai provocatoare și asupra cărora este o diferență de opinie. Dar, prin asta, este doar dialogul continuu care ne va ajuta să trecem prin acele probleme.
Românii, implicaţi în securitatea ONU
Cristina Cileacu: Sunteți în România acum și, bineînțeles, dacă tot ați făcut drumul de la Națiunile Unite și, de asemenea, ați vizitat atât de multe țări pentru a lucra pentru siguranța și securitatea personalului ONU, trebuie să vă întreb, care este scopul vizitei în România? Cum ne implicăm în ceea ce face ONU în întreaga lume?
Gilles Michaud: România este un partener cheie al departamentului meu de ani de zile. Avem peste 160 de români angajați în ONU pentru siguranța și securitatea personalului ONU, indiferent că sunt în misiuni de menținere a păcii, misiuni politice speciale, tot în departamentul meu, precum și profesioniști în domeniul securității, care oferă sfaturi factorilor de decizie. Iar vizita mea aici este ca să construiesc pe parteneriatele existente. Serviciul de Protecţie şi Pază este un partener-cheie. Practic, ei sunt cei care ne oferă instruire. De asemenea, ne ajută cu ofițerii lor pentru protecție, atunci când avem nevoie. Când am lipsuri și am nevoie rapid de o echipă de protecție pe care să o trimit pe teren pentru a proteja înalți oficiali ONU, de fiecare dată când le-am cerut ajutorul, răspunsul a fost „da”. Pentru mine, asta a fost crucial, pentru că atunci când am nevoie să trimit undeva ofițeri de protecție este pentru că vorbim de medii cu risc foarte ridicat şi trimițându-i, le permit înalților oficiali ONU să se angajeze în tipul de dialog care este necesar pentru a răspunde nevoilor din anumite țări. Pentru mine, să petrec o zi și jumătate într-o țară ca România este o excepție. Dar cred că asta spune multe despre nivelul parteneriatelor și despre modul în care România a fost atât de bună, prin intermediul meu, în susținerea operațiunilor ONU la nivel global, de câțiva ani încoace.
Cristina Cileacu: Aveţi multă experiență în acest domeniu și trebuie să vă întreb, cum de noi am devenit atât de buni la securitate? Care este părerea dvs personală, dacă tot aţi spus că aveţi atât de mulți români care lucrează în acest domeniu, cu dvs?
Gilles Michaud: Cred că vine din calitatea instruirii, calitatea oamenilor care sunt angajați, fie prin intermediul armatei, fie în agențiile de poliție din care se fac recrutările. Și cred că vine și din valorile comune, și valorile pentru mai binele omenirii. Și oriunde am mers, unde a trebuit să interacționez cu profesioniștii români din domeniul securității, cuvântul profesionist îmi vine în minte, pentru că ei reprezintă profesionistul desăvârșit. Se poate vedea nivelul de dedicare pe care îl practică în munca lor zilnică. Și pentru mine, asta este esențial pentru că este o chestiune de credibilitate. Și de aceea, să apelăm la România pentru sprijin atunci când vine vorba de securitate, oameni care sunt implicați în securitate pentru a oferi sfaturi, analize și protecție, este ceva care nu a dat niciodată greș.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
