Exclusiv Misiunea ambasadorului UK Andrew Noble a ajuns la final. „România s-a transformat şi e o plăcere mare pentru mine”
Legătura dintre Marea Britanie și România deja a ajuns la un nivel de apropiere fără precedent. Pe lângă binecunoscuta afinitate pe care Regele Charles III o are pentru țara noastră, cele două state colaborează pe foarte multe paliere și asta se traduce în multe lucruri pe care le facem împreună, de la securitate, până la proiecte ecologice. Desigur, trebuie menționată și comunitatea mare de români care numesc Marea Britanie acasă. Andrew Noble este ambasadorul Regatului Unit și misiunea sa la București se încheie. Recapitulăm împreună evenimentele complexe care le-a avut în timpul mandatului său.
Cristina Cileacu: Andrew Noble, ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, bine aţi revenit la Paşaport diplomatic, din păcate pentru ultima oară în această capacitate, în acest rol.
Andrew Noble: Mulţumesc mult că am această ocazie să vorbim, cum am făcut deja destul de mult.
Mandatul britanic cu multiple provocări
Cristina Cileacu: Dle ambasador, în timpul misiunii dumneavoastră aici, Marea Britanie a trecut printr-o mulţime de evenimente dramatice, evenimente istorice cu siguranță. Unele dintre ele au fost triste, unele au fost vesele, dar primul a fost Brexit. Toată lumea a fost tristă pentru că Marea Britanie părăsea Uniunea Europeană. În același timp, patru prim-ministri mai târziu și la sfârșitul mandatului dumneavoastră aici, în România, vedem că Marea Britanie caută din nou o relație mai strânsă cu Uniunea Europeană. Ar putea fi ceva de genul păstrați-vă calmul și reveniți la familie?
Andrew Noble: Cred că ceea ce ne-am dorit întotdeauna a fost să avem o relație cât mai deschisă cu putinţă, dar care să servească dorințelor populației britanice. Și Brexit, oricât de trist ar fi pentru România și alte locuri, a fost cu siguranță ceea ce și-a dorit populația britanică. Negocierile cu privire la Brexit au fost destul de dificile. Și mă bucur că am avut unele schimbări de atunci, cum ar fi structura Windsor, care a ajutat la reglementarea comerțului în Irlanda de Nord. Deci, da, au existat schimbări și sunt sigur că vor veni mai multe. Dar așteptăm cu nerăbdare să abordăm împreună problemele cu care se confruntă țările europene. Cu siguranță pentru prim-ministrul meu, abordarea provocărilor legate de migrație se află chiar în vârful agendei sale și ar dori să facă acest lucru cu Uniunea Europeană, dar la fel de mult și pe o bază bilaterală cu țările individuale. Deci, cred că ar trebui să vă așteptați ca acesta să fie un mediu dinamic. Am luat recent decizia de a ne alătura programului Horizon și altor proiecte și cred că dacă UE dorește să aibă o relație mai profundă cu Regatul Unit, atâta timp cât acest lucru se potrivește opiniilor exprimate democratic ale populației britanice, atunci cred că vom fi un bun partener pentru negociere.
Sfârşitul unei ere văzut din România
Cristina Cileacu: Cred că de departe cel mai trist eveniment care s-a întâmplat în timpul misiunii dvs. aici a fost moartea Majestății Sale, Regina Elisabeta II. Întreaga lume a fost de fapt tristă, nu doar oamenii din Marea Britanie. Cum a fost pentru dvs?
Adrew Noble: A fost într-adevăr foarte, foarte trist. De fapt, eram la Londra când a apărut vestea, vorbeam cu ambasadorul României la Londra, la o recepție. Și a fost unul dintre acele momente, desigur, pentru care eram pregătit intelectual, dar nu emoțional. Și a venit pe neașteptate, a doua zi după ce prim-ministrul fusese primit la Balmoral. Așa că prima mea reacție a fost să încerc să aranjez ceea ce trebuia să aranjăm, deşi eram la Londra și să mă întorc aici cât mai repede posibil. Și reacția de aici a fost profund emoţionantă, trebuie să spun, pentru o țară care nu este în Commonwealth, reacția românilor, a tuturor categoriilor sociale și a clasei politice a fost extrem de profundă și foarte emoționantă. Și am fost profund impresionat de asta. Dar rămâne un moment profund trist pentru noi toți. Desigur, odată cu moartea unui monarh, primim un nou monarh. Deci perioada de doliu nu continuă. Trebuie să ne revenim și să mergem înainte spre viitor. Și cred că asta am făcut. Și din nou, România are o poziție extrem de neobișnuită în a avea o relație atât de strânsă cu Regele. Deci este o tristețe reală, dar este și o adevărată bucurie, care a fost restabilită.
Britanicii, atenţi la importanţa Mării Negre
Cristina Cileacu: Da, dar și înainte de încoronarea noului Rege, Regele Charles III, războiul a reînceput în Europa, iar Marea Britanie este cunoscută pentru vechea sa poziție când vine vorba de regiunea Mării Negre, securitatea Mării Negre și faptul că este foarte informată când vine vorba de Rusia. Toată lumea se aștepta la acest război, în sensul în care a fost anunțat, dar când s-a întâmplat cu adevărat, ce instrucțiuni ați primit, cum ați comunicat cu autoritățile noastre și cu restul aliaților prezenți în regiune?
Andrew Noble: Desigur, nu am așteptat să se întâmple invazia. Am fost activi cu mult înainte de asta, emiteam avertismente bazate pe informațiile noastre despre situația din Ucraina. Și am vorbit cu toți aliații noștri cu mult înainte și ajutam Ucraina să se pregătească pentru ceea ce părea un atac militar inevitabil la un moment dat. Sfârșitul lunii februarie a adus dovada a ceea ce ne așteptam, ne pregăteam, dar, desigur, a fost totuși un eveniment profund șocant. De fapt, s-a desfășurat într-un mod foarte diferit de ceea ce se aștepta toată lumea. Majoritatea oamenilor se așteptau la un șoc scurt și ascuțit. Și Rusia, propaganda militară a Rusiei ne-au condus la acest tip de așteptare. Cred că faptul că s-a dovedit a fi o sarcină imposibilă pentru forțele militare ruse este ceva care ne-a bucurat și așteptăm cu nerăbdare ca acele forțe militare să părăsească teritoriul Ucrainei în întregime, să revină în Rusia. Apoi putem reveni la genul de stabilitate internațională pe care am avut-o de foarte mult timp. Putem privi înapoi, cred, la zilele în care Uniunea Sovietică negocia cu țări NATO și alte țări pentru a asigura pacea în Europa. Și aceasta, din păcate, a fost distrusă nu doar de acțiunea din Ucraina din februarie anul trecut, ci și de măsurile anterioare ale actualului guvern rus. Dar sunt sigur că vom reveni la acest tip de pace negociată odată ce retragerea va avea loc pe deplin.
Interesul UK pentru estul Europei
Cristina Cileacu: V-am întrebat înainte, în timpul șederii dvs aici, dar aș vrea să vă întreb din nou pentru publicul român. Puteți spune încă o dată de ce Regatul Unit este atât de interesat de zona noastră, în această regiune care era dominată de obicei de Rusia. Regatul Unit, care este cam departe, este celălalt capăt al Europei, cunoaște foarte bine subtilitățile acestei zone și susține aceste țări.
Andrew Noble: Avem, aspirăm să avem o politică externă globală. Motivul pentru care punem atât de mult accent și efort în această parte a lumii în acest moment este că este acest conflict și această provocare pentru modul nostru de viață, structurile și guvernării noastre democratice este cea mai importantă sarcină. Dar suntem profund implicați în toate părțile lumii. Avem o politică de dezvoltare care sprijină politica noastră de securitate internațională, ceea ce ne face un adevărat actor global. Am fost întotdeauna așa și sunt unele țări din Europa care împărtășesc acest tip de perspectivă globală. România este una dintre ele. Relațiile pe care România le-a menținut de-a lungul deceniilor nu se limitează la Europa. Și deci nu este surprinzător într-un fel că suntem parteneri atât de apropiați în toate acestea. Dar, de fapt, ceea ce se întâmplă în Ucraina, în Marea Neagră, în jurul Mării Negre, este atât de important pentru securitatea noastră tuturor, pentru că, după cum știm, dacă Rusiei i s-ar permite să aibă succes în Ucraina în propriile condiții, ar exista riscuri pentru alte popoare de-a lungul liniei. Și nu ne putem permite să avem acest tip de conflict sau acest tip de acțiune prin violență la scară internațională. Acest lucru nu poate prospera, dacă vrem să fim în siguranță în viitor.
Regele Charles III, acasă în România
Cristina Cileacu: Cred că cea mai bună parte a relației pe care România o are cu Regatul Unit, cu Marea Britanie, este faptul că Regele vostru, Regele Charles III, după încoronare și înainte de a deveni Rege, a fost prezent aici. Prima sa vizită privată după încoronare, a fost de fapt aici. Pentru noi Pentru dvs, l-aţi primit înainte ca Prinț de Wales în România, cum a fost să-l întâmpinaţi din nou ca Rege?
Andrew Noble: În multe privințe a fost la fel pentru că, așa cum spui, a fost o vizită privată. Iar lucrul care îl motivează pe Rege să vină în România este faptul că acesta este un loc unde găsește pacea reală. Adică, a explicat foarte bine la Palatul Cotroceni, de ce România, de ce a început să aibă această relație cu o țară care nu avea relații istorice strânse sau relații istorice profunde cu Regatul Unit. Dar este vorba despre ecologie. Este vorba despre cultură. Este vorba și despre suferința oamenilor. Și mă gândesc la ceea ce a spus la Cotroceni și despre reacția sa foarte bruscă, când a auzit în anii 1980 despre felul în care populația României a fost făcută să sufere de regimul Ceauşescu. Atunci a început totul pentru el și asta a continuat. Deci, într-o mare măsură, omul care a venit aici a fost ființa umană. Faptul că este Rege, desigur, ne-a atras pe toți, dar nu am făcut altceva diferit, decât să răspundem invitației foarte amabile a președintelui României de a avea acea primire strălucitoare la Cotroceni și Garda de Onoare, lucru care a fost special și a subliniat cu adevărat că aceasta a fost o vizită diferită, deși una cu același conținut.
9 urşi carpatini, în familie britanică
Cristina Cileacu: Pasiunea lui pentru natură este bine cunoscută, și nu numai în România, ci în întreaga lume. Și îmi amintesc pentru că am participat la prima dvs conferință de presă aici la București, de fapt în această reședință. Aţi dat vestea că aţi adoptat un urs orfan. Acum că plecaţi din România, pentru că misiunea dvs se termină, va rămâne ursul orfan din nou sau ce se întâmplă cu el?
Andrew Noble: Înţelegerea este să susții un urs timp de un an. Deci, pe Hansel, l-am susținut efectiv timp de un an. De atunci, am adoptat încă șapte urși. De fapt stai, avem nouă în total, şi cu toţi avem o relație specială. Adică, adevărul este că este acest ONG fabulos în Zărneşti, care face ceva pentru a face bine şi îndreaptă greșelile omenirii față de urși. Ursii sunt un simbol atât de bun al lumii naturale, căreia omenirea îi face atât de mult rău. Și ceea ce noi, ca familie am vrut să facem, și sunt banii familiei, nu este guvernul britanic, am vrut să punem bani în cuferele a 1001 de prieteni Zărneşti, ca să ne asigurăm că își pot continua munca. Și, desigur, acum au mai mulți urși. Cred că au avut 97 când am ajuns prima dată, acum au cam 125, așa că au nevoie disperată de oameni care să meargă să-i viziteze și să contribuie la asta. Ceea poţi face este să te uiţi la transmisiunea online și să vezi urșii înotând, jucându-se și cățărându-se în copaci, mâncând. Deci, de aceea o facem. Și sper că vom continua să facem acest lucru.
Presa din România, la nivel internaţional
Cristina Cileacu: Și pentru că am menționat prima conferință de presă pe care ați avut-o aici, în București, ați avut o relație foarte bună cu toată mass-media din România. Aţi fost mereu prezent, comunicând mereu, aţi râs, aţi zâmbit, aţi fost natural cu toată lumea, dar și foarte serios. Cum ați descrie calitatea mass-media din România?
Andrew Noble: Este clar foarte diversă, cred că, în termeni internaționali, libertatea presei în România este la egalitate cu ceea ce avem în Marea Britanie. Am avut o întâlnire foarte interesantă între Secretarul de Externe, la vremea respectivă James Hunt, şi Centrul pentru Jurnalism de aici din România. Jurnaliștii de pretutindeni doresc condiții mai bune, vor mai mulți bani pentru media lor lor, este o frustrare naturală, dar cred că libertatea presei aici este de fapt foarte bună. Este un adevărat pluralism în acest sens. Cred că probabil avem mai mult jurnalism economic în Marea Britanie decât în România. Și unul dintre lucrurile pe care am încercat să le încurajăm este crearea mai multor surse de jurnalism economic, care pot contribui la provocarea afacerilor guvernului într-un aspect atât de important, pentru că este dificil pentru alți oameni să ofere acest tip de provocare. Dar vreau să spun, chiar acesta este un program pe care nu îl avem cu adevărat în Marea Britanie. Adică, cred că sunt anumite elemente ale experienței media din România care sunt cu adevărat de clasă mondială. Și nu vreau să te fac să roșești, dar spun asta ca pe un sfat.
Cristina Cileacu: Deci, trebuie să exportăm Pașaport diplomatic în Marea Britanie.
Andrew Noble: Nu văd de ce nu.
O misiune diplomatică fără regrete
Cristina Cileacu: Bine, vom aranja asta după interviu. Pentru că misiunea dvs în România se încheie, dar și cariera diplomatică se încheie, vă retrageţi din activitate, care sunt regretele dvs când vine vorba de viața diplomatică și, de asemenea, de misiunea de aici în România? Ceea ce nu a fost chiar așa aţi fi dorit, sau...
Andrew Noble: În general, sunt un om care încearcă să nu aibă regrete.
Cristina Cileacu: Asta este bine.
Andrew Noble: Cred că este mult mai bine dacă ai senzația că ceva nu merge bine sau faci o greșeală, să te oprești, să recalibrezi și mergi într-o altă direcție. Vreau să spun că sunt provocări, cu siguranță în meseria de diplomat. Iar mobilitatea globală pe care o avem pune o presiune uriașă asupra familiei cuiva, asupra soției mele, a copiilor mei și a familiei extinse. Deci cred că acesta este unul dintre lucrurile greu de compensat, pentru că nu există altceva decât familia. Sunt încântat de timpul petrecut în România, relația a crescut în aproape toate domeniile. A crescut, de fapt, în eficiență, în dimensiune și că am răspuns provocărilor. Ai menționat Brexit și Ucraina. A mai fost şi COVID. Și de-a lungul tuturor acestor provocări, ceea ce Marea Britanie și România au făcut împreună s-a consolidat și s-a îmbunătățit și a contribuit la furnizarea unei baze bune pentru populația noastră comună. Avem până la 1,4 milioane de români care trăiesc în Marea Britanie, care au fost afectați de toate aceste trei provocări majore. Deci eu cred că lucrurile pe care le putem numi sunt de fapt mult mai bune decât erau, sunt foarte, foarte mari într-adevăr. Dacă regret ceva, este probabil că nu am fost un diplomat mai bun sau că nu am făcut atât de mult sport pe cât ar trebui, sau că nu am petrecut și mai mult timp, pentru că posibilitățile de implicare pe care le are un ambasador britanic aici sunt absolut nesfârșite. Și am încercat să spun "nu", cât de puțin am putut. Dar regret că a trebuit să le spun nu unor oameni.
Ambasador: "România e în inima mea"
Cristina Cileacu: Ultima întrebare aş adresa-o în limba română, tocmai pentru că fiecare ambasador britanic care vine aici vorbeşte bine şi limba noastră, şi dvs o vorbiţi la fel de bine. Când reveniţi, pentru că din experienţa mea cu diplomaţii străini, cine vine aici la misiune întotdeauna regretă când pleacă de aici şi întotdeauna revine. Dvs când reveniţi?
Andrew Noble: Va fi la fel cu mine, eu şi familia regretăm foarte mult că timpul nostru a ajuns la final. Am dori să rămânem mult mai mult, dar din păcate am un succesor care a învăţat limba română şi care este foarte bucuros să vină aici la sfârşitul lui octombrie. Dar sigur că vom reveni, dacă va fi într-un cadru profesional sau numai ca vizitator, ca turist, nu ştiu. Cred că va fi un amestec al acestor două aspecte, pentru că România îţi intră în suflet, a intrat în inima noastră. Pentru mine, mai ales pentru că am avut o relaţie şi în anii 80 şi cred că este extrem de important ca noi toţi să înţelegem în ce stare a fost România în 89 şi ce progres enorm a făcut în aceşti ani. De fapt, numai din 1996 până acum, România s-a transformat şi este o plăcere mare pentru mine. Eu am văzut o Românie aproape stoarsă de sânge, am suferit alături de populaţia din România în anii 80 şi să fim aici acum, într-o ţară cu o bună calitate a vieţii, cu peisaje frumoase, dar mai ales cu aceşti oameni care sunt foarte primitori faţă de englezi. Deci trebuie să revenim, am o ambiţie să revin chiar în noiembrie pentru prima vizită. Dar da, România este într-adevăr în inima mea.
Cristina Cileacu: Domnule ambasador Andrew Noble, vă mulţumim pentru misiunea din România şi pentru interviu.
Andrew Noble: Vă mulţumesc mult.
Editor : A.C.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
