Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a găsit Germania nazistă în ruină, cu orașe întregi distruse și cu milioane de oameni morți. Muriseră într-un război de proporții planetare inițiat de Adolf Hitler și regimul său. Puterile învingătoare și-au dorit ca vinovații să răspundă pentru faptele lor și i-au adus în fața primului tribunal militar internațional. Au trecut 75 de ani de la procesele de la Nürnberg, dar încă au o semnificație deosebită pentru supraviețuitorii lagărelor de concentrare precum cel de la Auschwitz. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:30 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.
„Numele meu este Peter Johann Gardosch. În 1944, armata germană a ocupat Transilvania. La scurt timp am fost deportați cu toții la Auschwitz. Întreaga mea familie a fost ucisă acolo”, povestește Peter.
„Sunt Niklas Frank, fiul lui Hans Frank, adjunctul lui Hitler în Polonia ocupată, guvernator general în Polonia și responsabil politic pentru fiecare crimă comisă acolo între 1939 și 1945”, spune fiul unui fost lider nazist.
„Numele meu este Renate Rönn, născută Thoma. Tatăl meu a fost desemnat să-l apere pe Alfred Rosenberg”, se prezintă fiica unui fost avocat care a participat la procesul de la Nurnberg.
De ce a fost ales Nürnberg ca loc al procesului naziștilor
Ideologul-șef al lui Hitler, Alfred Rosenberg, și Hans Frank s-au numărat printre naziștii care au fost judecați la Nürnberg la 20 noiembrie 1945, alăturându-se lui Hermann Göring în boxa acuzaților. Multe dintre celelalte nume mari din partidul nazist dispăruseră deja până în acel moment sau, ca Adolf Hitler, s-au sinucis.
Nürnberg a fost locul mitingurilor anuale ale partidului, uriașe evenimente propagandistice menite să arate puterea naziștilor.
Cei care odinioară se bucuraseră de adulația mulțimilor aici, erau acum adunați să dea socoteală pentru faptele lor. O premieră în istorie. Niciodată liderii unui stat nu mai fuseseră judecați pentru acțiunile lor.
Germanii aveau să primească o lecție de democrație.
Nimeni nu voia să-l apere pe ideologul lui Hitler
Alfred Thoma, un judecător ieșit la pensie, a fost obligat de americani să-l apere pe Alfred Rosenberg. A fost ales pentru că nu existau suficienți avocați considerați obiectivi.
Renate Rönn și-a însoțit câteva ori tatăl în sala de judecată.
„Din câte îmi puteam da seama, era o atmosferă tensionată, apăsătoare și domnea un sentiment de rușine”, povestește Renate.
Acuzațiile aduse principalilor criminali de război au fost:
- Complot împotriva păcii mondiale
- Planificarea și inițierea unui război
- Crime de război
- Crime împotriva umanității
Niciun inculpat nu a pledat „vinovat”
„Pledez nevinovat la toate aceste acuzații”, anunța la proces Hermann Göring.
Niciunul dintre inculpați nu a pledat vinovat. Până la ultimul, principalii criminali de război au negat vreo încercare sistematică de anihilare a evreilor. Dar abia din acest proces mulți germani au aflat adevărata amploare a atrocităților comise de naziști.
Tatăl lui Niklas Frank, ministrul Hans Frank, a fost supranumit „măcelarul Poloniei”.
„La noi în familie nu exista niciun sentiment de indignare cu privire la atrocitățile pe care le comisese. Nimeni nu a crezut că tatăl meu merită să fie judecat la Nürnberg. Dar eu aveam sentimentul că se face dreptate”, mărturisește Niklas Frank.
Care au fost verdictele
La 1 octombrie 1946 a venit verdictul: trei achitați, trei condamnați la închisoare pe viață, patru au primit sentințe mai scurte și 12 au primit condamnarea la moarte. Pedepsele capitale au fost puse în aplicare la scurt timp.
Având doar 14 ani la acea vreme, Peter Gardosch a urmărit întreg procesul celor care i-au deportat pe el, pe mama și sora lui în lagărul de la Auschwitz. Doar el a supraviețuit.
„L-am urmărit într-un cinematograf, acolo l-au difuzat. Nu au arătat execuția, dar i-am văzut întinși în sicrie, cu frânghia în alb și negru atârnându-le de gât. Și m-am gândit atunci că este o cravată pe care o meritau toți”, spune Peter Gardosch.
„Nu cred că noi, germanii, i-am fi condamnat pe acei criminali la momentul respectiv - și nici mai târziu nu cred că am fi făcut-o. Aliații au făcut-o pentru noi. Nu-mi pot imagina cum ar fi decurs procesele dacă s-ar fi desfășurat într-o instanță germană”, mărturisește Renate Rönn.
Fiul neînduplecat
Acuzațiile aduse principalilor criminali de război la procesele de la Nürnberg au creat un precedent care a pus bazele Curții Penale Internaționale de la Haga. Procesele de la Nürnberg sunt considerate punctul de debut al dreptului penal internațional.
„Acesta este singurul lucru pozitiv din viața de criminal a tatălui meu - din cauza lui au fost inventate sau formulate pentru prima dată aceste patru acuzații, astfel încât oamenii ca el să poată fi trași la răspundere”, spune, neînduplecat, Niklas Frank.
Niklas Frank are o fotografie a tatălui său executat. Spune că, de fiecare dată când începe să-i fie chiar și un pic milă de el, își amintește ce s-a întâmplat la Auschwitz. Și apoi își dă seama că verdictul în procesul de la Nürnberg a fost cel corect.
Felul în care s-a făcut dreptate încă înseamnă foarte mult pentru Niklas Frank - chiar și după 75 de ani.
Editor : Luana Pavaluca