Disputa care amenință să distrugă relațiile dintre Ucraina și unul dintre cei mai mari aliați ai săi în lupta contra Rusiei

Polonia și Ucraina sunt aliați apropiați atunci când trebuie să își învingă inamicul comun, Rusia, dar relațiile dintre cele două țări riscă să ajungă într-un punct critic din cauza unor evenimente sângeroase din trecutul îndepărtat pentru care niciuna dintre părți nu vrea să își recunoască vina, potrivit Politico.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o grupare de gherilă numită Armata Insurecțională Ucraineană (UPA) a masacrat zeci de mii de polonezi în încercarea de a epura ținuturi care făceau parte din Polonia înainte de război, dar care acum se află în vestul Ucrainei.

Mii de ucraineni au fost omorâți în atacuri lansate ca răzbunare. Unii istorici ucraineni spun că și Polonia este parțial de vină pentru aceste masacre din cauza reprimării ambițiilor naționale ale ucrainenilor înainte de război.

În Polonia, acest episod negru din istoria comună a celor două state vecine este cunoscut sub numele de Masacrul din Volînia, iar asumarea responsabilității pentru uciderea în masă a polonezilor a ajuns din nou pe agenda politică a Kievului și Varșoviei.

Polonia a amenințat, chiar, că va bloca aderarea Ucrainei la UE până când Kievul nu va recunoaște oficial rolul pe care ucrainenii l-au jucat în comiterea masacrului și până când nu va permite exhumarea și reîngroparea miilor de victime.

„Ucraina nu se va alătura Uniunii Europene decât dacă problema este rezolvată, exhumările sunt efectuate și are loc o comemorare adecvată”, a spus săptămâna trecută ministrul polonez al apărării, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz.

„Ucraina nu va fi un membru al Uniunii Europene fără acceptul Poloniei”

Premierul Poloniei, Donald Tusk, a avertizat în luna august că „Ucraina va trebui, într-un fel sau altul, să se ridice la nivelul așteptărilor Poloniei... Ucraina nu va fi un membru al Uniunii Europene fără acceptul Poloniei. Ucraina trebuie să îndeplinească standardele, iar ele sunt de mai multe feluri. Nu este doar o problemă de standarde comerciale, de frontieră, juridice și economice. Este și o problemă de standarde culturale și politice.”

Amenințarea este cu atât mai mare cu cât Polonia urmează să preia președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene de anul următor.

„Când ar trebui să facem aceste cerințe?”, a mai întrebat Kosiniak-Kamysz, adăugând că „sentimentul anti-ucrainean în Polonia nu va face decât să crească dacă nu aducem asta în discuție acum.”

Ministrul de externe ucrainean, Andrij Sybiha, a scris pe contul său de Facebook săptămâna trecută, în noaptea vizitei sale la Varșovia, că Ucraina este „pregătită să discute” despre moștenirea dificilă a conflictului polonezo-ucrainean din timpul războiului.

„Am discutat pași tehnici specifici, nu politici, pentru a rezolva problema exhumării, care ne-a otrăvit dialogul politic pentru o perioadă lungă. Nu ar trebui să existe niciun obstacol politic”, a mai scris Sybiha, care a adăugat că trecutul „nu poate să pună în pericol viitorul familiei euro-atlantice.”

Președintele polonez Andrzej Duda și omologul său de la Kiev, Volodimir Zelenski, au participat la un eveniment comun de comemorare a victimelor masacrului în orașul ucrainean Luțk, din vestul țării.

Cu toate că cei doi lideri au adus un omagiu „victimelor nevinovate”, Kievul susține că ambele părți trebuie să ierte și să ceară iertare pentru „tragedia” petrecută în Volînia, refuzând să caracterizeze incidentele drept un masacru, așa cum fac polonezii.

Tragedie sau genocid? „Am curățat Uhly de polonezi”

În Polonia, incidentele din Volînia sunt ca o rană deschisă care afectează mai multe generații de polonezi ce au supraviețuit masacrelor și au transmis mai departe amintirile dureroase către copiii și nepoții lor.

În 1943, bunicul Karolinei Romanowska avea 13 ani atunci când membrii UPA au atacat satul Uhly, aflat acum la 65 de kilometri de granița cu Polonia. El a supraviețuit, dar alți 18 membri ai familiei Romanowsk au fost uciși, dintr-un total de peste 100 de victime.

„Am curățat Uhly de polonezi”, a scris în memoriile sale, care au fost incluse într-o carte publicată în Polonia despre acele evenimente, Vasil Levkovici, un membru UPA care a luat parte la atac.

Romanowska avertizează însă că nevoia pentru dreptate în acest caz istoric „ar putea fi folosită de unele țări europene care nu vor Ucraina în UE”, pentru ca mai apoi să dea vina pe Polonia pentru „posibila deraiere a discuțiilor legate de aderare”. „Politicienii polonezi trebuie să fie conștienți de asta.”

Pentru Polonia, evenimentele din Volînia reprezintă o epurare etnică brutală: în 2016, parlamentul polonez a votat pentru recunoașterea uciderii în masă a polonezilor drept un „genocid al poporului polonez comis de naționaliști ucraineni în 1943-45”.

În Ucraina, însă, eforturile din timpul războiului de a crea un stat independent sunt considerate eroice și o sursă de motivație pentru soldații care luptă astăzi împotriva invadatorilor ruși.

O stradă dintr-un sat de lângă Lvov poartă numele lui Levkovici, membrul UPA care a participat în atacul împotriva polonezilor din Uhly.

Stepan Bandera, liderul naționalist de extremă dreapta din Ucraina care visa la o țară pură din punct de vedere etnic și care a inspirat UPA – și care este acuzat că a participat la Holocaust alături de naziștii din Germania – este sărbătorit ca un erou național la Kiev, în timp ce mulți polonezi îl văd ca pe un criminal de război.

Rusia atacă, de asemenea, guvernul ucrainean pentru că îl ridică în slăvi pe Bandera.

„Vorbim despre 100.000 de oameni uciși”

Tensiunile dintre Polonia și Ucraina se trag dintr-o perioadă cu mult înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Polonia a controlat teritoriul de vest al Ucrainei de astăzi timp de mai multe secole.

Statul polonez de dinainte de război considera minoritatea ucraineană periculoasă și o persecuta.

„Ucrainenii nu vor să își recunoască vina pentru Volînia și polonezii nu vor să își recunoască vina pentru politica poloneză îndreptată împotriva ucrainenilor, care a dus la această tragedie”, a spus istoricul ucrainean Iaroslav Hrițak.

„Avem un impas care ar putea fi rezolvat dacă ar exista voința politică de ambele părți”, a mai spus Hrițak.

Varșovia, însă, consideră că cele două probleme nu pot fi considerate echivalente.

„Polonia nu vrea să crească tensiunile, dar problema înhumării și comemorării acestor oameni este importantă pentru noi. Vorbim despre 100.000 de oameni uciși”, a spus un oficial polonez de la ministerul de externe pentru Politico.

„Putem vorbi despre strămutările din era comunistă și comemorarea ucrainenilor, dar hai să rezolvăm problema mai mare mai întâi”, a adăugat oficialul.

Editor : Raul Nețoiu