Într-o ţară cu un 1,3 miliarde de locuitorii, doar un om dintr-un milion este donator de organe. Religia şi lipsa de informare sunt principalele motive pentru care China se confruntă cu o criză în sistemul sanitar. Din 300 de mii de pacienţi incluşi anual pe listele de transplant, doar 10.000 au norocul să primească un organ. Aşa se ajunge la cazuri dramatice.
O mamă a fost pusă în situaţia de a alege care dintre fiii săi va trăi şi pe cine va lăsa să moară. Amândoi băieţii au fost diagnosticaţi cu insuficienţă renală şi doar unuia dintre ei a putut să doneze un rinichi. Decizia a fost luată de unul dintre pacienţi.
„Am decis că fratele meu ar trebuie să primească rinichiul. Este mai tânăr şi are mai multe şanse de însănătoşire”, a spus Li Haiqing.
Ajunşi la disperare, bolnavii cu dare de mână îşi cumpără o şansă la viaţă de pe piaţa neagră. Plătesc până la 65.000 de dolari pentru un organ şi au de unde alege.
Tineri săraci sau copleşiţi de datorii sunt dispuşi să vândă un rinichi sau un lob hepatic la un preţ de zece ori mai mic decât cel plătit de pacient. Experienţele sunt traumatizante şi pentru unul şi pentru celălalt.
„Am fost legat la ochi şi dus într-o casă undeva la ţară. În interior, era amenajat un bloc operator complet. Tot acolo se afla şi femeia care urma să primească rinichiul. Eram înspăimântat, dar medicii m-au anesteziat rapid. Clienta voia să trăiască, iar eu voiam bani”, a povestit un bărbat.
În China, traficul de organe este o afacere de un miliard de dolari anual. Este şi mai prosperă de când, la presiunea internaţională, China a decis să renunţe, de la 1 ianuarie, la o practică extrem de controversată. Până anul trecut, două treimi din organele folosite în operaţiile de transplant proveneau de la deţinuţi condamnaţi la moarte, cărora nu li se cerea, în prealabil, consimţământul.