Mii de refugiaţi din taberele din Iordania aşteaptă o ocazie de aproape un an pentru a porni în călătorie spre Europa.
Nassir, refugiat irakian: „Vreau o cale legală pentru a ajunge în Europa, pentru mine, pentru soţie şi copii. Nu vreau nimic ilegal.”
Reprezentanţii asociaţiilor umanitare din Iordania încearcă să îi ajute pe refugiaţi şi îi avertizează că nu toţi vor putea pleca spre Occident.
Wael Suleiman, reprezentantul unei asociaţii umanitare: „Europa nu îi poate primi pe toţi oamenii noştri. Noi suntem născuţi să trăim în Orientul Mijlociu, nu în Europa, nu în Statele Unite, nu în Canada, nu în Australia.”
Peste 50.000 de irakieni, printre care 11.000 de creştini, sunt înregistraţi de Agenţia ONU pentru refugiaţi în Iordania, alături de 600.000 de sirieni.
Şi refugiaţii din Liban aşteaptă o ocazie pentru a scăpa de mizeria din tabere. În Liban sunt peste 1,1 milioane de sirieni care au fugit de războiul din ţara lor.
Amyra, refugiată din Siria: „Călătoria nu este sigură. Traficanţii îi pot obliga pe oameni să sară din bărci în mijlocul mării. Dacă sunt condiţii rele pe mare, traficanţii pot scăpa. Dacă voi alege să plec, înseamnă să risc viaţa fetelor mele.”
La mii de kilometri distanţă, în Croaţia, printre refugiaţii care au reuşit să traverseze marea şi să ajungă în Europa se numără şi foşti sportivi sirieni. Unul dintre ei povesteşte de ce a ales să îşi părăsească ţara.
Mohammed al-Imam, fost baschetbalist sirian: „În fiecare zi, în fiecare noapte, bombele cădeau foarte aproape de cartierul meu şi situaţia era îngrozitoare pentru că nu aveam curent electric, nu aveam apă, nu aveam gaz şi nici combustibil. Nu aveam nimic. Nu mai avem sistem de învăţământ, nu mai sunt doctori, nu mai este nimic în Alep.”
Potrivit datelor oficiale, peste 60.000 de imigranţi proveniţi din Orientul Mijlociu sau Africa au intrat în Croaţia doar în decurs de o săptămână.